Pe urmele misterului SM

Ultimele progrese în lupta cu această boală degenerativă
 

EŞTI ÎN FORMĂ, TÂNĂR, SĂNĂTOS, ai toată viaţa înainte. Dragoste, carieră, familie – toate şansele sunt deschise. Şi apoi… Se întâmplă ceva ciudat. Corpul tău refuză să te mai asculte. Poate că piciorul stâng cedează brusc. Sau simţi furnicături în mâna dreaptă, care începe să răspundă greu la comenzi. Sau nu mai poţi distinge imagini. Ceva este în neregulă!

Doctorul îţi recomandă să faci un RMN al creierului şi al măduvei spinării. Rezultatele rezonanţei magnetice arată prezenţa unor leziuni – cicatrici care au lezat sistemul nervos central. Primeşti diagnosticul. Suferi de scleroză multiplă (SM), o boală incurabilă care într-o zi s-ar putea să te facă dependent de ajutorul altora.

Cum rămâne cu planurile tale de viitor? Ce se va alege de ele?

CÂND SISTEMUL TĂU IMUNITAR funcţionează corect, te apără de viruşi, bacterii şi alţi invadatori microscopici. Dacă ai SM, unele dintre celulele războinice ale sistemului imunitar devin confuze şi confundă neuronii (celulele din creier şi măduva spinării) cu nişte inamici invadatori. Urmează atacul „inamicilor“.

Celulele sistemului de apărare decojesc mielina, o teacă izolatoare, de pe axoni, conductorii de informaţie ai neuronilor. Se întrerupe astfel abilitatea celulelor nervoase de a transmite semnale către restul corpului.

În Europa, scleroza multiplă afectează aproximativ 630.000 de persoane, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Sunt afectate de două ori mai multe femei decât bărbaţi. Boala se declanşează, de obicei, la finalul decadei de 20 de ani sau la începutul celei de 30 de ani. Dacă unul dintre părinţi, un frate sau o soră suferă de SM, şansele de îmbolnăvire sunt mai mari, deşi „scleroza multiplă nu este o boală genetică în adevăratul sens al cuvântului“, explică prof. Reinhard Hohlfeld, de la Institutul de Neuro-imunologie din Munchen.

DIAGNOSTICAREA nu este întotdeauna uşor de făcut. „Nu există două persoane cu aceleaşi simptome sau cu aceeaşi manifestare a bolii“, spune Marie D’hooghe, neurolog la Centrul Naţional de Studiu al Sclerozei Multiple din Melsbroek, Belgia.

Simptomele iniţiale ale bolii diferă în funcţie de zona afectată a sistemului nervos. Iar semnele declanşatoare pot varia de la orbirea bruscă a unui ochi, furnicături sau slăbiciune musculară într-unul din membre, pierderea controlului asupra vezicii urinare, probleme de echilibru sau dificultate în gândire şi pierderi de memorie.

DE CELE MAI MULTE ORI, scleroza multiplă debutează cu faza recurent remitentă (RRSM). Simptomele apar din senin, apoi dispar de la sine – fie în totalitate, fie se ameliorează. Remisiunea se întâmplă în doar câteva zile sau săptămâni de la debut, chiar şi în cazul în care simptomele nu au fost tratate. Dar asta nu înseamnă că primul atac nu a făcut daune.

Cele mai multe persoane care au manifestat RRSM (în jur de 80% din bolnavii de scleroză multiplă) vor avansa la un moment dat către forma secundar progresivă (SPSM). Dar, între cele două etape, pot să treacă 25 de ani. Această perioadă nu mai este marcată de episoade simptomatice neaşteptate, doar de un declin lent, care se poate încheia cu un grad crescut de invaliditate.

O altă formă cunoscută a bolii este scleroza multiplă primar progresivă (PPSM). Aproximativ 10% dintre persoanele cu scleroză multiplă sunt afectate de PPSM, care se instalează de obicei după vârsta de 40 de ani. În loc de atacuri recurente urmate de remisiuni, simptomele iniţiale ale bolii cunosc o evoluţie treptată.

Forma recurent remitentă de SM afectează de obicei creierul, pe când pacienţii cu scleroză primar progresivă „manifestă simptome ce indică leziuni ale măduvei spinării“, explică Regina Schlaeger, specialist la Spitalul Universitar din Basel, Elveţia. De aceea, persoanele cu PPSM au cel mai frecvent probleme cu picioarele.

PRIMA MĂSURĂ care se ia în cazul unui atac SM este administrarea de corticosteroizi, pentru a reduce intensitatea simptomelor. Tratamentul primar prescris pentru a limita recidivele constă în medicamente cu interferon sau glatiramer acetat.

Principala problemă cu acest tip de medicamente este că frânează ritmul sistemului imunitar şi îi schimbă felul de a funcţiona. Se ştie prea bine că o imunitate scăzută este devastatoare pentru organism aşa că noile cercetări în scleroza multiplă se concentrează pe producerea unui anticorp monoclonal care să atace doar celulele care produc boala, cum o fac în mod natural anticorpii produşi de organism. „Bombe inteligente“, aşa au fost botezaţi de dr. Tim Coetzee, de la Societatea Naţională Americană pentru Studiul Sclerozei Multiple. Aceşti anticorpi artificiali au abilitatea de „a elimina celulele defecte din sistemul imunitar, fără a leza restul limfocitelor, care sunt perfect funcţionale“.

Cel mai recent anticorp monoclonal aprobat pentru tratamentul SM a fost dezvoltat iniţial în anii ’80, pentru terapia unui tip de leucemie. Substanţa se numeşte alemtuzumab (Lemtrada) şi este aprobată în prezent în Canada, Europa şi Asia ca medicament în tratamentul SM. Alemtuzumab a redus atât numărul atacurilor recurente, cât şi extinderea leziunilor pe creier.

Iar veştile bune nu se opresc aici. Trei medicamente care până acum se administrau doar intravenous, sunt acum disponibile în formă de pastile, pentru tratamentul oral al sclerozei multiple. Acestea sunt fingolimod (Gilenya), teriflunomid (Aubagio), şi dimetil fumarat (Tecfidera).

Persoanele cu SM din unele regiuni ar putea fi nevoite totuşi să mai aştepte până să beneficieze de noile tratamente. „Disponibilitatea medicamentelor variază de la ţară la ţară“, spune prof. Alan Thompson, de la Federaţia Internaţională pentru SM. El spune că accesul la unele medicamente este limitat în unele ţări din Europa de Est.

Pentru scleroza multiplă secundar progresivă (SPSM) şi primar progresivă (PPSM) nu a fost aprobată încă o medicaţie specifică. Medicamentele pentru forma recurent remitentă (RRSM) sunt lipsite de efect în tipurile de afecţiune progresivă, deşi se ştie că un tratament eficient în faza timpurie a bolii (RRSM) poate întârzia sau preveni faza progresivă a bolii.

„Fizioterapia este printre cele mai eficiente tratamente în stadiul progresiv al sclerozei multiple“, explică Thompson. „Există dovezi că fizioterapia influenţează felul în care creierul răspunde la daunele produse de simptomele SM“.

ÎN CURÂND, DOCTORII ar putea lansa o altă „bombă inteligentă“ din arsenalul cercetărilor medicale. Dar, de data aceasta, ţinta ar putea fi cu totul diferită. Noul anticorp monoclonal, cunoscut deocamdată sub denumirea rHIgM22, pare a fi primul anticorp în stare să refacă teaca protectivă de mielină. Asta înseamnă că are şanse să stopeze sau chiar să anuleze daunele produse în faza progresivă.

Cel mai adesea, un progres major făcut în tratamentul unei boli nu vine de la un medicament inventat recent, ci de la un remediu dezvoltat iniţial pentru un alt tip de maladie, dar care este folosit altfel.

Într-un studiu publicat recent în The Lancet, se demonstra că statinele, substanţe iniţial proiectate pentru reducerea colesterolului, au redus daunele sistemului nervos şi gradul de dizabilitate în SM secundar progre-sivă. În aceeaşi lună, a apărut în jurnalul Neurologia o cercetare conform căreia canabinoidele – substanţe găsite în planta de cannabis – pot ajuta la refacerea stratului protector de mielină din axonul unui neuron.

Majoritatea femeilor gravide care au SM au observat că numărul atacurilor recurente a scăzut în timpul sarcinii. Cercetătorii de la Universitatea California, Los Angeles, au administrat femeilor cu RRMS care nu erau însărcinate un hormon produs din abundenţă în timpul sarcinii, numit estriol, în combinaţie cu glatiramer.acetatul. Studiul a dezvăluit că femeile care au luat estriol au avut cu 47% mai puţine atacuri simptomatice decât cele cărora li s-a administrat un placebo combinat cu glatiramer acetatul şi au avut un punctaj mai mare la testele cognitive. In momentul de faţă, estriolul este prescris pentru simptomele de menopauză.

Cercetători precum dr. Emmanuelle Waubant, specialist în cadrul centrului SM din San Francisco, caută răspunsuri la întrebarea de ce unele persoane se îmbolnăvesc de scleroză multiplă şi altele nu.

„Există probabil interacţiuni între genele pe care le are o persoană, tipul de viruşi pe care îl contractează şi momentul în care a luat aceste infecţii“, spune dr. Waubant. Cu alte cuvinte, nu contează doar ce gene se combină cu ce viruşi în creşterea sau descreşterea riscului de îmbolnăvire. Momentul la care se întâmplă aceste reacţii poate fi la fel de important.

ŞI TU POŢI controla cursul acestei afecţiuni. Numărul persoanelor cu SM tinde să fie mai mare în ţările unde populaţia este mai puţin expusă la soare. Deficienţa de vitamina D creşte riscul de a face boala. Dr. Marie D’hooghe recomandă monitorizarea nivelului de vitamina D, mai ales pe timp de iarnă. Dacă analizele detectează o deficienţă în sânge, o doză zilnică de 900 până la 1000 U.I. de vi-tamina D poate reduce frecvenţa atacurilor recurente.

Deşi cauzele care duc la SM rămân un cumul de factori imprevizibili, nu au fost puţini experţii care au ajuns la concluzia că un stil de viaţă sănătos reduce riscul de SM. Dacă nu putem fi stăpâni pe propria structură genetică sau pe viruşii cu care intrăm în contact, putem controla momentul în care se petrec aceste interacţiuni între gene şi viruşi. Cum? Să ne întărim imunitatea. Dacă fumezi, opreşte-te. Fumatul creşte predispoziţia pentru boală şi îi grăbeşte evoluţia. Mănâncă sănătos, redu stresul şi fă mişcare.

Mulţi experţi în domeniu sunt de părere că suntem la un pas de a beneficia de noi terapii.

„În decurs de 20 de ani, am văzut cum scleroza multiplă a trecut de la maladia misterioasă fără leac, la boala care astăzi are 10 sau 12 tratamente pentru RRSM. Este o răsturnare de situaţie remarcabilă, care ne dă speranţe mari pentru viitor“, spune dr. Tim Coetzee.

Ceea ce îi uneşte pe toţi cercetătorii în neurologie este să găsească tratamente pentru bolile decretate incurabile, în special pentru versiunea progresivă a bolii. Cu medicamentele recent aprobate şi cu altele în curs de testare, specialiştii au încredere că putem ţine această boală sub control. Iar mâine putem spera deja la vindecare.

Vote it up
84
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza