Orase mai verzi

Marile noastre orase devin mai verzi si mai sanatoase: natura se insinueaza in jungla urbana
 

 

O DUBITA VOLKSWAGEN care apartine companiei Simbiosi, firma specializata in gradinarit, opreste la semafor in Barcelona. Un trecator se grabeste, vrand sa fotografieze masina. "Te rog", ii spune soferul, obisnuit sa atraga atentia pe oriunde merge. Oamenii nu-si cred ochilor. Dubita are o gradina pe plafon: capsuni, morcovi, salata verde, menta, cimbru " toate cresc deasupra unei masini in stare de functionare. Intr-o zi, cand dubita Simbiosi a revenit in garaj, Marc Granen, de 40 de ani, cel care a creat gradina de pe plafonul dubitei, a observat ceva. "Erau peste 15 albine care zburau deasupra tufelor de cimbru si a altor plante aromatice", isi aminteste. Cand s-a uitat mai de aproape, a vazut buburuze si soparle, care isi stabilisera resedinta in aceasta mica oaza de verdeata din inima unui oras aglomerat.
 
MULTE ALBINE SUNT si in Sphinx-park, din Maastricht, in Olanda. Aici, un teren viran a fost plantat temporar cu iarba, arbusti si copaci tineri. Oamenii se plimba, bucurandu-se de soare, sau participa la cursuri de yoga in aer liber, in timp ce copiii se joaca in jurul lor. Si deasupra unui stalp galben, inalt de sapte metri, se afla doi stupi mici si galbeni, din care albinele roiesc incoace si-ncolo, ca sa colecteze polen si nectar de la plantele din jur. 
 
Acesta este Sky Hive (Stupul Cerului), realizat de trei femei si doi barbati din gruparea Bee Collective. Mai exista un alt Sky Hive, similar cu acesta, in Hasselt, un oras din Belgia, iar un al treilea a fost expus la Milano, in Italia. Unul dintre membrii Bee Collective, Robin van Hontem, un tehnoredactor de 31 de ani care isi aminteste cu placere prima oara cand a gustat din mierea produsa de albinele dintr-un Sky Hive.
 
"A fost un moment minunat! Mierea "urbana" difera ca gust de cea pe care o cumperi din magazin, datorita varietatii plantelor care cresc in oras. Este un produs 100% natural."
 
Mai sunt albine si pe acoperisul centrului cultural si de conferinte Cankar Hall din Ljubljana, capitala Sloveniei. Stupii sunt inconjurati de betoane, dar apicultorul Franc PetrovËiË spune ca sunt foarte productivi. "Obtinem, in medie, 8,5 kilograme de miere dintr-un stup aflat in suburbiile orasului Ljubljana. Dar aici, in oras, producem 13,5 kilograme de fiecare stup".
 
Cand mierea a fost trimisa la Bremen, in Germania, pentru a se verifica daca poate fi consumata de oameni, raspunsul a fost un "Da!" raspicat. Multi sustin chiar ca mierea de la oras are mai putine impuritati decat cea de la tara, aceasta din urma putand contine reziduuri de pesticide, metale grele si culturi modificate genetic.
 
TOATE ACESTE PROIECTE fac parte dintr-o miscare ce se raspandeste in Europa, pe masura ce tot mai multi oameni simt nevoia sa contribuie personal la inverzirea junglei de beton a orasului.
 
Cand era copil, Marc Granen, din Barcelona, visa sa devina actor. Si inca se poate vedea acel instinct artistic in animatiile prin care isi comunica ideile: "Nu-mi pot imagina lumea fara plante. Fac parte din viata mea si intotdeauna voi dori sa le am in preajma".
 
De aceea, in loc sa se apuce de actorie, s-a facut mai intai gradinar si apoi peisagist si arhitect, gasindu-si inspiratia in decursul plimbarilor zilnice prin padurile din apropierea casei din Girona, unde locuieste alaturi de sotia sa, Anna, si de baietii lor Arnau, de 10 ani, si Marti, de 7 ani.
 
In 2012, a vazut o imagine care i-a schimbat viata: "Era o fotografie aeriana in care se vedeau o multime de autobuze din Barcelona. Mi-am dat sea-ma ca e o groaza de spatiu irosit pe plafoanele acestor vehicule. "De ce sa nu creez ceva deasupra lor?î, mi-am intrebat copiii, care sunt cei mai buni profesori ai mei. Marti a desenat schita unui autobuz cu o gradina pe plafon. Si asta a fost."
 
Granen a discutat cu ingineri, biologi si ecologisti. Ei l-au ajutat sa creeze un sistem care sa le permita plantelor sa supravietuiasca pe plafonul unui vehicul in miscare. Rezultatul, pe care el il numeste Phyto Kinetic, este un cadru de metal sau fibra de sticla care sta pe un acoperis. Acestuia i se aplica un tratament care il face impermeabil. Apoi este acoperit cu spuma hidroponica, care se comporta asemanator cu solul in care cresc plantele. O plasa de sarma se asaza deasupra, pentru a tine toate componentele la un loc, chiar si la viteze de 120 km/h, limita maxima admisa pe drumurile din Spania.
 
Prima comanda pe care a primit-o Granen a venit de la proprietarul unui camping ce avea un autobuz cu care asigura transportul turistilor spre plaja si inapoi. Autobuzul-gradina a atras publicitate, iar aceasta a generat interes in toata lumea. Acum, Marc va incepe sa lucreze la amenajarea unor camioane frigorifice pentru un lant de supermarketuri din Brazilia.
 
Instalarea sistemului Phyto Kinetic pe un autobuz costa 8.000 de euro, iar pe masini mai mici sau pe dubite, 3.000 de euro. 
 
GRADINI URBANE COMUNITARE, asa se numeste asociatia al carei voluntari au inceput sa se gandeasca tot mai mult la amenajarea unor gradini exact ca cele de la tara pe terasele unor cladiri bucurestene. 
 
Povestea a inceput in luna februarie a acestui an. Laurentiu Cernat, coordonatorul de proiect, a povestit pentru Adevarul ca i-a venit ideea sa realizeze asa ceva dupa ce a citit o carte despre cum se gradinareste eficient. "Eu sunt din Braila si acolo aveam in fata blocului o gradina in adevaratul sens al cuvantului. Cultivam castraveti, rosii, capsune. Mi-am dat seama ca asa ceva se poate face si in Bucuresti", povesteste  Laurentiu.
 
Cum a fost complicat sa obtina aprobare pentru a amenaja gradina pe terasa unui bloc oarecare, voluntarii si-au indreptat atentia spre sediul Directiei Generale de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti. Cand si-au prezentat proiectul in fata conducerii institutiei, au primit imediat permisiunea sa amenajeze inedita gradina.
 
Incepand cu luna februarie, voluntarii au venit inarmati cu seminte si au plantat pe terasa legume, mici pomi fructiferi si plante aromatice. Dar, ca orice gradina, si aceasta are nevoie de ingrasamant. Noutatea consta in sistemul special creat pentru asta. 
 
"Plantele si legumele de aici isi trag ingrasamantul dintr-un octogon amplasat in mijlocul gradinii. Aici se gasesc microorganismele care emana substante ce plutesc in aer si sunt captate de pamantul in care sunt semintele", spune Laurentiu Cernat. 
 
Este greu de estimat cat a costat in-treaga gradina de pe terasa, pentru ca unii au adus semintele, altii paletii si tot asa. Adevarata problema este, de fapt, intretinerea gradinii. "In primul rand, ca sa nu moara recolta, trebuie ca terasa sa aiba hidroizolatie, ceea ce costa destul de scump. Apoi, pamantul este o alta componenta importanta. Este destul de costisitor si, ca sa nu ai probleme, acesta trebuie sa fie de calitate".
 
Recolta neobisnuitei gradini ajunge la cantinele sociale din Capitala. 
 
PROIECTUL Alimente din Curtea Scolii (Edible Schoolyard Project), demarat in Statele Unite, incearca sa imbunatateasca viata si educatia copiilor prin cultivarea legumelor si zarzavaturilor in scoli. Acum exista proiecte Alimente din Curtea Scolii si in Europa " in Irlanda, Portugalia, Olanda, Suedia, Germania si Italia.
 
De exemplu, Darina Allen, de la Scoala de Bucatari Ballymaloe si ferma ecologica din apropierea orasului irlandez Cork, lucreaza cu copii de 9-11 ani de la noua scoli locale, invatandu-i cum sa-si cultive legumele si sa-si gateasca singuri mancarea. "Toate scolile au o gradina de legume si un morman de ingrasamant natural. Le oferim si un cotet de pasari si doua gaini", spune ea.
 
Acestia sunt copii care obisnuiau sa asocieze frigiderul cu chipsurile, nu cu un cartof. Deci e ceva cu totul nou si surprinzator pentru ei. E fantastic sa vezi cu cata dragoste se ingrijesc de gradina si de gaini. Iar aceasta activitate are o influenta buna si asupra familiilor lor".
 
Dar copiii nu sunt singurii care se bucura de beneficiile gradinaritului. La Londra, reamenajarea depourilor din triajul de langa gara Kingís Cross va duce la aparitia a 50 de noi cladiri de birouri si 2.000 de locuinte, intr-o arie de 27 de hectare, unde vor trai si munci 45.000 de oameni. In mijlocul acestui santier se afla Skip Garden, rezultatul ideii gradinarului ecologist Paul Richens.
 
El a dorit sa creeze o oaza de liniste in mijlocul zgomotului si al masinariilor. Dar a trebuit sa actioneze pe masura ce parcelele intrau, pe rand, pe mana dezvoltatorului imobiliar.
 
"Am realizat ca benele pentru gunoi erau portabile si suficient de mari pentru a contine o mica gradina", spune Paul. Asa ca acum are un rand de sapte containere, iar in fiecare dintre ele este cate o mica gradina: una este, de exemplu, o livada cu meri, peri si coacaze; alta este o gradina de zarzavaturi, cu plante medicinale si aromatice.
 
Gradina are propria cafenea. Aici se tin cursuri de horticultura pentru functionarii care lucreaza in zona. Paul spune: "Gradinaritul da nastere comunitatilor. Oamenii vin aici in hainele de lucru. Sunt tacuti si anonimi. Apoi isi vara mainile in sol si, zece secunde mai tarziu, toti acesti straini incep brusc sa vorbeasca unul cu altul."
 
PLANTELE DEPIND, bineinteles, de insecte, in special de albine, pentru polenizare. Membrii asociatiei Bee Collective au trecut la actiune cand au constientizat ca acest proces natural vital este amenintat.
 
"Albinele au murit intr-un numar mare in ultimii ani, iar meseria de apicultor a imbatranit", spune Robin van Hontem. "Nu sunt suficienti tineri care sa doreasca sa devina apicultori, din cauza programului incarcat. De aceea, noi ne ocupam de apicultura in cadrul unui grup, astfel incat sa putem imparti responsabilitatile. Am dorit sa facem albinele si apicultura vizibile intr-un spatiu public, in mijlocul orasului. Apoi am vazut panouri pu--blicitare de mari dimensiuni pe niste campuri de la marginea unor autostrazi si asa ne-a venit ideea sa tinem stupii pe stalpi."
 
A fost important sa convinga oamenii ca albinele nu-i vor rani. "Da, albinele pot intepa", e de acord van Hontem, "dar, de fapt, sunt niste fiinte foarte prietenoase. Albinele te inteapa doar atunci cand intervii in activitatea lor. De aceea, noi purtam costume de protectie cand lucram la stupi. Dar, daca stii cum sa le manuiesti, albinele te vor accepta."
 
TEMA ADUCERII naturii in mijlocul orasului se va raspandi cu siguranta tot mai mult, pe masura ce trec anii. In aglomeratele orase ale Asiei au aparut ferme dezvoltate pe verticala, asa numitele farmscrapers (ferme de tip zgarie nori): cladiri inalte, pline cu plante, nu cu angajati. Prima ferma de tip zgarie-nori este in constructie in orasul suedez Linkoping. Inalt de vreo 55 de metri, turnul va avea 18 etaje cu gradini de legume. Plantele sunt folosite si pentru a ajuta la reciclarea excesului de caldura, dioxid de carbon si apa produse de alte cladiri din oras.
 
La Paris a fost propusa o versiune mai sic (fireste!) a fermei de tip zgarie-nori. Urbanana este o plantatie de banane amenajata intr-o structura eleganta de sticla, inserata intre doua cladiri de birouri sau blocuri. Astfel, parizienii vor avea la dispozitie fructe proaspete, fara efectele negative ale emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul bananelor.
 
"Eu cred ca trebuie sa restituim naturii o mare parte din spatiul urban", spune Juli Capella, arhitect in Barcelona. "Consider ca e o crima sa fii arhitect fara sa fii ecologist." El a inventat chiar un cuvant pentru a descrie modul in care ar trebui construite orasele viitorului. Arhitectura nu mai este suficienta. Acum, crede Juli, avem nevoie de "vegetectura".
Vote it up
230
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza