Parte din mine

Cand ficatul unui baietel cedeaza, parintii ii ofera de bunavoie darul suprem
 

– Felicitari, aveti un baietel sanatos!, ii spune pediatrul lui Margriet Bremer dupa ce l-a nascut pe Thijn, pe 20 iulie 2010.
Margriet si Jeanot, sotul ei in varsta de 44 de ani, sunt fericiti ca au un baietel sanatos, un fratior pentru fetita lor de patru ani. Dupa doua zile, bebelusul si mama primesc avizul medicilor ca sunt in stare perfecta de sanatate, iar Margriet il duce pe Thijn acasa, la Leusden, nu departe de Centrul Medical Meander din Amersfoort.
Dar peste numai o luna, Margriet il aude pe micut plangand in toiul noptii si se ridica sa-i dea sa manance. Cand intra in camera lui, este surprinsa sa-si gaseasca sotul acolo.
– Nu te speria, ii zice el.
Fata copilului e plina de sange.
– Ce s-a-ntamplat?
– Ii iese pe gura, ii raspunde. O avea vreo taietura mica?
Margriet spala sangele cu delicatete si il hraneste pe Thijn. Sa-l fi zgariat cu unghiile mele lungi cand l-am lasat sa-mi puna gurita pe degete?, se intreaba ea intre timp.
A doua zi de dimineata, medicul de familie ii linisteste:
– E de la o mica zgarietura. Ar trebui sa se vindece in cateva zile.
Dar, peste patru zile, Margriet este socata sa vada iar sange iesind pe gura copilului. Analizele de la Centrul Medical Meander din Amersfoort arata ca rata de coagulare a sangelui copilului este foarte scazuta, motiv pentru care rana nu se poate vindeca. Familia este trimisa la Spitalul de Pediatrie Wilhelmina din Utrecht, la vreo 50 de kilometri distanta, pentru analize suplimentare.
In urmatoarele trei saptamani, medicii incearca sa afle ce e in neregula, dar nu pot pune niciun diagnostic. Intre timp, starea copilului se inrautateste. Da afara tot ce suge de la sanul mamei, abdomenul i se umfla de la retentia de lichid si plange neintrerupt din cauza durerii sfasietoare pe care aceasta i-o produce. Este slab si cu aspect nesanatos. Alti bebelusi de varsta lui si-ar incanta parintii cu un zambet, dar Thijn nu le-a zambit niciodata parintilor. Intr-o zi, pielea incepe sa i se ingalbeneasca, semn de insuficienta hepatica. Analizele arata ca proteinele responsabile cu coagularea sangelui, care se fabrica in ficat, lipsesc cu totul din sangele lui. I se face imediat o biopsie.
Pe data de 13 septembrie, intr-o zi de luni, dr. Roderik Houwen, un pediatru gastroenterolg roscat si prietenos, face cunostinta cu Margriet si Jeanot si le explica situatia:
– Thijn are ceea ce se cheama atrezie biliara, provocata de un canal biliar blocat sau inexistent. In cazul lui, canalul e blocat si impiedica bila sa ajunga in intestinul subtire si apoi sa se elimine din corp. Cand bila ramane in interiorul ficatului, ii produce leziuni ireparabile organului.
Problemele de coagulare ale sangelui fusesera, in cazul lui Thijn, un semn timpuriu al disfunctionalitatii si insuficientei hepatice.
Houwen a continuat, spunandu-le ca nu exista decat un singur remediu, procedura Kasai. Un chirurg confectioneaza un canal biliar artificial dintr-o mica portiune prelevata din intestinul copilului. Rata de succes este intre 60 si 80%.
– Putem programa procedura pentru miercuri, le-a spus dr. Houwen. Cu toate acestea, chiar daca reuseste, in cativa ani, numai un transplant de ficat va poate salva fiul.
Cand Thijn a iesit din operatie, Margriet si Jeanot au observat ca icterul nu mai era atat de pronuntat. Analizele au confirmat imediat ca functia hepatica i se imbunatatise dramatic si a continuat sa se imbunatateasca in urmatoarele saptamani. Pe la mijlocul lui octombrie, dupa mai mult de o luna de spitalizare, Thijn a putut, in fine, merge acasa.
Fericiti si usurati, Margriet si Jeanot i-au organizat o petrecere de bunvenit. Curios cu atata agitatie in jur, baietelul se uita cu ochii mari la prietenii de familie si la rude. Cand Margriet l-a gadilat pe burta, el a delectat asistenta cu primul sau zambet larg. Implinise trei luni.
Soarele straluceste puternic in camera lui Thijn. E inceputul lui noiembrie, iar Margriet isi tine baietelul in brate si ii face cu mana lui Jeanot, care o conduce pe fetita la scoala. Apoi se intoarce sa ii schimbe scutecul baietelului. Brusc, se opreste din fredonat si devine palida. In interiorul scutecului se vede un scaun de un galben alarmant, amestecat cu alb. Deja este familiarizata cu simptomele bolii de ficat. Isi da seama ca e foarte grav. A doua zi, la cabinetul medicului, stirile nu sunt bune.
– Procedura Kasai a esuat. Thijn are nevoie de un nou ficat, spune dr. Houwen.
Poate dura ani pana sa apara de la vreun donator un ficat – mai ales unul atat de mic, pentru un bebelus de trei luni. Daca nu se face nimic, Thijn mai are doar patru-cinci luni de trait pana cand acumularea de bila il va otravi din nou si ii va lua viata. Nu au timp sa astepte.
Toti se uita la copilasul bolnav din bratele lui Margriet. Plange neintrerupt si e rosu la fata. Durerea abdominala e prea mult pentru trupsorul lui.
– Exista o procedura care va poate salva baietelul, spune dr. Houwen. Donare de la o ruda in viata. Un parinte sau alta ruda apropiata isi doneaza o parte din ficat. E nevoie de expertiza speciala, pe care noi nu o detinem. Dar va fac trimitere la Spitalul Saint Luc din Bruxelles.

Peste o luna, in camera de garda a Sectiei de Pediatrie a Spitalului Saint Luc, dr. Etienne Sokal, pediatru gastroenterolog, le prezinta cu delicatete procedura:
– Daca unul dintre dumneavoastra este compatibil, chirurgul va lua o bucata din ficatul donatorului, de forma si marimea potrivita pentru a incapea in corpul copilului. Odata transplantata, bucata de ficat se va regenera si apoi va creste, devenind un ficat pe deplin functional. Si ficatul donatorului se va recupera integral.
In urmatoarele cinci zile, medicii testeaza sangele, inima, ficatul, rinichii si alte organe ale lui Thijn, pentru a evalua daca e suficient de puternic pentru a rezista la operatie. Este suficient de puternic, desi, la varsta de aproape cinci luni, are abia patru kilograme, cand ar trebui, de fapt, sa cantareasca vreo 7,5. Si continua sa slabeasca. E pus la un regim special, ca sa mai castige in greutate, macar pana la sapte kilograme. Are nevoie de aceasta mai mult decat alti copii de varsta lui, caci dupa operatie va slabi.
Unul dintre noi trebuie sa fie compatibil, isi spune Jeanot in timp ce o asistenta le ia sange ambilor parinti, pentru analize. Apoi li se fac ecografii. Li s-a spus ca compatibilitatea apare la unul din cinci oameni, asa ca asteptarea e chinuitoare.
Dupa o saptamana, telefonul suna acasa. Jeanot o tine de mana pe Margriet in timp ce o asculta pe asistenta medicului.
– Sotia dumneavoastra este compatibila. Operatia a fost programata pentru 23 martie, ii spune ea.
Margriet il ia in brate pe Thijn, care sta in patutul lui si ii cuprinde dragastos trupul fragil. Nici nu poate visa ca se va termina atat de repede!

Miercuri, 23 martie, chirurgul-sef al Sectiei de Gastroenterologie, dr. Raymond Reding, se uita la echipa sa: cinci chirurgi specialisti, patru anestezisti si patru asistente medicale. Doua sali de operatie au fost pregatite: un coridor steril le leaga, permitand echipei sa lucreze rapid si eficient. Profesorul si echipa sa au incheiat cu succes 500 de transplanturi la copii, cu donatori in viata.
In sala de operatii numarul unu, dr. Reding trage aer in piept si plaseaza bisturiul pe pielea lui Margriet. In sala doi, dr. Jairo Riviera se apleaca deasupra corpului ingalbenit de icter al bebelusului si deschide abdomenul micut.
– Exact la timp, sopteste el, scotand ficatul micutului.
Organul minuscul, de marimea unei mandarine, are o culoare nesanatoasa, gri-verzuie. Echipa incepe pregatirile pentru primirea ficatului de la donator, o operatiune delicata, care presupune prepararea de catre chirurgi a zeci de vase de sange minuscule, care vor fi conectate la noua bucata de ficat. Se scurg patru ore.
In sala numarul unu, doar instructiunile date de dr. Reding, care sta aplecat peste abdomenul lui Margriet, sparg tacerea. Asistat de doi chirurgi, Reding indeparteaza cam o cincime din ficatul mamei, apoi sigileaza incizia. Se indreapta prin coridorul aseptic spre a doua sala de operatii, cu un asistent care poarta bucata de ficat – cam de marimea unei mingi de golf si colorata sanatos, in roz –, intr-un container special, la rece.
Reding plaseaza imediat ficatul de la donator in abdomenul lui Thijn. E la fix. Reding si Riviera se privesc usurati. Acum incepe partea mai complicata a operatiei.
Lucrand cu ochelari care maresc, dr. Reding se uita in abdomenul micut al bebelusului. Va dura cateva ore pana va conecta fiecare dintre vasele de sange mici, de grosimea unor carlionti de copil, la noul organ. Dupa ce va termina aceasta, va crea un nou canal biliar.
Pe la 15.30, la sapte ore dupa inceperea operatiei, dr. Reding scoate clemele care impiedicau sangele sa curga spre noul ficat. Spre organ este indreptata o lumina puternica, pentru ca echipa sa-si dea seama imediat de cea mai mica schimbare. Cu un ecograf Doppler, care foloseste sunete de frecventa inalta pentru a crea imagini pe un ecran, Reding urmareste daca sangele iriga ficatul cum trebuie. In cateva secunde, ficatul se iriga cu sange. Pana acum, totul in regula. Acum mai trebuie sa astepte productia de bila.
Reding priveste atent, in tacere totala. Dupa vreo ora, lichidul galben incepe sa curga din ficat in intestin. Corpul lui Thijn a acceptat noul organ. Reding zambeste. Operatia a reusit. Alti medici ii iau locul si inchid incizia, apoi bebelusul e mutat la Sectia de Terapie Intensiva, unde isi va petrece urmatoarele trei saptamani sub observatie. Abia apoi va putea merge acasa, cu vreo doua luni inainte sa implineasca un anisor.
La terapie intensiva, Margriet este inca ametita de la anestezie cand dr. Reding si Jeanot vin sa o vada.
– A mers bine, ii spune profesorul. Noul ficat va creste in acelasi ritm cu corpul lui, generandu-si propriile celule.
Margriet aproape ca nu-l mai vede pe Jeanot prin perdeaua de lacrimi care i se scurg pe fata. Baietelul ei o sa o scoata la capat!

Azi, Thijn este ca orice alt copil de trei ani, doar ca trebuie sa ia medicamente care sa nu ii permita corpului sa respinga noul ficat. Este monitorizat anual de specialistii de la Spitalul Saint Luc. Dar speranta lui de viata este la fel ca a oricarui alt copil.

Vote it up
317
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza