Oare ce va muta Regina?

Unguroaica Judit Polgar, cea mai buna jucatoare de sah din lume, vorbeste despre cum se dueleaza cu barbatii, computerele si chinezii 
 
<p>
Ea s-a nascut in mijlocul unui experiment pedagogic – tatal lor se decisese sa-si formeze cele trei fete pentru a deveni jucatoare de sah cunoscute la nivel mondial. Susan, cea mai mare, a ajuns campioana mondiala in 1996. Sofia, sora mijlocie, este Mare Maestru la feminin. Niciuna dintre ele nu mai participa activ la competitii. Mezina, Judit, a devenit cea mai buna jucatoare profesionista a tuturor timpurilor, conducand topurile la feminin, inca din 1989. Dar este si o concurenta formidabila in competitiile masculine. Pana la varsta de 15 ani, a dobandit titlul de Mare Maestru la masculin, surclasand recordul celebrului jucator american Bobby Fischer, care era cu o luna mai mare cand l-a atins. Ea a invins o serie de campioni mondiali, printre care Boris Spassky, Garry Kasparov, Anatoly Karpov si Viswanathan Anand, si a castigat Premiul Oscar la Sah de sapte ori.
Anul trecut, a triumfat si la competitia de „mare slem“ din Mexico City, care are loc exclusiv pe baza de invitatii, invingandu-l pe fostul campion mondial, Veselin Topalov. In aprilie, s-a clasat pe locul trei dupa rusul Vladimir Potkin si polonezul Radoslaw Wotjaszek la Campionatul European Individual – prima oara in istoria competitiei cand o femeie a ajuns pe podium.

Reader’s Digest: De ce joci contra barbatilor?
Judit Polgar: Am fost educata in spiritul ca femeile sunt capabile de aceleasi performante ca barbatii. Adevarata provocare a fost intotdeauna categoria absolut – masculin si feminin –, la care barbatii sunt campioni. In orice caz, uneori joc si contra femeilor. Sunt sigura ca multe dintre campioane poate se gandesc: „Cu siguranta as vrea sa o bat pe Polgar!“

RD: Cred ca lui Hou Yifan, campionul de 16 ani, care ti-a surclasat recordul, ajungand la nivelul de Mare Maestru la Masculin la 14 ani, i-ar placea sa-ti dea o lectie.
JP: Nu este prima oara cand China a dat un campion modial si programarea unui meci cu mine este pe agenda lor de mult timp. Este posibil ca, la un moment dat, sa ne intalnim pentru un meci de acest gen.

RD: Expertii de la Editura Chess Informant au votat victoria ta la Cupa Mondiala impotriva lui Boris Gelfand ca unul dintre cele mai bune meciuri ale anului trecut. Desi Gelfand a castigat competitia, ai conceput un atac spectaculos pentru a arunca in aer pozitia regelui. Este frumos pentru o doamna?
JP: Aveam tendinta sa folosesc tactici atat de riscante numai in copilarie. Am facut sacrificii si m-am indreptat spre rege, ceea ce l-a surprins atat de mult pe faimosul meu oponent, incat, la sfarsit, a trebuit sa capituleze. Sunt in continuare considerata un jucator agresiv, desi m-am temperat mult.

RD: Copiii tai, Hanna, de 4 ani, si Oliver, de 6 ani, joaca sah la gradinita. Fiica ta va primi acelasi tip de „prega–tire de baza“ pe care ai primit-o tu?
JP: Nici eu, nici sotul meu, dr. Gusztav Font, nu suntem urmariti de aceeasi ambitie arzatoare ca cea a parintilor mei. Nu ne-am gandit niciodata sa indrumam copiii intr-o anumita directie, daca nu observam o inclinatie speciala a lor.

RD: Este sahul, ca profesie, mai greu in zilele noastre?
JP: Da, in ultimele doua decenii, caracteristicile sale artistice s-au estom-pat si sahul a devenit un sport profesionist dur. Pentru concurentii de top de azi, chiar si 10 pana la 12 ore pe zi nu sunt de ajuns pentru a se mentine in forma. Sunt atatea date de procesat datorita programelor de analiza computerizata a tacticilor anterioare. In spatele fiecarui concurent exista o echipa specializata in anumite elemente ale jocului, cum ar fi variantele unei anumite deschideri, care transmite informatiile acestuia. Jucatorul trebuie sa fie apt fizic pentru a fi capabil sa se ridice la nivelul cererilor seriei de competitii dintr-un an.

RD: Pe de alta parte, computerele devin mai „destepte“. Ai face un joc impotriva lui Watson (n.r.: supercomputerul creat recent de IBM, a carui putere de procesare este echivalenta cu cea a 2.800 de computere normale)?
JP: Daca Watson este cu adevarat suficient de „uman“, as fi fericita sa o fac. Am fost primul competitor important care a testat supercomputerul „Deep Blue“, intr-un meci in doua seturi. (n.r.: pe care ea l-a pierdut). O versiune ulterioara l-a invins si pe Kasparov. Computerele au devenit mult mai puternice. Nu sunt cu mult mai rapide decat noi, dar se pare ca programele lor au deja un fel de „intuitie“ – pe scurt, au ceea ce trebuie pentru a invinge un Mare Maestru.
</p>

Vote it up
325
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza