O inima in slujba animalelor

Galwalin Surakup pune din nou pe picioare animalele cu probleme
 

<p>

Galwalin Surakup a crescut in Bangkok si a fost mereu inconjurata de caini, pentru ca atat mama ei, cat si vecinii ii cresteau ca animale de companie si caini de paza. Intr-o zi, cu patru ani in urma, Singto, cainele mare si jucaus, de culoare maro, din rasa Chow-chow, s-a imbolnavit si nu a mai putut merge.

Un doctor veterinar l-a diagnosticat cu deteriorare a discului intervertebral. La noua ani, un caine e prea batran pentru o interventie chirurgicala. Veterinarii nu i-au putut oferi nimic altceva decat o medicatie care sa ii usureze durerile lui Singto. „Cand l-am adus acasa, am observat ca incerca sa se tarasca pe podea“, isi aduce aminte Galwalin. Era, dupa cum spune ea, „insuportabil“ sa-l privesti.

Galwalin lucra la vremea aceea ca secretara si stia prea putin despre tratarea cainilor. Cu toate acestea, era hotarata sa faca ceva ca sa-l ajute pe Singto sa se miste din nou. Vizitand mai multe spitale veterinare si cautand pe internet, a aflat ca existau in strainatate scaune cu rotile pentru caini. Dar pentru a comanda unul care sa-i fie adus in tara o costa 20.000 de baht (660 dolari). Galwalin era dispusa sa plateasca, dar Si-a dat seama ca materialele din care erau fabricate nu erau potrivite pentru clima umeda din Thailanda. Scaunele erau captusite cu piele, ceea ce le facea sa se incinga, sa fie inconfortabile si sa devina un mediu propice pentru germeni. Prin urmare, s-a gandit sa realizeze un scaun pentru caini adaptat cerintelor din tara ei.

In anul urmator, Galwalin a creat un model cu un cadru de otel, roti de cauciuc si captuseala de catifea. A dat comanda unui atelier care realiza obiecte din metal. A testat prototipurile pe Singto si pe alti 40 de caini cu handicap pe care i-a gasit cu ajutorul prietenilor ei veterinari.
Dispozitivele erau adaptate fiecarui caine. „In principiu, a trebuit sa calculez tinand cont de greutatea si materialul scaunului cu rotile, dimensiunea rotii, varsta animalului, simptome sau handicap. Eficienta scaunului depinde atat de atentia proprietarului, cat si de capacitatea animalului de a se adapta“, spune ea.

Realizarea scaunelor cu rotile ii manca lui Galwalin tot timpul liber. „Parintilor mei le era teama ca o s-o iau razna pentru ca nu mai ieseam nicaieri si nu faceam nimic altceva decat sa am grija de cainele meu“, isi aminteste ea.„Intr-o zi, familia mea a vrut sa plecam cu totii intr-o vacanta. Am fost de acord, cu conditia sa pot imprumuta o camioneta de la un prieten. Am stat in spate cu Singto.“

Galwalin rade cand isi aduce aminte cat de hotarata era. Cu timpul, a devenit constienta de cererea mare de scaune cu rotile pentru animale, asa ca a decis sa renunte la slujba si sa inceapa sa produca si sa vanda propriile scaune. In prezent, face in jur de 200 de bucati pe luna si exporta o parte dintre ele in tari din Asia, printre care Malaiezia, Indonezia, India, Filipine si chiar si America de Nord, Marea Britanie si Belgia. Pretul lor este la jumatate fata de alte modele importate.

Galwalin este partenera cu Societatea internationala pentru protectia animalelor (World Society for the Protection of Animals) si Un camin pentru animelele cu probleme (Handicapped Animals), pe care le ajuta cu o parte din castigurile pe care le are din vanzarea scaunelor.  
Ea spune ca interesul ei nu este acela de a obtine profit. De asemenea, doneaza scaune proprietarilor de animale care nu isi permit sa plateasca. Scopul meu este acela de a ajuta animalele cu handicap sa stea iar pe picioare si sa mearga din nou. „Vreau sa se bucure sa alerge ca atunci cand nu erau bolnavi“, spune ea. „Dar vreau ca proprietarii sa joace un rol activ in ajutorarea acestora. Este gresit sa ii pui in scaunul cu rotile si sa ii lasi permanent acolo. La fel ca o proteza, scaunul trebuie scos din cand in cand.“

De asemenea, Galwalin, 36 de ani, ii incurajeaza pe proprietari sa doneze scaunele dupa ce animalul lor moare. Cu cateva modificari, acesta poate fi folosit de un alt animal care are nevoie. Si-a largit gama de servicii si realizeaza scaune si pentru pisici, iepuri, purcelusi de Guinea, arici si dihori domestici. Spera chiar sa poata face un scaun pentru elefanti.

Indiferent de specia ajutata, Galwalin este mandra sa vada animalele din nou pe picioare. „Dupa ce reincep sa se deplaseze, unele dintre ele devin lideri printre ceilalti, aratandu-le ca pot alerga mai rapid“, spune Gawalin.

Si Singto s-a transformat folosind scaunul. „Desi a murit in 2009, ultimii sai ani de viata au fost fericiti“, spune Galwalin, care acum este casatorita si are o fetita. „Era acelasi Singto plin de viata si bland, ca pe vremea cand se putea deplasa pe patru picioare.“

Pentru mai multe detalii, intra pe www.thaiwheelchairsfordogs.com

</p>

Vote it up
105
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza