Petrecere virtuala

Ma gandesc sa renunt la contul de pe Facebook. Si asta nu din cauza sigurantei datelor personale
<p>Mari date! Am o poza si trei postari. La inceput am fost entuziasmat. Mi s-a parut un loc senzational, in care poti intalni tot felul de oameni. Asa am ajuns sa am 140 de prieteni virtuali. Pe unii nu i-am intalnit niciodata, pe altii ii stiu din vedere, pe unii ii cunosc, dar ma simt aiurea sa „vorbesc cu ei pe net“. De fapt, in retelele sociale doar descoperi ce mai e in mintea unora dintre prietenii tai, unde si-au petrecut vacanta sau prin ce cluburi mai umbla. Nu poti vorbi cu ei, ci, in cel mai bun caz, doar citesti ce le trece prin cap. Daca nu postezi nimic, daca nu esti bantuit de ceva ce merita impartasit, esti un fel de urmaritor din umbra al celor care comunica. Contabilizezi sentimentele si trairile „prietenilor tai“.

Intr-un fel, retelele sociale distrug ceea ce era prietenia pana mai ieri. O transforma intr-o colectie de timbre afisate in stanga, pe ecranul unui computer. In urma cu o zi, am primit cererea de prietenie a unui medic chirurg estetician. Un tip de treaba, dar nu l-am vazut decat de trei ori in viata mea si m-am gandit daca sunt sau nu prieten cu el. Si cum nu aveam nevoie de reducere la silicoane am decis sa nu-i accept cererea. Mai greu e sa te imprietensti cu site-uri pentru animale de companie, companii de pantofi, posturi TV sau ziare.

O gramada din prietenii mei apar pe Facebook, fiind implicati in actiuni mult mai sofisticate cum ar fi efortul comun din jocurile Mafia, FarmVille... Stiu ca Tudor e bine doar pentru ca a mai pus un rand de ceapa in FarmVille. Se mai intampla ceva. Ceva ce nu-ti dai seama in momentul in care iti faci cont pe Facebook. Eu ii spun asaltul trecutului neplacut. Dintr-o data te trezesti inconjurat de persoane ce poarta amintiri pe care iti doreai sa le uiti. Nu vreau sa fiu prieten cu smecherul clasei din liceu care-mi confisca banii de buzunar cu puterea pumnului infipt in ficat. Nu vreau sa-mi amintesc de tipa care n-a vrut sa danseze cu mine la banchetul de sfarsit al scolii generale, pentru ca eram prea pirpiriu, §i nici de colegul care mi-a rupt mana la fotbal. Dar ei vor sa fie prietenii mei. Nici nu-i refuz, nici nu-i accept, ii tin acolo in coltul ecranului unde e afisata o cifra de posibili noi prieteni.

Retelele sociale ne transforma in personaje singure si ridicole. E foarte greu sa-ti ascunzi tristetea din pozele de la nunta pe care ai avut nebunia sa le postezi. Pozele de la nunta sunt chestii intime. Noi, prietenii virtuali, ne dam seama de tot felul de chestii din ele. Ne dam seama ca mirele are burta si chelie. Ne dam seama cat a costat nunta si daca rochia de mireasa era de firma sau nu. Ne dam seama de tot felul de chestii pe care n-ar trebui sa le vedem si sa le analizam. Asta se intampla doar din dorinta de a-i face partasi pe prietenii virtuali la un eveniment la care, in mod real, nu ne-a invitat nimeni.

In urma cu zece ani, despre cineva care ar fi iesit cu albumul de fotografii de familie pe strada si l-ar fi aratat trecatorilor la intamplare s-ar fi zis ca e nebun. Astazi, in fata calculatorului apas doar „next“ si privesc urmatoarea poza de vacanta a unui coleg caruia abia ii stiu numele, dar suntem „prieteni pe Facebook“. Nu-i sta bine in slipi roz. Mai vreau sa renunt si pentru ca nu mai pot sa citesc zeci si sute de banalitati postate de „prietenii mei“.

In raport cu Facebook-ul ma simt si ma port la fel cum se purta bunicul meu din inima Ardealului cu Bucurestiul. Fusese in oras, il vizitase, le povestise vecinilor ce-si amintea din lunga si ciudata calatorie, dar nu ar fi rezistat mai mult de trei zile `ntr-un apartament de bloc si nu intelegea de ce atatia oameni se inghesuiau unii intr-altii de dimineata pana seara.

Mai mult ca sigur ca Facebook-ul e o inventie minunata din moment ce milioane de oameni si-au gasit locul pe acest site. E o noua lume, una careia eu nu-i inteleg rostul si in care ma simt stingher. Si, cu toate astea, nu reusesc inca sa plec de pe aceasta planeta. Din cand in cand ma surprind citind postari despre pescuit, pantofi, cluburi sau reduceri la operatii estetice, iar luni dimineata am un chef nebun sa descopar cine s-a mai casatorit in weekend.</p>

Vote it up
162
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza