Orasul Sfantului Francisc

Mica asezare Assisi, din Italia, a fost localitatea natala a Sfantului Francisc, „cel mai sfant dintre sfinti“
 
<p>Regiunea italiana Umbria este o zona rurala linistita, in care asezarile de pe coamele dealurilor sunt strajuite de cranguri de maslini si livezi. Dar un anume oras, Assisi, are un spirit aparte, pentru ca aici a trait si a propovaduit odinioara Sfantul Francisc.

Pentru a vizita azi orasul trebuie sa mergi pe urmele pasilor „saracutului“, Il Poverello. Legenda se imbina cu realitatea pe strazile medievale inguste din Assisi, unde majoritatea cladirilor importante din oras si de pe versantii impaduriti ai muntelui invecinat Subasio sunt legate intr-un fel de extraordinara viata a sfantului. Bazilica splendida care domina orasul, biserica San Damiano, de langa Assisi, sihastria Carceri si biserica Santa Maria degli Angeli marcheaza toate etape din evolutia spirituala a vietii sfantului.

Fiu al unui bogat negustor de lana, Giovanni Francesco s-a nascut la Assisi pe la 1182. Entuziasmat in tinerete de eroica idee de a deveni cavaler, el s-a inrolat ca soldat la varsta de 20 de ani. A luptat in razboiul dintre Assisi si Perugia, dar a fost luat prizonier si intemnitat timp de un an. Curand dupa eliberare, a parasit din nou Assisi – inca in cautarea visului sau de a deveni cavaler – plecand intr-o expeditie in sudul Italiei care-i va schimba viata pentru totdeauna. Abia ajuns la Spoleto, la circa 40 km de Assisi, conform legendei, a auzit in vis o voce care l-a indemnat sa se intoarca imediat acasa. Langa Assisi, s-a simtit imboldit sa se opreasca la bisericuta San Damiano ca sa se roage. In timp ce statea ingenuncheat in fata crucifixului, silueta de pe cruce parea sa-i vorbeasca, indemnandu-l: „Du-te, Francisc, sa-mi repari casa, pentru ca se prabuseste.“

Luand aceste cuvinte in sens propriu, Francisc si-a vandut casa si niste panza pretioasa care apartinea tatalui sau si a incercat sa daruiasca profitul obtinut preotului bisericii San Damiano. Dar, nedorind sa se implice intr-o situatie care putea provoca o cearta in familie, preotul a refuzat banii. Francisc era insa hotarat sa se lepede de posesiunile materiale si a lasat banii in capela. Noi acte de marinimie l-au adus in fata unui tribunal public la instigarea tatalui sau; aici, Francisc a renuntat la mostenirea sa si la toate bunurile lumesti.

La varsta de 24 de ani, a devenit cersetor si invataturile sale, prin care propovaduia saracia, bucuria si venerarea naturii, i-au atras multi discipoli. Primul ordin franciscan, cel al Minoritilor, a fost intemeiat in 1209, urmat in 1212 de ordinul Sfanta Clara, care purta numele primei starete, Clara de Assissi. Cand numarul „Clarelor sarace“ a crescut, episcopul de Assisi le-a oferit adapost in San Damiano, unde Francisc primise chemarea Domnului si unde Clara si-a petrecut restul vietii.

Astazi, San Damiano este o mica manastire unde me­sa­jul franciscan de simplitate si bucurie e foarte prezent.
O copie a crucifixului despre care se spune ca i-a vorbit lui Francisc sta pe altarul de aici; originalul se afla in bazilica Sfanta Clara, din secolul XIII, unde se vad si azi moastele sfintei. Sihastria Carceri, daltuita in stanca muntelui Subasio din apropiere, a fost folosita ca loc de retragere in padure in primele zile ale ordinului condus de Francisc, si putinele obiecte aflate aici constituie o marturie a existentei aspre si saracacioase pe care o pretindea adeptilor sai.

Francisc a murit la Portiuncula, o modesta capela din padurile de pe muntele Subasio, pe 3 octombrie 1226. Benedictinii ii permisesera sfantului sa se roage acolo cu 16 ani in urma, impreuna cu predicatori laici, sau frati, care, urmandu-i exemplul, renuntasera la avere si isi inchinasera viata slujirii Domnului. Cand a simtit ca i se apropie moartea, Francisc a cerut sa fie dus in acest refugiu linistit, „pentru ca viata trupului sa sfarseasca acolo unde a inceput viata sufletului“.
In secolul XVI, a fost construita in jurul micii capele bogata biserica Santa Maria degli Angeli. Acest edificiu maret, construit in 100 de ani, l-ar fi socat pe bunul sfant, care cre­dea ca „si biserica trebuie sa aiba o infatisare sara­cacioa­sa“. Bazilica Sfantului Francisc inaltata in cinstea lui l-ar fi stingherit fara indoiala cu grandoarea ei. Aici, Francisc a fost canonizat in 1228 si ingropat doi ani mai tarziu.</p>

Vote it up
143
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza