Pagoda Shwe Dagon

Unul dintre cele mai sacre sanctuare budiste din lume, unica care are cupola acoperita cu o foita de aur pur
 
<p>
In varful unei coline din nordul capitalei birmaneze Rangoon, aurul pur al unui edificiu asemanator cu un urias clopot straluceste ca si cum lumina soarelui ar fi fost inghetata si modelata. Birmania este numita „tara pagodelor“, dar Shwe Dagon, cu stupa sa centrala iesita din padurea de turnuri ascutite ale pagodelor si pavilioanelor mai mici, ca o corabie mare, este cea mai stralucitoare dintre toate. Acoperind o suprafata de 5,6 ha, pagoda este un complex de turnuri sclipitoare si de fapturi ciudate si familiare – leogrifi (jumatate lei, jumatate grifoni), sfincsi, dragoni, lei, elefanti. Este totodata un paradis al simturilor.

Impunatoarea constructie din varful dealului Singuttara este ultimul dintr-o serie de sanctuare construite in acest loc, considerat sacru de budisti de circa 2 500 de ani. In secolul VI i.Cr., curand dupa ce al patrulea Buddha, Gautama, a atins „starea de iluminare“, a intalnit doi negustori birmanezi carora le-a daruit opt fire din parul lui ca amintire. Acestea, plus relicvele a trei Buddha anteriori – un toiag, o cana de apa si un vesmant – au fost puse intr-un sanctuar pe dealul Singuttara si peste sanctuar s-a asezat o placa de aur. In cele din urma, s-au cladit, una deasupra celeilalte, peste obiectele sacre, mai multe pagode din diverse materiale. Dealul a devenit loc de pelerinaj si primul vizitator celebru care a adus un omagiu relicvelor a fost regele Ashoka al Indiei in 260 i.Cr.

De-a lungul secolelor, regi si printi au ingrijit sanctuarul, taind jungla din jur, reconstruind si restaurand acolo unde era nevoie. Forma si contururile actuale dateaza din secolul XV, din timpul domniei reginei Shinsawbu, care a comandat si acoperirea cu aur a stupei pentru prima data. Conform dorintelor ei, aceasta a fost placata cu o foita de aur care avea greutatea corpului ei, de 40 kg. Ginerele si succesorul ei, regele Dhammazedi, a fost si mai generos, donand de patru ori greutatea lui in aur pentru a reimbraca stupa. Intrucat ploile tropicale sezoniere din regiune distrug constant foitele fragile de aur, acest proces a trebuit repetat de multe ori. Astazi, costul reauririi este suportat prin subscriptie publica la fiecare 20 de ani. Pelerinii pun si ei foite de aur pe pagoda sau pe cate o imagine a lui Buddha, ca ofranda.

Baza pagodei Shwe Dagon, la care se ajunge pe o scara acoperita, din toate cele patru puncte cardinale, consta dintr-o serie de terase dreptunghiulare si octogonale, care sustin stupa, a carei forma se spune ca reprezinta castronul de cersit al lui Buddha, rasturnat. (Relicvele celor patru Buddha sunt adapostite acum in stupa.) Din acest turn auriu se inalta, tot mai ingusta, o fleta, spre hti, o eleganta „umbrela“, de care atarna clopote de aur si argint. Din hti se ridica o girueta incrustata cu pietre pretioase, incununata cu un glob de aur incrustat cu peste 1 100 de diamante, incluzand unul de 76 de carate in varf, si aproape 1 400 de alte pietre pretioase. De la baza la varf, pagoda are 99 m inaltime.

Regele Dhammazedi a adus inca doua contributii majore la desavarsirea pagodei. El a comandat inscriptionarea a trei tablite de piatra cu istoria pagodei in limbile birmaneza, pali si mons si a donat un clopot masiv, cantarind 30 de tone.

In 1608, un mercenar portughez a furat acest dar, intentionand sa-l topeasca pentru a face arme, dar corabia lui s-a scufundat sub greutatea clopotului, care s-a pierdut in raul Pegu. Actualul clopot de bronz Maha Gandha a fost donat de regele Singu in 1779.

Shwe Dagon este mai mult decat un monument sacru sau un loc de venerare regulata, organizata. Ea este un punct de adunare pentru pelerinii si calugarii birmanezi care doresc sa mediteze si sa se roage in cel mai sfant lacas. Laicii sunt de asemenea atrasi de pagoda – pentru a oficia ritualul lipirii unei foite de aur pe stupa, pentru a face ofrande de flori sau pentru a omagia stalpul lor planetar. In astrologia birmaneza, saptamana are opt zile (miercurea este impartita in doua, la amiaza), fiecare fiind asociata cu o planeta sau un animal. Cei opt stalpi planetari, unul la fiecare punct cardinal, sunt situati in jurul bazei pagodei principale si, in functie de ziua saptamanii in care este nascuta o persoana, aceasta lasa flori si alte ofrande la stalpul respectiv. Aceeasi simbolistica se repeta in pagoda Opt Zile, situata in complex, si ea un loc special de pelerinaj.

Norii de tamaie, ecoul rugaciunilor si, mai presus de toate, invelisul de aur al pagodei Shwe Dagon au impresionat si inspirat nenumarati vizitatori de-a lungul secolelor. Multi, inclusiv scriitorul Rudyard Kipling, care a scris in anii ’80 ai secolului XIX, s-au multumit sa descrie splendoarea sa fizica. „O minunatie care stralucea in soare, facandu-te sa clipesti in fata ei.“ Altii, printre care multi ne-budisti, precum Somerset Maugham, i-au perceput semnificatia spirituala. El a consemnat ca vederea pagodei inalta spiritul „ca o speranta neasteptata in noaptea intunecata a sufletului“.

Clopotul plutitor

Unul dintre cele mai mari clopote din Extremul Orient este adapostit intr-un pavilion separat din complexul Shwe Dagon, la nord-vest de platforma principala a pagodei. Numit  Maha Gandha, clopotul turnat intre 1775 si 1779 cantareste 23 de tone, are 4 m inaltime si 38 cm grosime.

In timpul primului razboi anglo-birmanez, englezii au ocupat Rangoonul intre 1824 si1826 si au pradat Shwe Dagon, luand multe din comorile acestuia, inclusiv clopotul Maha Gandha, pe care intentionau sa-l duca pe mare la Calcutta. Dar le-a scapat din maini, pentru ca trofeul s-a scufundat in raul Rangoon. Dupa cateva incercari esuate ale englezilor de a-l ridica, birmanezii s-au oferit sa-l scoata cu conditia ca el sa fie repus la locul lui. Englezii, convinsi ca si incercarile birmanezilor vor esua, au fost de acord. Scafandrii au bagat o multime de prajini de bambus sub comoara pierduta, care a iesit apoi plutind la suprafata.

</p>
Vote it up
110
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza