Omul care le da copiilor o voce

Iranianul Behrang Miri vrea sa schimbe lumea celor mici prin muzica si pasiune
 

<p>

Urca pe scena, imbracat intr-o pereche de pantaloni cu talie joasa si incaltat in pantofi sport. E ca un propavaduitor cu un microfon si un mesaj. Acesta este rapul, acesta este hip-hop-ul si aceasta e viata lui Behrang Miri. Omul care aduce publicul intr-un spatiu unde cuvintele detin suprematia si pot genera schimbarea. Vorbind, cantand, batand perfect ritmul cu palmele pe coapse – bum, bum, BUM!  

Multimii adunate la concertul in aer liber din Lindängen, un cartier muncitoresc din orasul suedez Malmö, ii place la nebunie.

Dusan Marinkovic are noua ani, sta chiar in fata scenei si studiaza fiecare miscare a lui Miri. Cu marginile camasii atarnandu-i pe afara la spate, el este deja un mic rapper in devenire, iar versurile sale vorbesc despre viata lui. Este raspunsul sau la faptul ca societatea il face sa se simta diferit din cauza etniei sale rrome.

Avandu-l pe Miri drept model, Dusan incepe sa cante si el rap si se lasa dus de val atat de tare, incat se impiedica pe scarile ce duc pe scena. Niste brate puternice il prinsera insa chiar inainte sa cada. Cand isi ridica privirea, intalni ochii inchisi la culoare si privirea amuzata a lui Miri.
– Hei, pustiule, esti OK?, intreaba Miri.
Dusan nu stie ce sa spuna. Tipul din fata lui e celebru, un muzician suedez, de origine iraniana, care vrea sa schimbe lumea prin pace, iubire si limbaj.
Miri zambeste:
– Cantai rap, nu-i asa? Hai sa aratam publicului ce poti!

Dusan urca scarile si pasi pe scena. Nu-i lua foarte mult pana cand se porni intr-o furtuna de cuvinte, Miri ajutandu-l cu refrenul. Publicul il aplauda, il ovationeaza si tine ritmul. Este inceputul unei noi relatii: elevul avid si criticul bland.
– Ma vad pe mine in tine, ii spuse Miri lui Dusan. Pui la indoiala orice si vrei sa te faci auzit.
Au trecut sase ani de atunci si Miri i-a oferit lui Dusan si altor sute de pusti ca el sansa sa se exprime cum nici nu visasera.

Intr-o perioada cand somajul a ajuns la cote alarmante si tinerii, mai ales imigrantii, sunt furiosi, plutind mai mult in deriva, Miri este decis sa le ofere acestora o voce. Asta pentru ca si el a fost in situatia lor: nefericit, marginalizat, neincrezator in lumea din jur. Acum, la 28 de ani, a devenit un tanar puternic si plin de energie.

Miri avea doar trei ani cand parintii lui s-au refugiat in Suedia din cauza opresiunii din Iran. Ei au trudit ca oameni de serviciu intr-un spital. n restul timpului, invatau suedeza si studiau psihologie si asistenta sociala. Miri a crescut repede, devenind capabil sa sporovaiasca non-stop in suedeza. Rudele l-au poreclit Suedezul pentru abilitatea lui de a se adapta.

Cand a inceput scoala, colegii lui de clasa inalti si blonzi au inceput insa sa-l porecleasca Brunetul si Gandacul. In timpul asa-zisei Saptamani a Diversitatii, menita a-i invata pe elevi despre comunitatile si traditiile din alte parti ale lumi, profesorii chiar il rugau: „Poarta un costum traditional, Behrang“, sau „Poti sa aduci la scoala un fel de mancare tipic persan?“
Miri se opunea. El era suedez. „Dar eu vreau hamburgeri!“, striga el.

Desi crescuse in Suedia, a fost dat la o parte. Era „altfel“, un exotic, tinta agresiunilor. Situatia a devenit critica la inceputul anilor 1990, cand un lunetist, John Ausonius, a omorat un imigrant si a ranit altii zece in Stockholm. Miri, care avea opt ani la acea vreme, a vrut sa stie de ce tinta lunetistului erau oamenii cu tenul inchis la culoare, asa cum era el si tatal sau. Adultii aveau doar niste raspunsuri goale la intrebarile lui.

Miri a inceput sa asculte rap si hip-hop, Public Enemy si piese precum Fight the Power (Lupta contra puterii). Era fascinat ca acei artisti se opuneau societatii, asa cum era ea, si se identifica cu versuri precum „Sunt gata si bagat in priza, mai mult, amplificat/Multi dintre idolii mei nu apar pe
niciun timbru“.

A fost nevoie insa de un profesor de clasa a IX-a pentru a-l face sa inteleaga ca, in dorinta de a deveni un muzician adevarat, cu un mesaj, trebuie sa inteleaga mai intai trecutul. Johan Söderman a vazut in elevul sau in varsta de 14 ani o energie bruta ce avea nevoie sa fie directionata. Asa ca profesorul s-a apucat sa citeasca despre muzica rap si hip-hop si a pus la cale un plan.
– Poti sa mai ramai azi dupa ore?, l-a intrebat el.
– Am facut ceva?
– Nicidecum, i-a raspuns Söderman. Vreau doar sa asculti doua CD-uri. Unul este Simfonia a V-a a lui Beethoven, iar celalalt o inregistrare din 1970 a lui Walter Murphy, care a fost o sursa de inspiratie pentru o piesa hip-hop.

Miri le-a ascultat. Si a fost socat. Piesa actuala isi avea radacinile in tempoul Simfoniei lui Beethoven, mai ales cele patru note din deschidere: da-da-da-DA.
Intr-o fractiune de secunda si-a dat seama ca muzica pe care o iubea, completata de un vocabular de revolta, argou si instigare la actiune, se cufunda in istorie. Si ca avea nevoie sa inteleaga atat muzica, cat si versurile, inainte de a incerca sa schimbe lumea. A inceput sa mearga la biblioteca, sa citeasca literatura, reviste si ziare si sa cante ori de cate ori putea.

La 20 de ani, incepuse sa fie cunoscut ca rapper, artist hip-hop si MC (maestru de ceremonii) modern, ce punea stapanire pe scena. A scris si interpretat cantece cu un mesaj puternic motivational: Nu te multumi cu putin. Lupta pentru ce-i al tau. Cuvintele au putere.
Pentru a-si raspandi mesajul in afara concertelor si cluburilor, Miri a devenit cunoscut la radio si TV ca un militant incapatanat, care tinea ateliere pentru elevii si profesorii din scolile din Malmö si imprejurimi.

In actiune, el e o forta a naturii care ii poarta si pe cei mai mici cu el. Cum s-a intamplat si la inceputul acestui an, in Arlöv, la nord de Malmö, cand a castigat de partea lui un grup de pusti dificili de 15 ani, toti imigranti ca si el. Au vorbit cinstit despre cele mai mari temeri ale lor si despre ce ar putea sa faca pentru a se descurca mai bine cu cei care le adresau diverse invective, asa cum obisnuiau controlorii din mijloacele de transport. „Am vazut rosu in fata ochilor“, a recunoscut un adolescent in fata grupului. „Si l-am scuipat.“

In 2004, el a fost cel care a infiintat Miscarea Vocea si Chipul Strazii (Rörelsen Gatans Röst och Ansikte), o organizatie non-profit, care ii ajuta pe copii si adolescenti sa gaseasca modalitati creative de exprimare. Avand sediul in Malmö, zona cu foarte multi imigranti si o rata ridicata a somajului, organizatia ofera de toate – de la ateliere pentru DJ si cursuri de dans pana la un program de radio realizat de copii.

Eforturile lui Miri erau, in sfarsit, recunoscute. In 2011, Enciclopedia Nationala Suedeza i-a acordat prestigiosul „Premiu pentru Cunoastere“, iar grupul Do Good (Fa Bine) i-a oferit si o bursa. In 2008, i-a fost conferit titlul anual „Cel ce raspandeste bucuria“.
Printre fanii sai se numara Anja Sonesson, purtatoarea de cuvant a primariei orasului Malmö. „O intalnire cu el te inspira“, spune ea.

Dusan Marinkovic, care are acum 15 ani si este interpret profesionist, este de aceeasi parere. „Daca nu era el, acum as fi fost tot pe strazi.“

</p>

Vote it up
162
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza