Povestea Amazonului

Acest ultim mare tinut salbatic este o jungla umeda incalcita, care rasuna de tipete de cicade, papagali si maimute
 
<p>
Sus, in Anzii peruvieni, un firicel de apa topita este punctul de pornire al calatoriei de 6.400 km al Amazonului peste promontoriul ca un bulb al Americii de Sud. De-a lungul unui traseu acoperit de cea mai mare padure tropicala din lume, fluviului i se alatura peste 1.000 de afluenti, care alimenteaza un vast bazin de uscat, de marimea Australiei. Unii dintre acesti afluenti – mai ales Rio Negro, Madeira si Tapajos – sunt ei insisi uriasi si umfla fluviul principal atat de mult, incat pentru a trece pasagerii peste el, barcile pot face si o ora intreaga.

Gura Amazonului a fost descoperita in 1500, cand o expeditie spaniola condusa de Vincente Pinzón a navigat pe ea pana la o distanta de 80 km fata de mare. Patruzeci de ani mai tarziu, o alta expeditie spaniola de 50 de oameni, sub comanda lui Francisco de Orellana, a realizat o calatorie eroica, din indepartatii Anzi prin raul Napo si cursul principal al Amazonului, pana la Atlantic.

In secolul XIX, naturalistii incepusera in sfarsit sa cerceteze secretele raurilor si ale padurii tropicale inconjuratoare. Intre 1848 si 1859, naturalistul britanic Henry Bates a adunat mii de specii de insecte total noi pentru entomologie, iar botanistul Richard Spruce a strans 7.000 de specimene de plante noi.

Marginea apei ofera un minunat punct de observatie pentru urmarirea speciilor de animale exotice ale Amazonului. Pescarusi albastri, egrete si ibisi impanzesc malurile, in timp ce papagali si tucani se hranesc cu nuci si alte fructe in varfurile copacilor pana cand ii alunga maimutele care zburda printre crengi. Un clipocit brusc poate fi provocat de o iguana care plonjeaza in apa, scuturata de pe o creanga de deasupra de un lenes care a trecut peste ea sau speriata de un capybara (fam. Hydrochoeridae) – cu 1,2 m lungime, acesta este cel mai mare rozator din lume.
In apele Amazonului inoata peste 2.000 de specii de pesti, de zece ori mai multi decat in toate raurile Europei la un loc si de trei ori cat in puternicul rau african Zair. Ei variaza de la delicatii tetra si pesti-inger viu colorati la pisici de mare mortale sau anghile electrice. In timp ce unii pesti, precum tambaqui, se hranesc cu alune cazute in apa, altii sunt carnivori feroce. Cei mai mari dintre acestia, pirarucu, cresc pana la 3 m lungime si cantaresc in medie 200 kg.

Cel mai faimos peste de aici este piranha rosie. Desi ajunge doar pana la 30 cm lungime, vaneaza in bancuri, si dintii ascutiti ca o lama ai unui grup de piranha pot transforma in schelet un mamifer mare care se misca incet, in cateva secunde, mai ales daca este batran sau ranit. Contrar credintei populare, acest comportament este rar la piranha, pentru ca de obicei mananca pesti, cu un supliment de seminte si fructe. Cel mai masiv pradator din bazinul amazonian este caimanul negru, un aligator care poate atinge 4,6 m lungime si despre care se stie ca ataca oameni. Mananca de obicei mamifere acvatice ca lamantinii si locuitori ai padurii precum capybarii si tapirii, insfacati de pe marginea apei in timp ce beau.Imensa diversitate de specii de plante si animale din jungla amazoniana face din ea cea mai importanta resursa naturala din lume. Pe doar 0,4 hectare de padure tropicala sunt circa 60 de specii de copaci, de 15 ori mai multe decat in padurile din zonele temperate. Densitatea plantelor este atat de mare, incat se estimeaza ca 900 de tone de vegetatie cresc pe doar 1 hectar de pamant. Si totusi jungla nu este nici pe departe o masa impenetrabila. La nivelul solului in inima padurii este relativ putina vegetatie, deoarece coroanele copacilor opresc lumina soarelui necesara cresterii. Dar ori de cate ori cade un copac, vegetatia de dedesubt se dezvolta rapid, continuand ciclul de viata al acestui stravechi si trainic habitat.

</p>
Vote it up
130
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza