Petrolul, banii si norvegienii

Aspra si muntoasa Norvegie se obisnuise sa fie codasa Europei. Dar de cativa ani buni lucrurile s-au schimbat
 
<p>Este seara in Oslo. O multime de oameni, bine imbracati ca sa se protejeze de frig, se grabesc catre o cladire care arata ca un zigurat modern. Fatadele sale usor inclinate, din marmura alba si sticla, stralucesc pe intinderea apei la capatul fiordului Oslo. Este noua si impresionanta cladire a Operei, unde spectacolele se tin mereu cu casa inchisa.
Acum cativa ani, acest district, Björvika, situat in partea de est a capitalei norvegiene, era considerat partea intunecata a orasului, un cartier industrial marginit de santiere navale, cu comercianti de cherestea si teren viran. Astazi, pasionatii de opera dau 11,50 euro pentru un pahar de sampanie inainte de a-si ocupa locurile in sala cu scaune din plus a acestui monument de 500 milioane de euro. Daca la Sydney cladirea Operei a fost un succes, de ce nu ar fi la fel si in Oslo? Si acesta nu este decat primul dintr-o multime de proiecte costisitoare in curs de derulare in Oslo si in afara lui. Printre ele se numara o gara centrala renovata, un complex de arta conceput de celebrul arhitect italian Renzo Piano, o scoala internationala, o biblioteca, un muzeu dedicat vikingilor si altul dedicat pictorului Edvard Munch, cunoscut mai ales pentru pictura sa, "Strigatul".
O fi o mare parte din economia lumii in declin, dar se pare ca norvegienii n-au aflat inca.
"Norvegia este o enigma", declara in 2007 Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) cu sediul in Paris. Cum a reusit o tara, catalogata cu doar trei decenii in urma ca fiind "relativ saraca", sa ajunga sa aiba unul din cele mai inalte standarde de viata din lume? In definitiv, aproape tot ceea ce fac ei este "pe dos". Sectorul de stat este urias, iar sustinatorii pietei libere sunt de parere ca acesta reprezinta un obstacol pentru competitie, inovatie si dezvoltare. Mana de lucru este scumpa si puternic organizata in sindicate, impozitele sunt mari, ajutoarele sociale sunt generoase pe tot parcursul vietii si pensiile sunt garantate. Tara pare mai degraba imuna la ceea ce se intampla din punct de vedere economic la nivel mondial.
"Oare succesul Norvegiei se datoreaza doar petrolului?", se intrebau analistii OECD. Cu o populatie de doar 4,8 milioane de locuitori, tara este al saselea exportator de petrol din lume (imediat dupa Kuweit si Iran). Rezervele sale cunoscute de petrol si gaze naturale, obtinute din largul marii, o plaseaza pe o pozitie confortabila, intre primele 20 de tari ale lumii.
Ei bine, da si nu. "Este o combinatie de noroc si bun management", explica Arve Johnsen, cel care a pus bazele companiei de stat Statoil, care sustine prosperitatea actuala a Norvegiei.

Aspri

Cu un secol in urma, lucrurile stateau cu totul altfel. Pana la obtinerea independentei, in 1905, dupa aproape 400 de ani de domnie straina, mai intai sub conducerea Danemarcei si apoi a Suediei, aproape un milion de norvegieni, adica jumatate din populatie, a emigrat. Majoritatea erau fermieri, incercand sa scape de saracia lucie din locurile natale cu relief muntos, aspru, unde doar trei procente din teren puteau fi arate. Astazi, in America de Nord sunt tot atatia descendenti ai norvegienilor cati sunt si in Norvegia. Cei care au ramas au fost prudenti.
Daca obtineau o recolta bogata, nu consumau intreaga productie si nu se desfatau in lux, ci puneau ceva deoparte pentru zilele negre care urmau sa vina cu siguranta.
Puritani si egalitaristi convinsi, norvegienii au adoptat ceea ce in Scandinavia este cunoscut ca Janteloven (n.r.: Legea Jante). Acest set de norme de comportament social se rezuma la ideea de a nu te crede o persoana speciala.
Activitatea lor economica era la fel de practica precum ei insisi, constand in mare parte din agricultura, pescuit, silvicultura, industria hartiei, a textilelor si navigatie.  
Cu toate acestea, dupa ce Olanda a descoperit campuri imense de gaze naturale in apele sale teritoriale din sudul Norvegiei, oficialii norvegieni au considerat ca era firesc sa-si exploreze propriul sector din Marea Nordului. Primele 30 de puturi forate acolo la mijlocul anilor ’60 au fost seci. Unele companii petroliere au renuntat, altele au vrut sa se retraga, iar pesimistii locali vorbeau pe la colturi ca nu se va gasi niciodata petrol.
Apoi, intr-o noapte de septembrie din anul 1969, directorul unei platforme din zona de foraj maritim Ekofisk, aflata la 300 km distanta de tarm, si-a sunat seful pe continent la ora 01.30 noaptea si i-a spus: "Esti treaz? Stai jos? Am petrol in toata Marea Nordului!".

Prudenti

Din greselile altora, norvegienii au invatat cum trebuie gestionat un cadou venit pe neasteptate.
Olandezii, de exemplu, au cheltuit profitul realizat de pe urma exploatarii resurselor bogate de gaze pe scheme de ajutor social, alimentand inflatia si economisind prea putin. Au stiut, de asemenea, ca, in 1962, Danemarca a cedat definitiv drepturile de a mai exploata petrol in largul marii unui armator local. Daca Marea Nordului avea sa le ofere o recolta bogata, ei erau hotarati ca toti norvegienii sa beneficieze de "averea familiei". Ea nu putea fi nici pradata, nici irosita.
Contractele negociate cu companiile petroliere prevedeau ca Norvegia sa imparta profitul, dar nu si riscurile. "Am pastrat aproape 50 la suta din fiecare descoperire", explica Kåre Valebrokk, fost redactor-sef la Dagens Nœringsliv, principalul ziar financiar al tarii.
Pentru a gestiona interesele Norvegiei, Storting (Parlamentul) a votat infiintarea companiei Statoil in 1972. Primul angajat recrutat pentru pozitia de director executiv a fost Arve Johnsen, avocat si economist la Norsk Hydro. Noul sau birou, situat in orasul de coasta Stavanger, era un apartament gol, inchiriat. Aici si-a petrecut prima noapte de munca dormind pe podea, tremurand de frig intr-un sac de dormit si imbracat in haina de iarna. Erau foarte multe de invatat, dar Johnsen si echipa sa in curs de extindere, toti tineri pana in 30 de ani, au privit lucrurile in perspectiva. Unii au mers in strainatate sa invete despre industria petroliera. Au angajat profesori care sa le predea tinerilor norvegieni, iar Scoala de Tehnologie a Universitatii Trondheim a cunoscut un progres formidabil. "Am inceput situandu-ne mult in urma gigantilor petrolieri", declara el pentru Reader’s Digest. "Dar am luat lectii de condus si la final am preluat comanda!"
Dupa aproape 40 de ani, Statoil este acum cea mai mare companie din Norvegia, avand 30.000 de angajati in 40 de tari. Tehnologia de exploatare maritima a petrolului si gazelor de care dispune tara este de ultima ora. Cunostintele tehnice si inovatiile pe care le detine, de la motoare "verzi" alimentate cu combustibil gazos la cabluri usoare ca fulgul si mai tari ca otelul, sunt exportate in toata lumea.

Investitii

Desigur, nu toti norvegienii s-au imbogatit peste noapte de pe urma petrolului si gazelor. "Cand am venit eu, in 1983, Oslo era un sat. Era rusinos sa fii bogat. Cei care o duceau bine ascundeau acest lucru. Construiau garduri in jurul piscinelor", isi aminteste poloneza Nina Witoszek, profesor de istoria culturii la Universitatea din Oslo.
Cu 20 de ani in urma, Parlamentul a hotarat ca intregul venit obtinut din petrol sa nu intre la bugetul anual de stat, ci intr-un fond independent pentru bunastare, investit la randul lui in actiuni si obligatiuni care sa aduca venituri suplimentare pe care statul e imputernicit sa le cheltuiasca.
La pragul dintre secole, pe masura ce se forau mai multe puturi si pretul energiei crestea, fondul acesta si veniturile din investitii pe care le aducea au inceput sa creasca.
La finele anului 2009, valoarea fondului era de 310 miliarde de euro, cu un venit trimestrial de 39 de miliarde de euro. Economistii estimeaza ca valoarea se va dubla in urmatorii patru ani.
Peter Warren, administratorul unui fond de acoperire din Oslo, spune ca, la sfarsitul lui 2008, cand pietele de actiuni s-au prabusit, fondul de stat a preluat actiuni la preturi extrem de scazute.
"Acest fond este condus de oameni foarte inteligenti", spune el.

Beneficii

Generozitatea li se transmite generatiilor viitoare in principal prin servicii sociale. Guvernul are excedent bugetar si nu este nevoit sa se imprumute. "Am economisit multi bani. Acum ii putem cheltui", explica Roger Schjerva, secretar de stat la Ministerul de Finante.
La ora actuala, statul asigura gratuit educatie, ingrijiri medicale si protectia copilului, toate la un nivel de cea mai inalta clasa.
Alternativele din sectorul privat sunt putine si aparent inutile.
De exemplu, cand jurnalistul Lars Hellberg a simtit dureri in piept si si-a pierdut cunostinta pe canapeaua din birou, paramedicii au sosit in opt minute. In 45 de minute era in blocul operator si chirurgii ii deblocau arterele congestionate. Dupa trei saptamani, si-a reluat activitatea. Si totul a fost pe gratis. "Serviciile noastre medicale sunt foarte bune. Mi-au salvat viata!", spune el.
Margit Traaen, care lucreaza in cadrul unor programe pentru tineri in Rödberg, un oras situat in zona centrala muntoasa din sudul Norvegiei, sufera de boala Bekhterev, o forma foarte dureroasa de reumatism. Pe langa tratamentul regulat la domiciliu, sistemul medical i-a asigurat terapie la un centru de sanatate din Muntenegru de cinci ori pana acum. Traaen plateste 12 euro pe zi pe durata sejurului. Statul ii plateste facturile de transport si toate celelalte cheltuieli.
"Ma simt ca noua dupa patru saptamani in Muntenegru", spune Traaen. "Tratamentul, soarele si caldura mediteraneana fac minuni pentru sanatatea mea. Ma ajuta sa trec cu bine peste greaua iarna norvegiana."
La fel, si pensia de stat este garantata. Chiar si cuplurile casatorite care nu au lucrat niciodata primesc pana la 30.000 euro pe an.
Peste 400.000 de persoane care sustin ca nu pot lucra primesc alocatii pentru incapacitate de munca. Cu siguranta ca nu toate sunt cuvenite. Dar tara isi permite.
O dovada a succesului de care se bucura norvegienii este afluxul de suedezi, vazuti in mod traditional ca fratii lor mai mari. Acestia vin acum sa se angajeze pe posturi mai putin importante, adesea ca barmani sau lucratori in constructii, obtinand termeni si conditii mai bune de munca decat si-ar permite in tara lor de bastina. Norvegia e a doua tara din lume dupa Suedia ca procent al femeilor angajate.
Toti cei din campul muncii au la dispozitie in comunitatile lor gradinite de stat subventionate, care asigura locuri pentru fiecare copil.

Intr-o dupa-amiaza tarzie de vineri, in Hvalstad, o suburbie situata la 22 km la vest de Oslo, parintii vin la gradinita locala sa-si ia copiii. 90 dintre acestia, cu varste cuprinse intre un an si cinci ani, s-au jucat, au desenat si au invatat alfabetul de la 8 dimineata si pana acum.
Marius Jorgensen, care lucreaza la o firma de videoconferinte, spune ca plateste in jur de 400 euro pe luna pentru gemenii sai in varsta de patru ani. E doar o mica parte din costul real, caci copiii sunt aici cinci zile pe saptamana. "Acest lucru ne permite atat mie, cat si sotiei sa lucram", explica el.
Else-Marie Stolt-Nielsen, producator de film, are si ea doi copii la aceasta gradinita. In Norvegia, parintii au dreptul la un concediu de maternitate platit cumulat de 12 luni, care poate fi impartit intre mama si tata. Astfel, cand copiii erau mici, ea a stat acasa aproape un an.
Apoi, gradinita i-a salvat. "Nu vroiam sa renunt la cariera. Fara posibilitatea de a-i da la gradinita nu am fi putut avea atatia copii", spune ea. Ceea ce explica de ce rata de natalitate din Norvegia este una din putinele in crestere intr-o Europa imbatranita.
Dar unde sunt bunicii care ar fi putut sa ingrijeasca generatiile care vin? "Lucreaza si ei, joaca golf sau calatoresc in Majorca", explica directoarea gradinitei, Ingrid Wold Olsen.

Trai bun

Sau poate ca bunicii se plimba cu iahtul. In prezent, norvegienii detin 800.000 de ambarcatiuni de agrement. Numai fiordul Oslo are 20 de porturi pline cu ele. Marina Frognerstranda, din Oslo, adapostea de curand o stralucitoare ambarcatiune cu motor de 21 de metri lungime, cu 8 cusete, fabricata cu doi ani inaninte si scoasa la vanzare la pretul de doua milioane de euro. Cuplul care o detinea comandase alta, mai scumpa si personalizata, de 25 de metri lungime. "Anul acesta nu am vandut asa multe ambarcatiuni, dar sunt mult mai mari acum si cifra de afaceri va fi aceeasi", explica Eva Narverud, agent de vanzari. "Aproape toti clientii nostri platesc in numerar."
Alti bunici se relaxeaza in casele lor de vacanta. Detinand peste o jumatate de milion de resedinte secundare, aproape jumatate din populatia Norvegiei isi viziteaza constant casele de vacanta.
Pe vremuri, acestea erau de regula modeste, niste colibe de lemn. Acum sunt bine construite si echipate cu toate facilitatile moderne.
Incepand din februarie 2010, poti lua tramvaiul pana la Holmenkollen, pe dealurile care vegheaza capitala, de unde poti admira panorama orasului. Aici te poti delecta la ceea ce multi considera a fi incununarea prosperitatii nationale: pista de sarituri cu schiurile, cea mai mare atractie nationala, reconstruita recent de la zero cu un cost de 200 milioane de euro. Aici se vor desfasura Campionatele Mondiale Nordice de Schi din 2011.
Ambitia este ca aceasta locatie, luminata noaptea si vizibila din Oslo, sa devina un simbol la fel de puternic pentru oras si pentru Norvegia ca Turnul Eiffel pentru Paris si Franta.

In 2009, in Raportul de Dezvoltare Umana pentru Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite (UNDP), care evalueaza bunastarea si sansa la viata la nivel global, Norvegia ocupa locul intai, ca tara unde este cel mai bine sa traiesti din intreaga lume. Dincolo de noroc si bun management, ce putem invata din exemplul Norvegiei?
"Daca vreodata ajungi sa castigi usor bani multi, fii atent cum ii cheltui! Si incearca sa-i imparti cu generatiile viitoare. Foloseste-te de resursele tale cat mai bine cu putinta, pentru binele oamenilor si pe termen lung!", spune Arve Johnsen, fostul director de la Statoil. Iata si explicatia faimoasei "enigme norvegiene".</p>

Vote it up
130
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza