O fata curajoasa

<p> Cand un student se izbeste cu capul de o stanca la munte, prietena lui trebuie sa faca imposibilul pentru a-l salva</p> 
 

<p>Aaron Cole nu putea refuza o aventura, iar iubita lui, Shelly Johnson, nu putea sa nu-l insoteasca. Trecand prin New Hampshire, intr-o calatorie spre rezervatia Baxter, din statul american Maine, cei doi se mai oprisera sa faca sarituri in apa, de pe stanci. Cand au vazut cascada Silver, din Muntii White, cu o inaltime de 183 de metri, Aaron s-a gandit la un singur lucru: s-o escaladeze. </p>
<p>Era o zi insorita de august. Cei doi studenti se echipasera cu costumele de baie si papucii de plaja. In scurt timp, se catarau pe stancile ce margineau cascada. Urcusul lor nu era chiar o plimbare. Un site de alpinism avertiza ca, pentru aceasta cascada, este nevoie de "picioare sigure si nervi de otel", inainte de a recomanda sec sa nu se incerce escalada. Alpinista experimentata, Shelly, de 22 de ani, avea totusi nevoie de o mana de ajutor de la Aaron, prietenul ei cu un an mai mare. Cand vine vorba de catarare, sa urci atunci cand vezi ce se afla in fata ta, e partea cea mai usoara. </p>
<p>Dar cum vom cobori oare?, se intreba Shelly. </br>
Dupa vreo 45 de minute de catarare, cand nu mai era mult pana in varf, Aaron hotari sa intre in cascada. Acolo dadura de stanci acoperite cu muschi.</br>
- Te rog, nu o face, ii spuse Shelly.</br> 
Dar il cunostea pe Aaron: ingrijorarea ei nu facea decat sa-l starneasca. Nevrand sa-i dea satisfactie, ea o porni inapoi, in directia din care venise. </br>
Cand privi in urma, cateva secunde mai tarziu, vazu ca Aaron cazuse pe spate si incepuse sa alunece pe panta. Cu fiecare secunda care trecea capata viteza tot mai mare si se indrepta spre o stanca ascutita. </br>
Pentru o secunda, Shelly se uita neincrezatoare. Apoi tipa.</br>
- Rasuceste-te!, ii striga lui Aaron. Spera ca el va putea sa se rostogoleasca afara din curentul puternic si sa se agate de una din stancile mai uscate, aflate la doar jumatate de metru in lateral. Dar Aaron nu reusi sa se prinda. Shelly vazu cum se izbeste de o stanca si, apoi, cum corpul ii devine inert. Apoi disparu dincolo de marginea pietrei.
</p>
<p>Aaron si Shelly s-au cunoscut in ultimul an, la liceul Grass Lake, din Michigan. Parintii lui erau antrenorii ei, tatal la atletism, iar mama la majorete. Ea si Aaron s-au imprietenit in primavara urmatoare, cand el l-a ajutat pe tatal ei la o competitie de atletism, arbitrand proba de saritura cu prajina. La acea competitie participa si Shelly.</p>
<p>La prima intalnire au calarit si s-au plimbat cu masina la lumina lunii. Idila a continuat si la facultate. Shelly facea studii medicale la Universitatea Michigan, iar Aaron studia logopedia la Universitatea Eastern Michigan, din apropiere. Plecau deseori in excursii, sa practice sporturi de apa sau de iarna, sa calareasca sau sa mearga in drumetii cu cortul.
Era o relatie fericita, marturiseste Shelly. Aveau o singura problema: placerea lui Aaron de a risca.
"Sa va explic", spune ea. "Suntem impreuna de patru ani si jumatate, si nici nu-mi mai amintesc de cate ori l-am dus la spital. El nu a trebuit sa ma duca pe mine niciodata."</p>
<p>Shelly l-a vazut pe Aaron cazand de pe cal sau facandu-si praf snow-board-ul, dar aceste accidente nu o pregatisera pentru ceea ce avea sa se intample la cascada Silver. Dupa ce a coborat si a reusit sa priveasca peste marginea stancii, l-a vazut pe Aaron zacand pe burta, la vreo doi metri si jumatate mai jos, intr-o balta. Avea convulsii. Balta era rosie de la sangele sau.
Shelly a sarit in apa si a reusit sa-l intoarca pe Aaron si sa-l traga intr-un loc uscat. Nu respira, asa ca i-a facut respiratie artificiala, cum facuse de nenumarate ori la cursurile de prim ajutor, dar niciodata intr-o situatie reala. Dupa a patra incercare, el a scuipat apa, iar pieptul a inceput sa i se ridice si sa coboare. Isi reveni, dar apoi isi pierdu din nou cunostinta.</p>
<p>Acum ca Aaron respira, Shelly ii studie ranile. Unele erau vizibile. Dintr-o  rana de vreo cinci centimetri, aflata intre spranceana sa stanga si tampla, curgea sange. La ceafa, avea o umflatura de marimea unui ou de gasca.  Mai avea si o taietura adanca pe antebrat. Datorita pregatirii ei de asistenta medicala, Shelly putea sa observe si lucrurile mai putin evidente. Ochii lui Aaron aratau ca si cum i s-ar fi rotit in cap, iar pupilele, isi aminteste ea, erau niste puncte mici si negre, ca varful unui creion. Toate acestea sunt semnele clasice ale unui traumatism cerebral.</p>
<p>A mai observat si ca taietura de pe bratul lui Aaron era periculos de aproape de artera  radiala. Daca aceasta era afectata, ar fi putut muri.</p>

<p>Cei doi isi lasasera telefoanele mobile in masina si erau singuri. Stiind ca nu avea niciun ajutor in apropiere, Shelly se afla in fata unei decizii dificile. Trebuia sa incerce sa-l coboare singura pe Aaron pe poteca abrupta? Daca maduva spinarii ii era afectata, orice miscare ii putea provoca paralizia. Dar daca il lasa acolo, avea sa sangereze pana la moarte.
Nu pot sa-l parasesc aici, se decise ea. </p>
<p>Shelly stia ca rana lui Aaron trebuia bandajata, dar nu avea nimic la indemana, cu exceptia hainelor de pe ea - o pereche de colanti scurti, elastici, si sutienul de la costumul de baie. Mai intai isi scoase colantii si-i infasura in jurul capului lui Aaron, ca pe un garou. Dar cum sa procedeze cu rana de la mana?</p>
<p>"Aici si-a dovedit utilitatea sutienul de la costumul de baie", spune Shelly. Nu m-am gandit nicio secunda ca oamenii ma vor vedea fara sutien. Cand esti intr-o astfel de situatie, faci orice. Mi-as fi dat jos si slipul daca ar fi fost nevoie.
Shelly are inca dificultati in a povesti ce a facut mai departe. Are o inaltime de 1,67 de centimetri si o greutate de 52 de kilograme. Aaron are cu zece centimetri mai mult si cantareste 72 de kilograme. De obicei, ea nu-l poate ridica nici macar pentru cateva secunde. Dar, datorita exploziei de adrenalina provocate de accident, a reusit sa se mobilizeze si sa puna mainile lui Aaron pe dupa umerii ei, sa se intinda si sa porneasca incet la vale. Ca sa coboare stancile cu pereti verticali, a trebuit sa se aseze si sa inainteze centimetru cu centimetru, lasandu-se pe spate, ca
sa-l tina pe Aaron lipit de stanci.</p>
<p>"Eram ingrozita ca ar fi putut sa cada din spatele meu", isi aminteste ea.
"Nu-ti pierde cunostinta", ii tot spunea lui Aaron. "Stai cu mine!"
A strigat dupa ajutor, dar vuietul cascadei ii acoperea vocea. E un adevarat  cosmar, se gandea. Tip, dar nu ma poate auzi nimeni! Pe masura ce se apropia de baza muntelui, cam la opt sute de metri de unde cazuse Aaron, Shelly zari un grup care se invartea pe langa un iaz.</br>
- Ajutati-ne!, tipa ea.</p>

<p>Vernon-John Gibbins mergea, la volanul masinii sale de teren, pe izolatul dar spectaculosul drum 302 din New Hampshire, cand o masina a politiei il depasi, apoi opri pe marginea drumului. Asistent la terapie intensiva, Vernon se indrepta spre o mica localitate din  Maine, unde isi petrecea vara conducand dispensarul.</p>
<p>Cand vazu politistul traversand drumul spre cascada, cu trusa de prim ajutor in mana, opri masina si se grabi sa se alature grupului adunat in jurul lui Aaron, care era slabit, dar constient.</br>
- O sa te faci bine, ii spuse Vernon lui Aaron, dupa ce se uita la ranile de la cap si de pe brat. </br>
Dar adevarul este ca nu era foarte sigur de asta. Un excursionist din grupul de langa lac sunase la urgente, dar cine putea sa stie cat avea sa dureze pana ajungea ambulanta in zona rurala din New Hampshire? In timp ce asteptau, Shelly, care imbracase o rochie din masina, vorbea incet cu Aaron si apasa ranile ca sa nu mai sangereze. Dar, intr-un interval de trei minute, tanarul, calm si coerent la inceput - stia cum il cheama si ca avusese un accident cand se catara pe stanci, dezvolta un comportament incontrolabil, fiind nevoie ca trei barbati sa-l puna la pamant pentru a se calma. </br>
Vernon recunoscu semnele clare ale unei hemoragii cerebrale, care determina cresterea presiunii intracraniene. Urmarea este ca, uneori, victimele devin dezorientate si agresive. Asa se manifesta si Aaron.
</p>
<p>Dupa 15 minute, un asistent sosi cu o ambulanta. Dar nu avea pregatirea care sa-i permita sa-i administreze un sedativ lui Aaron, lucru necesar inainte de intubare. Iar fara intubare Aaron nu putea fi transportat, pentru ca exista riscul sa faca un stop respirator pe drum. Asistentul chema paramedicii.</br>
Aaron deja stalcea cuvintele si inca mai incerca sa loveasca. "Dar, chiar si asa, povesteste Vernon, parea sa se calmeze cand auzea vocea lui Shelly". Tanara ingenunchease langa el, il tinea strans de mana si-l mangaia pe par, spunandu-i: "Te iubesc" si "Nu te misca".
Au mai trecut inca 15 minute pana a sosit cea de-a doua ambulanta. Paramedicul ii facu rapid lui Aaron o injectie cu un calmant si il intuba. Dar, dupa cateva minute, Aaron se trezi si incepu sa traga de tub.</br>
Pierdeau timp pretios. Asa ca luara decizia sa-l transporte pe Aaron, in ciuda ranilor pe care le avea, peste stanci si prin iarba, la ambulanta.</p>
<p>O jumatate de ora mai tarziu, se apropiau de spitalul Littleton.</br>
- Aproape am ajuns, anunta soferul. </br>
"Slava Cerului!", isi zise Vernon, care ii insotise pe cei doi. Era ingrijorat insa ca micul spital nu dispunea de echipamentele necesare pentru a trata acest gen de traumatisme.</br>
La spital, echipajul de pe ambulanta il duse imediat pe Cole la urgente. Aici, medicii au chemat urgent un elicopter care sa-l transporte la Centrul Medical Dartmouth-Hitchcock din Lebanon, unde putea fi consultat de catre un neurochirurg.
Cand Vernon se privi in oglinda in baia sectiei de urgenta, isi dadu seama ca era acoperit din cap pana-n picioare de sangele lui Aaron.</p>

<p>La Dartmouth, Shelly petrecu noaptea pe o canapea, in salonul lui Aaron. Cand se trezi, simti imediat urmarile zilei anterioare.
"Sunt atleta si am avut dureri din nenumarate motive", explica ea. "Dar pur si simplu nu ma mai puteam misca". Si era atat de ragusita, incat abia putea sopti. Durerea fizica era acompaniata si de ingrijorare.</br>
Doctorii l-au tinut pe Aaron intr-o stare de coma indusa doua zile, sperand ca inflamatia creierului avea sa se reduca. Echipa medicala nu putea prognoza care avea sa fie starea lui atunci cand se va trezi. </br>
Cand a sosit si acest moment, Shelly era tot langa el. Doctorii i-au spus sa-si miste degetele de la picioare. Si, din fericire, a reusit sa o faca. Apoi, Shelly folosi semne doar de ei stiute. Ridica degetele: unul, trei, patru. Era felul lor de a spune "Te iubesc".
Cand Shelly facu semnele, Cole ridica bratul si proceda la fel. Tanara rasufla usurata.</p>
<p>Nu avea sa fie insa singura. Imediat ce Aaron a putut vorbi, Shelly l-a sunat pe Vernon pe mobil:</br>
- Am pe cineva care vrea sa te salute, a spus ea.</br>
Apoi, Vernon auzi vocea unui tanar:</br>
- Salut, amice!, zise Aaron. Vernon incepu sa planga.</br>
"Simt ca nu e o intamplare ca am fost pe drumul acela chiar la momentul potrivit ca sa-l pot ajuta", marturiseste Vernon acum.</p>

<p>Nu numai ca Aaron a scapat fara sechele cerebrale, dar a reusit sa se aleaga doar cu cateva cicatrici pe brat, picior si frunte. "Le numeste ranile lui de luptator", spune Shelly.
Aaron nu-si aminteste prea mult din cele intamplate dupa ce a alunecat. Dar isi aduce aminte, totusi, ca Shelly i-a spus sa nu intre in apa.  </p>
<p>"Cred ca dupa intamplarea asta m-am mai linistit putin", sustine Aaron. "A mai disparut putin din inconstienta cu care ma pun in pericol”.
Shelly spera ca, data viitoare, "cand ii voi spune din nou: «Aaron, nu face asta», poate se va gandi mai bine la vorbele mele”.
Nu-si poate explica nici acum felul in care a reusit sa-l care pe Aaron pana la baza muntelui. "Ma uit in urma si ma tot intreb cum naiba am reusit sa fac asta? Asta ma face sa simt ca exista forte mai puternice decat mine, care m-au ajutat".</p>

Vote it up
243
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza