O lume plină de minuni

Monumente ale ingeniozității umane, care au supraviețuit secolelor
 

Articole similare

Palate spectaculoasele

Palatele Potala şi Versailles sunt o mărturiea năzuinţelor spirituale şi a succesului pe plan mondial

ÎN CALITATEA LOR DE DOMICILII oficiale ale regalităţii şi şefilor de stat, palatele reprezintă întruchiparea arhitecturală a puterii şi prestigiului. Ele nu au avut niciodată rolul de simple locuinţe, ci au fost - şi în unele cazuri încă mai sunt – centre de guvernământ pline cu oficiali, administratori şi vizitatori. În această calitate, ele reprezintă comunităţi bine structurate, în care fiecare le recunoaşte funcţia aflată în subordinea conducătorului.

Două dintre cele mai impresionante palate reprezintă două tipuri diferite de simboluri ale puterii, unul este considerat punctul central al năzuinţei spirituale, iar celălalt este un imn închinat succesului mondial.

Palatul Potala a fost reşedinţa istorică de iarnă a lui Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului, înălţată spre cer pe un vârf stâncos de deal aflat în centrul capitalei Lhasa.

Datând din 1645, cel mai înalt palat din lume, având 117 metri, reprezintă un centru important al culturii tibetane. Exteriorul are un profil puternic asemănător unei fortăreţe, cu ziduri groase, aplecate spre interior, înălţat pe 13 etaje cu trepte şi terase plate ce se în-tind până în vârful terminat cu dhvaja (stindarde cilindrice).

Interiorul e format dintr-un fagure de 1.000 de încăperi, de holuri şi capele ce conţin mii de picturi şi statuete religioase, altare sculptate şi împodobite, morminte din aur budiste, conţinând rămăşiţele foştilor Dalai Lama – punctul central de atracţie al pelerinajelor până în zilele noastre.

În 1668, când regele Ludovic al XIV-lea al Franţei a dispus reamenajarea cabanei de vânătoare de la Versailles, aflată la 16 kilometri vest de Paris, a demarat proiectul pentru crearea celui mai măreţ şi extravagant palat din Europa. Încăperile somptuoase, pline de fast, cu Camera Oglinzilor în centru – cu o lungime de 73 de metri, pe care atârnă 357 de oglinzi – constituiau premisa pentru înaintarea spre apartamentele regale. Grădinile protocolare înconjurate de lacuri, statui şi fântâni alcătuiesc cel mai mare parc al unui palat din Europa. Toate aveau rolul de a exprima gloria şi puterea Regelui Soare.

Construcţia a continuat şi sub domniile lui Ludovic al XV-lea şi al XVI-lea şi, timp de un secol, Versailles a reprezentat un etalon în domeniul arhitecturii şi modei. Nicio altă aşezare nu-i putea fi rivală din punct de vedere al ambiţiei şi grandorii.

Castelul din cer

„Nebunul“ Rege Ludovic al II-lea al Bavariei construia castele în acelaşi ritm în care alţi monarhi achiziţionau trăsuri sau picturi. Bijuteria coroanei sale este Schloss Neuschwanstein, castelul de poveste care l-a inspirat pe Walt Disney.

VĂZUT LA APUS peste valea Alpilor din statul german Bavaria, Schloss Neuschwanstein pare să plutească în aer. Pe cât este de minunat, pe atât este de scandalos: un monument medieval construit în vremurile moderne, cu costuri enorme şi de proporţii gigantice.

Astăzi, când au trecut 122 de ani de la construirea lui, castelul Neuschwanstein încă iradiază un suflu de demnitate regală onirică. În mod paradoxal, acesta poate fi considerat un castel medieval dacă îl comparăm cu multe altele construite pentru acest scop.

Făcând uz mai degrabă de averea personală în loc să secătuiască visteria statului, ‘Nebunul’ Rege Ludovic al II-lea al Bavariei a început să construiască o mulţime de castele. Neuschwanstein urma să fie ascunzătoarea lui din vârful muntelui, o fantezie ce evocă miturile medievale şi, în acelaşi timp, o aşezare demnă de opera marelui compozitor Richard Wagner.

Neuschwanstein putea fi considerat o locuinţă medievală dacă ne uităm la abundenţa de sculpturi complicate în lemn, tapiţerii şi piese atârnate pe pereţi, dar în acelaşi timp era şi extrem de modern din punct de vedere al confortului. Era dotat cu piese opulente de mobilier, covoare, sonerii electrice pentru servitori, încălzire centrală, apă curentă caldă şi rece în dormitoare, chiar şi linii telefonice. Doar clădirea principală însuma 200 de camere, deşi interiorul nu a apucat niciodată să fie finisat.

Ludovic s-a împrumutat de sume mari de bani pentru a-şi finanţa proiectele arhitecturale ambiţioase până când câţiva miniştri puternici din guvern au reuşit să-l declare nebun şi să-l închidă. Însă, astăzi, creaţiile sale – în mod special Neuschwanstein – sunt unele dintre cele mai importante atracţii turistice din Germania, producând sume importante de bani. Poate că planurile lui nu erau atât de nebuneşti până la urmă.

 

Viziuni glorioase

Arta şi arhitectura se împletesc perfect în aceste biserici monahale ortodoxe superb decorate, situate într-un colţ din nord-estul României

MĂNĂSTIREA VORONEŢ, de lângă Gura Humorului, situată în nord-estul României, a început să fie construită în anul 1488 de către Ştefan cel Mare, cu scopul de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru victoria obţinută împotriva turcilor în apropiere de Vaslui.

Capela principală a mănăstirii, dedicată Sfântului Gheorghe, are trei abside terminate în cupole sau semicupole, par nişte cochilii de scoici. În interior a fost decorată cu minunate picturi murale reprezentând Patimile lui Hristos, o capodoperă a artei bizantine târzii. Şi mai remarcabilă este fresca în culori exuberante, pictată pe pereţii exteriori ai bisericii.

Mănăstirea lui Ştefan cel Mare a lansat o modă. În deceniile următoare,au fost ridicate în zonă o serie de mânăstiri ortodoxe, fiecare concurând cu aceasta din punct de vedere al frumuseţii picturilor. Mănăstirea din Humor, situată la doar câţiva kilometri de Voroneţ, a fost închinată în 1530.

Toma de la Suceava, artistul care a decorat această biserică, era pasionat de roşul-cărămiziu aprins. Extrem de captivantă este scena care o înfăţişează pe Fecioara Maria intervenind să salveze vechiul oraş Constantinopol de asediul perşilor.

Ultima mănăstire grandioasă a fost construită spre est, la Suceviţa. Printre frescele ei, care nu au fost pictate până la începutul secolului al XVII-lea, se numără şi Scara Virtuţilor, înfăţişând treptele pe care credincioşii urcă spre Cer. Spirite îndrăzneţe se leagănă deasupra unui golf ameţitor, încurajate de îngerii din cer şi distrase de demonii de jos.

 

Oraşul libertăţii

Acoperişurile cu ţigle roşii, palatele Renaşterii şi amplasarea pe coasta mângâiată de briză nu dezvăluie nimic din lungile lupte pentru libertate care s-au desfăşurat în acest oraş străvechi, cu portul protejat de ziduri fortificate înalte prin care niciun duşman nu a reuşit să pătrundă

PROBABIL CĂ, PENTRU potenţialii invadatori, Dubrovnikul, cu covorul său de munţi pe o parte şi dealurile prăpăstioase pe cealaltă parte, părea de neînvins. Chiar şi astăzi, vizitatorii care intră în oraş cu barca sunt întâmpinaţi de un zid uimitor de piatră ce împrejmuieşte oraşul vechi şi portul, flancat de turnuri, bastioane şi fortăreţe. Sunt considerate a fi printre cele mai măreţe şi mai bine păstrate ziduri defensive din Europa.

De ce a avut acest mic port din sudul Europei nevoie de fortificaţii atât de puternice? Chiar de la începutul secolului al XII-lea, oraşul-stat autonom Ragusa, căci aceasta era denumirea sub care era cunoscut Dubrovnikul, s-a trezit prins între două puteri rivale – bizantinii şi veneţienii la nord şi vest şi, mai târziu, otomanii la est. Acestea se luptau pentru controlul asupra rutelor de comerţ profitabile din Marea Adriatică.

Atunci când Constantinopolul a căzut pradă otomanilor în anul 1453, urmat de Bosnia în anii 1460, iar Du-brovnikul a hotărât să-şi consolideze sistemul de apărare. Circularul Turn Minceta a fost construit în punctul cel mai înalt al fortificaţiei, în jurul unui fort mai vechi, el însuşi încojurat de ziduri groase şi creneluri. Fortul Bokarm, considerat cea mai veche cazemată fortificată păstrată în Europa, a fost construit pentru a apăra Poarta Pila, principala intrare pe uscat în oraş.

Cea mai ameninţătoare dintre toate este Fortăreaţa Sveti Lovreč situată pe o stâncă foarte abruptă amplasată în partea de vest a zidurilor, la o înălţime de 37 de metri deasupra apei. Pe poarta fortăreţei stă inscripţionat: „Libertatea nu trebuie vândută nici pentru tot aurul din lume“. În secolul al XIX-lea, Ragusa şi-a pierdut preţioasa libertate – mai întâi în faţa dominaţiei napoleoniene şi apoi a celei austriece. Turbulentul secol XX a culminat cu Războiul Croat de Independenţă, care a avut loc la începutul anului 1990, atunci când Armata Poporului Iugoslav a bombardat oraşul timp de trei luni. Pacea s-a restabilit într-un final. Spiritul liber al oraşului Dubrovnik dăinuieşte în continuare.

 

Bijuteria Atlanticului

Un amestec bogat de arhitectură colonială şi cultură braziliană înfloritoare se combină în această bijuterie de oraş situat pe ţărmul Oceanului Atlantic

POATE CĂ NU E LA FEL de cunoscut precum alte avanposturi iberice, dar Olinda, din nord-estul Braziliei, eclipsează competiţia prin arhitectura meticulos conservată şi viaţa culturală. Oraşul s-a născut în anul 1535, când liderul portughez militar Duarte Coelho Pereira a pus bazele unei mici aşezări situată pe unul dintre dealurile de aici. La începutul secolului al XVII-lea a devenit capitala regiunii Pernambuco şi centrul industrial al trestiei de zahăr portugheze.

Războiul mondial din Europa a deschis calea invaziei germane şi ocupării nord-estului Braziliei între anii 1630 şi 1645. Invadatorii au ales Recife pe post de adăpost şi mai târziu au ars Olinda aproape până la temelii.

Când s-au întors portughezii, au reconstruit Olinda şi au transformat-o într-un oraş şi mai frumos, alăturând clădirilor care au supravieţuit altele noi, construite în stil baroc. Cele mai proeminente sunt bisericile, mănăstirile şi seminariile teologice, cu interioarele decorate din abundenţă cu lemn sculptat, poleite, pline de sculpturi şi plăci pictate. Printre alte puncte de reper se numără Biserica Carmo, cea mai veche biserică carmelită din Brazilia, Catedrala Olinda şi Mănăstirea de Maici din San Francisco.

Eforturile de conservare începute în 1970 şi regulile stricte de renovare au ajutat la păstrarea arhitecturii vechiului oraş.

 

CELE MAI SPECTACULOASE 100 DE LOCURI DIN LUME, © 2013 DE READER’S DIGEST ASSOCIATION INC.

Vote it up
224
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza