O zi teribil de primejdioasa

Un accident de munca pune la incercare abilitatile de supravietuire ale unui cuplu deja trecut prin multe incercari
 
<p>Kevin Carstens curata desisul crescut pe pamantul sau de la poalele Muntilor Smoky. Era o dupa-amiaza de duminica destul de calda pentru inceputul lui ianuarie in Clarkesville, Georgia, dar Kevin adora sa stea in aer liber, printre rugi de mure si tufe de trandafiri salbatici, cu imaginea muntilor in zare.
Era o zi buna si pentru Sharon, sotia sa. Petrecusera dimineata pe terasa, discutand si band ceai. Sharon se simtea in putere si gatea o supa. Acesta ar fi fost ceva banal cu ani in urma, dar acum reprezenta o adevarata victorie, deoarece se imbolnavise, era slabita si adesea confuza.
In timp ce supa fierbea la foc mic, cainele familiei, Dusty, se aseza langa ei, iar Kevin incepu sa sporovaiasca. Spunea ca voia sa taie un copac subred din vechiul cimitir care se invecina cu terenul sau. Trebuia doborat inainte sa apuce sa se prabuseasca si sa distruga cateva morminte.
Dupa pranz, Kevin incarca in camioneta o drujba si niste franghii, isi lua telefonul mobil si un cutit. Merse apoi cu masina peste campul inverzit pana la padure, nu mai departe de vreo 300 de metri de casa. Cu statura impunatoare, cam la 1,80 m inaltime, cu brate si picioare musculoase, caci lucrase ca tamplar si instalator, Kevin pasi cu grija printre pietrele de mormant rasturnate. Era un vechi cimitir de sclavi. Pietrele funerare zaceau cu un aer trist si intunecat, abia itindu-se din pamant, ca niste resturi de masele.
Kevin a traversat desisul, pentru a ajunge la batranul stejar. A legat franghia in jurul trunchiului si a innodat-o cu pricepere. Taiase multi copaci la viata lui. Inainte sa se imbolnaveasca, Sharon obisnuia sa il ajute. Cu 25 de ani in urma, cand se cunoscusera in rezervatia naturala din Florida, era sanatoasa si plina de viata.
Inca de la inceput, el indragise parul lung, bogat, umorul ager si curajul lui Sharon. Erau tineri amandoi, iar Kevin tocmai facea o prezentare despre serpi cand s-au intalnit. Ea s-a laudat ca nu ii e teama de acestia. Asa ca a rugat-o sa tina in brate un boa constrictor. Ea a zambit fortat, dar a facut-o. Dupa ce s-au casatorit, mergeau impreuna la pescuit de rechini si faceau canotaj pe rauri involburate.
Sharon era cea care tinea casa. Se imbolnavea rar, dar in 1997 a inceput sa aiba migrene cumplite. Intr-o zi, colegilor li s-a parut ca nu arata prea bine si au indemnat-o sa mearga la spital. Ea s-a ridicat de la birou si s-a prabusit imediat la pamant. Auzea vocile din jur, dar nu putea vorbi deloc. Arata de parca ar fi facut un atac cerebral.
Au urmat si alte episoade asemanatoare. Mergea cu dificultate. Avea tot timpul febra. Durerile de cap nu conteneau. Au inceput sa-si cheltuiasca toate economiile pe consultatii si analize medicale.
In anul 2000, medicii au stabilit ca Sharon suferise leziuni pe creier care provocasera aparitia unor crize similare dementei. Odata, dupa ce a intrat intr-un magazin cunoscut, ea nu si-a mai amintit unde era iesirea. Altadata, gatind spaghete, a uitat ce trebuie sa faca dupa ce a fiert apa.
Dupa ce au consultat mai multi specialisti, Kevin si Sharon au ajuns la concluzia ca boala ei se datorase expunerii la mucegai. Avea uneori nevoie de scaun cu rotile. Aceasta femeie, care detesta sa ceara ajutorul cuiva, ajunsese legata de casa si dependenta de sotul ei.

Kevin a innodat un capat al franghiei in jurul copacului uscat si a legat strans celalalt capat de camioneta, pe care a miscat-o putin de pe loc, pentru a strange nodul in jurul copacului. Apoi a luat un cablu de remorcare cu carlige uriase la ambele capete. A agatat de franghie unul dintre carlige, rasucindu-l pe celalalt in jurul unui plop si innodandu-l acolo. Acum, ca franghia era fixata cu cablul, desfacu legatura de la remorca si trase camioneta la o parte, ancorand franghia de un pin sanatos de peste drum.
Se dadu cativa pasi inapoi pentru a arunca o privire asupra muncii sale. Ii luase mai mult de o ora, dar lucra foarte precaut atunci cand trebuia sa foloseasca drujba. In sfarsit, era gata.
Apasa pe butonul de pornire, drujba prinse viata si incepu sa muste din trunchiul batranului stejar. In doar cateva minute, acesta cazu exact acolo unde planuise el. Acum nu mai avea decat sa desfaca franghiile. Merse spre plop, scoase carligul si lasa franghia libera. Cand se intoarse, cu gandul sa desfaca franghia din jurul pinului de vizavi, auzi un sunet ciudat si suierator chiar in spate. Era sunetul cablului de remorcare.
Kevin facuse o singura greseala: stejarul se prabusise in panta, tensionand franghia mai mult decat se asteptase. Cand a dat drumul cablului, carligul de otel s-a rotit repede in jurul plopului si a tasnit spre el. L-a lovit la incheietura, i-a atins umarul si s-a oprit in gat. Forta impactului l-a lipit cu pieptul de plop. Tensiunea din franghie era uriasa. Kevin isi simtea gatul cedand, pe masura ce carligul intra mai adanc, strapungandu-i muschii. Durerea era mistuitoare. Apuca franghia cu ambele maini, incercand sa o desfaca, dar aceasta nici nu se clinti.
Sufocandu-se, tipa dupa ajutor. Vocea i se auzea, insa, sugrumata, scrasnita. Nu putea vorbi decat facand eforturi uriase, supraomenesti.
De-abia respira. Trebuia de mult sa se intoarca la Sharon. Era captiv si teribil de singur.

Dusty scoase un urlet infiorator. Sharon, care tocmai se uita la televizor, se ridica sa vada ce se intampla. Dusty urla de fiecare data cand trecea o ambulanta. Dar niciodata in felul acesta. Sharon se uita in gradina prin usa de sticla, ascultand cu atentie. Dar nu vazu si nici nu auzi ceva neobisnuit.

Kevin nu vroia sa moara intr-un cimitir parasit. Sharon avea nevoie de el. Intra in panica si il trecura sudori reci, dar imediat ii aparu o lumina care arata ca o stea ce se apropia. O privi fascinat. Nu intelegea ce se intampla, dar stralucirea ei il linisti. Atunci isi aminti de cutitul din buzunar.
Inspira adanc, apuca franghia cu o mana pentru a-i opri vibratia si taie cu putere. Franghia era atat de intinsa, incat, atunci cand o taie, tasni la 15 metri distanta in directia opusa, de parca ar fi fost o bucata de cauciuc.
Kevin se lasa apoi sa alunece in jos de-a lungul trunchiului si se aseza pe pamant. Incerca sa-si dea seama daca mai poate vorbi. Prudent, puse mana pe rana. Degetele ii intrara prin piele direct in gat. Alese alt loc de pe gat. Si apoi altul. Nu se poate!, se gandi el ingrozit. Tot gatul ii era o rana. Oare cat sange pierduse? Se scotoci in buzunare dupa telefonul mobil.

De indata ce auzi taraitul soneriei, Sharon se intinse sa raspunda la telefon.
- Cheama o ambulanta, il auzi pe Kevin spunand cu voce sugrumata.
- Pentru tine?, intreba ea incurcata.
- Da!
Sharon suna repede la serviciul de urgente. S-a ranit cu drujba, se gandi ea in timp ce-si tara pasii pe poteca dinspre cimitir. Chema vecinii ca sa ceara ajutor, dar nu erau acasa. Ce sa faca? Vroia sa alerge in padure sa-si gaseasca sotul, dar atunci cine sa le mai spuna medicilor cum sa-l gaseasca? Din fericire, isi simtea mintea limpede, aproape la fel ca inainte de a se imbolnavi. Isi dadu seama ca trebuie sa stea pe loc si sa astepte salvarea.

Deborah Williams, dispecerul serviciului de urgenta din comitatul Habersham, avusese o zi linistita. Se intorsese de doua luni din concediul de maternitate si de-abia astepta sa-si vada copilul la sfarsit de tura. Telefonul ii intrerupse sirul gandurilor.
Auzi o voce grava de barbat. Kevin, de disperare, sunase si el la urgente. Deborah ii ceru numele si adresa.
- Grabiti-va!, implora el, respirand greu. Am un carlig mare infipt in gat.
- Un carlig de pescuit?, incerca Deborah sa inteleaga. Kevin, o ambulanta se indreapta spre tine. O sa vorbesc cu tine in continuare, pentru a ma asigura ca esti in regula, adauga ea.
Un dispecer o intrerupse pentru a afla mai multe despre carlig.
- E un carlig mare, din acelea care se folosesc pentru a remorca si scoate un camion din sant.
Dezvaluirea o lasa pe Deborah cu gura cascata: un astfel de carlig era cam de marimea unui cap de ciocan! Simti ca vocea lui tradeaza teama.
- Este normal sa fii speriat, ii spuse Deborah. Ai toate motivele sa fii.
Il indemna sa-si pastreze calmul, in vreme ce colegii ei alergau sa alerteze echipele de medici si de pompieri.

Prima ambulanta trecu pe langa Sharon. Dadu disperata din maini pentru a-i atrage atentia soferului. O a doua ambulanta se opri, iar medicii coborara. Sharon arata spre cimitir. In timp ce alergau inspre padure, ea schiopata in urma lor.

Kevin vazu un pompier alergand spre el. Barbatul ingenunche in fata lui si ceru sa vada rana. Cand Kevin lua incet mana de pe carligul insangerat, omul ramase cu gura cascata.
Cand ajunse si Sharon, Kevin o intreba:
- Cat de rau arata?
Ea il tinu de mana.
- Ai facut treaba buna, nu gluma.
Medicii au cerut transport aerian la Centrul Medical din Atlanta, unde chirurgul Vernon Henderson, seful sectiei de traumatologie, se pregatise sa primeasca de urgenta un pacient cu leziuni de gradul intai.
Henderson ramase uimit cand il examina pe Kevin. Gatul barbatului era sectionat dintr-o parte in alta. Langa muschiul sternocleidomastoidian era infipt un carlig. Artera carotida si vena jugulara erau chiar in spatele muschiului. Daca fusesera sectionate, atunci numai presiunea carligului impiedicase o hemoragie mortala. In cazul in care carligul se misca, putea sa-i blocheze pacientului caile respiratorii. Mai intai, Henderson ordona inserarea imediata a unui tub respirator.
Cand scoase carligul, medicul observa ca, in mod miraculos, carotida si jugulara erau intacte. Incepu sa curete si sa inchida rana. A fost nevoie de 200 de suturi si 21 de copci.

In zilele mai proaste, Kevin se simte ca si cum ar purta un guler stramt. Dar in restul timpului, cand sta pe fotoliu la el acasa, ii este recunoscator lui Sharon ca a fost alaturi de el in momentele critice si e fericit ca nu a murit singur in vechiul cimitir parasit.</p>

Vote it up
164
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza