Parfum de aur mov

Micii cultivatori de lavandă ar putea face  din zona Ardealului o Provence a României.
 

Rupe o crenguță cu flori mici mov, pe care le strânge în pumn până ce aproape le strivește, apoi își deschide degetele și își apropie nasul de palmă, inspirând adânc. Apoi întinde mâna spre fiul său, care, la rândul lui, absoarbe parfumul micilor flori. Aproape că îi ia amețeala. Atâta putere pentru o plantă ce pare atât de delicată. Doar pare. Pentru că, de fapt, lavanda e foarte rezistentă. Nu degeaba i se spune „aurul mov“.

Tată și fiu privesc câmpul din fața lor, pregătiți să înceapă recoltarea în lumina soarelui dintr-o dimineață senină de iulie a acestui an. Tiberiu Gal, un bărbat de 40 de ani, care lucrează la o firmă de distribuție de produse abrazive din județul Cluj, nu și-ar fi imaginat sub nicio formă în urmă cu trei ani că se va apuca de agricultură și cu atât mai puțin de apicultură.

„Nu aveam niciun fel de cunoștințe despre cum se lucrează pământul și nici n-aș fi crezut că ar putea să mă atragă o astfel de activitate. Cât despre albine, știam doar că îmi este frică de ele și groază de înțepături.“

Dar simpla vizionare a unei emisiuni la televizor și zecile de întrebări care i s-au născut atunci în minte au schimbat lucrurile pentru Tiberiu Gal. Se vorbea despre cultivarea lavandei ca despre o chestiune nouă și foarte profitabilă pentru cei care aveau curajul de a se implica în așa ceva. „Eu habar n-aveam că se cultivă lavandă în țara noastră, așa că m-a intrigat subiectul. Am început să caut informații pe internet și să intru în discuții cu câțiva dintre cei care se ocupau deja de creșterea lavandei“, povestește bărbatul.

Cum socrul lui avea câteva parcele de teren în comuna Sânpaul, Tiberiu și-a spus că ar putea să încerce să cultive și el lavandă. „La început mi-a fost puțin frică, dar mă gândeam că dacă alții au reușit să pună pe picioare o afacere de genul acesta, trebuie să reușesc și eu.“ Tiberiu Gal a stabilit că la început nu va cultiva o suprafață mai mare de 0,7 hectare, că nu va folosi butași ca material săditor, pentru că ar fi fost o investiție mult prea mare, ci va cumpăra semințe, și că va avea o cultură ecologică.

Prețul unui butaș era de 2 lei, iar pentru suprafața de 0,7 hectare bărbatul ar fi avut nevoie de 14.000 de bucăți, ceea ce ar fi însemnat o cheltuială de 28.000 de lei. Dar nu i-a fost deloc simplu să găsească o firmă în Franța care să-i vândă online semințe certificate ecologic. Până la urmă a reușit și a cumpărat semințe de două ori, în toamna anului 2013 în valoare de 50 de euro, iar un an mai târziu de 300 de euro.

A început cu amenajarea unei pepiniere de 300 de metri pătrați în grădină, unde a semănat primele semințe cumpărate, și cu lucrări de pregătire a terenului, respectiv săpare și afânare a solului cu motocultorul. În primăvara anului 2014 a obținut primele răsaduri, pe care le-a îngrijit până în toamnă, când, împreună cu soția sa, Niculina, a reușit plantarea în câmp a 1.300 de tufe de lavandă. Dar toată această muncă asiduă a avut un cost la care nu se așteptau. „Neavând experiență în domeniul agriculturii, în general, și în cultivarea lavandei, în special, am considerat că trebuie neapărat să facem singuri toată treaba, fără niciun ajutor din exterior. Credeam că în acest fel putem învăța cel mai bine. Dar am greșit.“

Când a venit momentul plantării tufelor de lavandă în câmp, soții Gal și-au luat liber de la serviciu timp de două zile și s-au apucat de treabă. „Nefiind obișnuiți cu efortul fizic susținut, era destul de obositor, dar cred că datorită entuziasmului nu prea simțeam asta. În primele două zile toate au decurs conform planului, dar în a treia zi, sâmbătă, în timpul plantării soția mea a simțit o durere puternică la coloană. Atunci ne-am dat seama că este cazul să o lăsăm un pic mai încet.“ Dar durerea de spate a Niculinei Gal s-a acutizat până ce a devenit insuportabilă, iar a doua zi soțul ei a transportat-o de urgență la spital, unde i s-au făcut timp de câteva zile infiltrații, radiografii și RMN. Aceea a fost o lecție pe care Tiberiu Gal și-a însușit-o – trebuie să accepte ajutorul părinților, fraților, rudelor și prietenilor, pentru că pământul cere nu numai multă atenție, ci și mult efort fizic.

 

Tot în vara anului 2013, un alt român care nu avea nicio legătură cu lavanda s-a lăsat vrăjit de poveștile despre această plantă și s-a hotărât să o cultive. Vasile Cmeciu, care avea 62 de ani, se afla atunci în Franța, împreună cu soția lui, Elisabeta, la cele două fete ale lor, stabilite acolo. „Eram în vacanță, unde ne-am întâlnit cu alți români, care erau din zona Măcinului, și ei ne-au povestit că au cumpărat butași de lavandă de la o pepinieră din zona Alpilor, pentru a-i cultiva. Am fost să vedem și cum arată culturile de lavandă din Franța și am rămas impresionat.“

Cum avea acasă, în satul Ceica, din județul Bihor, cinci hectare de teren, ce fuseseră cultivate cu porumb prin anii ’90, Vasile Cmeciu s-a hotărât să încerce să cultive lavandă pe o parte din suprafață, de 1,6 hectare, să vadă dacă îi iese. „Pământul rămăsese în paragină zeci de ani, dar, de fiecare dată când mă gândeam să-l cultiv, îmi doream să fie ceva diferit de culturile tradiționale din zonă. Când am auzit despre lavandă și m-am interesat ce ar presupune cultivarea ei, mi-am spus că asta e ceea ce vreau să încerc.“

Vasile Cmeciu a început lucrările de pregătire a terenului în luna august a anului 2013, dar perioada până la prima plantare s-a extins până în luna martie a anului 2015. Unul dintre motive a fost acela că își dorea o cultură ecologică, iar în aceste condiții francezii de la care achiziționa puieții i-au cerut ca după primele lucrări să lase terenul în repaos vegetativ, așa-zisul ogor negru, necesar într-un astfel de sistem. Apoi a urmat o perioadă de îngheț, care nu a făcut posibilă plantarea.

În luna noiembrie a anului 2014, Vasile Cmeciu lua din nou drumul Franței, pentru a cumpăra 20.000 de butași de lavandă, reprezentând o investiție de 2.400 de euro. I-a plantat în luna martie a anului 2015, angajând un om care avea propriul utilaj. La câteva zile după aceea, Vasile Cmeciu, împreună cu doi prieteni, a muncit în câmp pentru a realiza lucrări de corectare a plantării. O lună mai târziu, bărbatul angaja cinci oameni pentru prima prașilă – săpat, curățat de buruieni și afânat.

Lavanda, care pe majoritatea ne duce cu gândul instantaneu la regiunea Provence din Franța, renumită pentru zecile de hectare colorate în mov, este cunoscută în România sub numele de levănțică. Originea denumirii sale este latinescul „lavare“, care înseamnă „a spăla“, ceea ce explică utilizarea pe care o dădeau romanii acestei plante, cea de a le parfuma băile. Prima lucrare în care se scrie despre această plantă este „Materia Medica“ a lui Hildegard Temporini (1098-1179), care i-a dedicat un întreg capitol.

Plantarea lavandei a început să se practice abia după primul război mondial, dar într-un procent nesemnificativ, din moment ce în anii ’20 circa 90% din producția mondială de ulei de lavandă provenea din flora spontană și doar 10% din culturi. Abia prin anii ’50-’60 raportul a început să se modifice, se arată în lucrarea „Cultivarea plantelor medicinale și aromatice în sistem ecologic“, realizată de mai mulți specialiști agronomi români și coordonată de prof. univ. Gheorghe Valentin Roman.

La noi în țară, primele tufe de lavandă se pare că au apărut în diverse zone ale Bucureștiului, aduse de grădinari din Bulgaria, primele culturi experimentale realizându-se în 1949, lângă Brașov.

Lavanda este extrem de prețioasă pentru industria parfumurilor și cosmeticelor datorită conținutului micilor flori mov în ulei volatil foarte aromatizat. Datorită compoziției sale chimice, uleiul de lavandă e renumit pentru acțiunea sa benefică asupra sistemului nervos central, în special în cazuri de depresie, apatie, insomnie, tensiune nervoasă, isterie, se arată în lucrarea specialiștilor români. Florile de lavandă se pot folosi și pentru ceaiuri sau în alte preparate cu acțiune antiseptică și cicatrizantă. De asemenea, toată lumea știe că levănțica ne protejează hainele înghesuite prin dulapuri de molii și ni le parfumează.  

 

Lavanda este foarte bună și pentru producerea de miere, iar acest lucru nu i-a scăpat din vedere lui Tiberiu Gal. Deși se temea de albine, el a cumpărat imediat după prima plantare un stup și două familii de albine. „Acum, după ce am pierdut șirul înțepăturilor, eu și albinele am devenit prieteni“, spune el zâmbind.

Atât Tiberiu Gal, cât și Vasile Cmeciu au fost atrași de mirajul aurului mov, în special datorită poveștilor despre câștigurile mari pe care ți le poate aduce lavanda pe parcursul a câțiva ani buni, după o perioadă de investiții nu foarte mari și de efort susținut de numai vreo doi ani. Deși fiecare a pornit la drum în mod diferit și și-a făcut alte calcule din punct de vedere financiar dar și al muncii fizice, amândoi au ajuns să trateze prima cultură de lavandă ca pe un experiment din care învață despre misterioasa, delicata și rezistenta plantă. Astfel, au păstrat prima recoltă (în jur de 20 de kilograme) pentru uz propriu, ca să-l ofere prietenilor și cunoscuților, dar și ca reclamă pentru viitoarele recolte. Dar niciunul dintre ei nu a bănuit pasiunea care se va naște din  acest efort, nu și-a imaginat că vor ajunge în momentul în care toate planurile de viitor le vor fi colorate în mov.

„Tot timpul îmi e gândul acolo. Mă trezesc în fiecare dimnineață la șase și primul drum e în grădină, unde am amenajat o pepinieră pentru lavandă. Apoi mă duc în câmp, unde se găsește mereu ceva de făcut și mă mai întorc spre seară“, spune Vasile Cmeciu.

În aceeași notă se desfășoară acum și viața familiei Gal. „Discutăm zilnic pe tema lavandei, facem planuri și încercăm să îmbunătățim tot felul de aspecte legate de cultură“, spune Tiberiu. Când l-am întrebat când i-a fost cel mai greu, el ne-a vorbit despre o zi care l-a întristrat, pentru că lavanda înseamnă acum mult mai mult decât muncă și câștig.

„Într-o dimineață am constatat că îmi lipsesc din cultură vreo 50 de tufe de lavandă, dintre cele plantate în primul an. A fost o dezamăgire foarte mare pentru mine. După acest incident m-am gândit foarte serios să pun un anunț prin care să-i informez pe cei dornici să-mi ia lavanda să nu se mai obosească să o smulgă și să distrugă cultura, că le ofer eu cadou din pepinieră tufe de lavandă cu tot cu instrucțiuni de plantare și îngrijire“, spune Tiberiu Gal.

Ca și cei doi, din ce în ce mai mulți cultivatori din zona Transilvaniei încep să fie atrași de lavandă, de faptul că investițiile de început, între 4.000 și 8.000 de euro, ar putea fi amortizate în doi sau trei ani, după care, pe o perioadă de cel puțin zece ani, cultura de lavandă le-ar aduce profituri frumoase fără a mai necesita multă muncă și alte cheltuieli majore.

Și, pe măsură ce numărul cultivatorilor de lavandă crește, mult mai profitabilă decât vânzarea florii uscate (la prețuri între 5 și 7 lei pe kilogram) devine distilarea lavandei și obținerea uleiului, care se poate vinde cu circa 75-120 de euro pe litru. O altă sursă importantă de câștig o reprezintă butașii folosiți pentru începerea unei plantații, al căror preț variază între 1 și 2 lei pe bucată.

Unul dintre cei mai vechi și experimentați cultivatori este Ioan Iacob, de 56 de ani, din Ocna Mureș, județul Alba. După ce în anii 2008 și 2009 a încercat să cultive porumb și orzoaică pe o suprafață de două hectare de teren, și-a dat seama că trebuie să schimbe ceva, pentru că acestea nu-i aduceau niciun câștig.

„Costul lucrărilor agricole era prea mare. Fie scoteai cât cheltuiai, dar, de obicei, ieșeai pe minus“, spune bărbatul. Încercând să găsească o cultură profitabilă, Ioan Iacob a început să fie atent la ce se cerea pe piață. Într-o zi i-a atras atenția o ofertă de achiziție de plante medicinale, care i s-a părut interesantă. Mai târziu a aflat de la un inginer că, înainte de 1989, în zonă fuseseră mai multe culturi de levănțică și că mergeau foarte bine, solul și clima fiind potrivite. Punând cap la cap aceste informații și studiind mai în detaliu ce ar însemna o cultură de acest gen, s-a hotărât să încerce.

În primii doi ani, 2010 și 2011, a făcut doar lucrări de curățare a terenului de 1,7 hectare pe care îl destinase noii culturi, a achiziționat semințe ecologice din Franța și a realizat recolte experimentale. Anul 2012 a fost practic primul an de cultură, cu o producție de circa 500 de kilograme de lavandă, pe care a vândut-o ca plantă verde și ca plantă uscată. Venitul a fost de numai 2.000 de lei, dar în 2013, deși a rămas cu un singur hectar de cultură din cauza inundațiilor, a avut o producție de 1.500 de kilograme și venituri de 15.000 de lei. Conform propriilor calcule, pe parcursul a trei ani (2013, 2014 și 2015) Ioan Iacob a obținut câștiguri (după scăderea cheltuielilor) între 10.000 și 11.000 de lei pe an. Exemplul lui i-a încurajat și pe alți agricultori să își îndrepte atenția spre lavandă, devenind la rândul lor exemplu pentru alții.  

 

Nu e greu să vezi imaginea de ansamblu și faptul că, în viitor, zona Ardealului ar putea deveni o Provence a României. Dar pentru asta e nevoie ca pasiunea să fie transmisă mai departe, iar cei ce au început să meargă pe acest drum să reziste în lupta cu o climă suficient de capricioasă și cu buruienile care le sufocă uneori culturile, testându-le rezistența fizică printr-o muncă pe câmp cu care poate doar bunicii lor erau obișnuiți.

„Și mai e ceva important“, spune Tiberiu Gal. „Trebuie să ne asociem, trebuie să ne ajutăm între noi, pentru că, în domeniul agriculturii, în asta poate sta succesul sau eșecul tuturor.“ Pentru a lua legătura unii cu alții, el a creat pagina de Facebook „Lavanda Bio“. Tot în acest spațiu virtual, cultivatorii de lavandă își pot promova produsele și le pot povesti și altora despre parfumul noii lor pasiuni. Un parfum care l-a vrăjit și pe adolescentul de 15 ani, Ștefan Gal, pe care tatăl lui l-a luat în această vară la prima recoltare. O amintire mov de neuitat.

 

Vote it up
350
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza