Palatul din Cnossos

Prima civilizatie egeeana importanta a inflorit pe insula greceasca Creta, in 1500 i.Cr. Marturie sta complexul de palate de la Cnossos
 
Cetatea Cnossos, situata la o distanta de 4 km, in interior, de tarmul nordic al Cretei, era centrul uneia dintre cele mai mari civilizatii din lumea egeeana preistorica. Conform legendei, palatul de la Cnossos era resedinta regelui Minos si a fiicei sale, Ariadna. Cand arheologul britanic Arthur Evans a cautat o eticheta de identificare pentru descoperirile lui, el s-a oprit la „minoic“, denumire folosita pana atunci pentru locuitorii Cnossosului.
Se pare ca minoicii au sosit in Creta in jurul anului 7000 i.Cr. din Asia Mica (acum Turcia), dar nu este o informatie sigura. Splendoarea palatelor minoice (exista unul la Phaistos, in sudul insulei, si un altul la Mallia, pe coasta nordica) arata ca erau oameni bogati si probabil influenti, iar absenta unor fortificatii vizibile sugereaza ca erau pasnici. Numarul si dimensiunile camerelor de depozitare, ca si reteaua de drumuri, dovedesc importanta comertului in viata minoicilor. Picturile de la Cnossos, mai ales o fresca remarcabila reprezentand un atlet care face un salt peste spinarea unui taur in cadrul unei ceremonii misterioase, sunt ilustrari vii ale sporturilor si ritualurilor periculoase pentru care devenisera celebri locuitorii cetatii.
Minoicii au construit o serie de palate magnifice spre sfarsitul mileniului III i.Cr., fiecare fiind distrus de un cutremur si reconstruit pe propriile ruine. >n mileniul urmator, dezvoltarea Cnossosului si raspandirea influentei minoice au fost spectaculoase, culminand cu realizarile din jurul anului 1500 i.Cr.
Ruinele palatului regelui Minos din Cnossos constituie o dovada majora a maiestriei artistice, arhitecturale si ingineresti a acesui popor insular.
>nflorirea culturii minoice a fost brutal oprita dupa numai 100 de ani, cand o eruptie vulcanica devastatoare pe insula invecinata Santorini a transformat Cnossosul in ruine, avand ca rezultat declinul rapid al puterii minoice. Abia la inceputul secolului XX, sapaturi arheologice masive au scos din nou la iveala splendoarea stravechiului palat din Cnossos.
Palatul era o cladire vasta, cu apartamente personale si sali publice, cu camere de depozitare si bai, coridoare si scari, grupate haotic in jurul unei curti dreptunghiulare. Aranjarea lor ne face sa intelegem usor de ce a fost asociata legenda minotaurului claustrat in labirint cu aceasta cladire intortocheata. Spre deosebire de grecii antici, minoicii nu stapaneau simetria; aripile, salile si porticurile palatelor lor arata deseori ca si cum ar fi fost atasate acolo unde era nevoie de ele, indiferent de forma sau de o conceptie echilibrata.
Totusi, fiecare apartament in parte este frumos pe de-a-ntregul si multe sunt decorate cu fresce extrem de sofisticate, cu siluete gratioase prin care putem vedea cate ceva din viata de la curtea minoica. Tineri zvelti imbracati cu fuste sunt zugraviti practicand sporturi precum boxul si sariturile peste taur. La aceste sarituri participa si doamne pline de viata, cu parul elaborat ondulat. Frescele sunt influentate de alte mestesuguri in care minoicii excelau, precum sculptura, prelucrarea metalelor, bijuteriile si ceramica.
Palatul are mai multe intrari si se pare ca incaperile erau astfel dispuse, incat cele destinate practicilor rituale sa fie situate in aripa vestica, iar apartamentele de locuit in aripa estica, taiata in coasta dealulul deasupra nivelului curtii. Un capat al aripii estice adaposteste complexul de camere si coridoare care alcatuiesc apartamentele regale, in timp ce in celalalt se aflau atelierele tamplarilor, olarilor, zidarilor si bijutierilor care creau facilitatile si bogatiile vizibile in palat.
La apartamentele regale se ajunge pe marea scara, o capodopera de rafinament si maiestrie. Coloanele negru cu rosu, ingustate spre baza, incadreaza un luminator care functiona ca un fel de foale pentru aerul conditionat natural al palatului. Cand aerul cald se ridica pe scara, usile Salii Regelui puteau fi deschise si inchise pentru a regla fluxul de aer mai rece – parfumat cu cimbrisor si lamai salbatic – de la sirul de coloane de afara. Iarna, usile se puteau inchide si intauntru erau aduse sobe portabile pentru incalzire.
Aripa vestica era centrul ceremonial si administrativ al palatului. Trei puturi zidite, de la intrarea vestica, erau folosite in ceremoniile religioase, cand sangele si oasele animalelor sacrificate, impreuna cu ofrandele de miere, vin, ulei si lapte, erau inapoiate pamantului din care iesisera. Cea mai frumoasa incapere a aripii vestice era sala tronului, unde inca se mai afla tronul de gips cu spatar inalt, strajuit de grifoni pictati. Sala putea gazdui circa 16 oameni la intrevederile cu regele. >n fata, se afla un mare bazin de porfir, pus acolo de Arthur Evans, care credea ca minoicii il foloseau pentru ritualuri de purificare inainte de a intra in incaperea cea mai indepartata a palatului. Plasarea acestuia a fost un mic gest in extraordinara munca de reconstituire a palatului din Cnossos asa cum era el in 1500 i.Cr., si dupa cum a fost imaginat de un arheolog britanic, care a incercat sa readuca la viata epoca de aur a regatului minoic.
Adorarea taurului
Un tanar face un salt peste spinarea unui taur, in timp ce o tanara asteapta sa-l prinda; simultan, o a doua fata tine taurul de coarne, pregatindu-se sa sara. Asemenea scene cu tauri si saritori pe tauri se regasesc pe picturi murale si pe numeroase pietre de sigiliu, bronzuri si fildesuri. Importanta acestui sport in cultura minoica nu este inteleasa, dar probabil ca facea parte dintr-un ritual religios, la sfarsitul caruia taurul era sacrificat. Nu exista nici o dovada a adorarii taurului in cultura minoica, dar probabil ca pentru acest popor taurul era simbolul virilitatii. Taurii si sariturile peste tauri au fost poate sursa mitului minotaurului. Conform legendei, regele Minos il tinea pe minotaur, jumatate om jumatate taur, intr-un labirint si a cerut cetatii Atena, pe atunci supusa lui Minos, sa trimita sapte tineri si sapte fecioare in fiecare an ca sa fie sacrificati pentru acest monstru. Theseu, printul Atenei, a insotit victimele in Creta si, ajutat de fiica lui Minos, Ariadna, a reusit sa ucida minotaurul.
Un pionier mandru
Sir Arthur John Evans, care a excavat Cnossosul si a scos la lumina o civilizatie pierduta, s-a nascut intr-o familie prospera, in 1851. A studiat la Universitatea Oxford din Anglia si s-a intors acolo la varsta de 31 de ani pentru a deveni custodele Muzeului Ashmolean. Evans era pasionat de arheologie si in timp ce calatorea in Creta, in 1894, a vizitat dealul Kephala din Cnossos, care era inca practic intact, cu exceptia catorva santuri de proba sapate de arheologul cretan Minos Kalokairinos in 1878. Fascinat de aceasta zona, Evans a cumparat in cele din urma situl arheologic in 1899.
El a inceput lucrarile la Cnossos in 1900. La sfarsitul anului, excavase deja toata aripa vestica a palatului regelui Minos si se pregatea sa inceapa sapaturile la aripa estica. >n doi ani, sala tronului, curtea centrala, marea scara si apartamentele servitorilor fusesera toate scoase la iveala. Munca pe santier a continuat pana in 1932. Noua ani mai tarziu, Evans a murit, dupa ce isi dedicase 50 de ani din viata cercetarii civilizatiei minoice. Descoperirile lui au trezit un mare interes datorita vechimii lor, pentru ca, dupa cum scria chiar el, „sapaturile au scos la lumina adevarul esential si fundamental al vechilor traditii care au facut din Cnossos cel mai stravechi centru al vietii civilizate din Grecia si din tot continentul nostru“.
 
Vote it up
173
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza