O chestiune de incredere

Ne lipseste increderea in cei care ne conduc
 

<p>

Daca politicienii vor din nou sprijinul nostru, atunci trebuie sa inceapa sa-si tina promisiunile. Si sa ne asculte mai bine

La cateva dintre manifestatiile care au cuprins anul acesta Europa, se simte un aer inselator, ca de carnaval, in timp ce functionarii publici  si clasa de mijloc, pe care s-a pus atata presiune, isi unesc fortele cu somerii, pentru a protesta impotriva perioadei de austeritate. „Inca o sfortare si guvernul o sa cada“, scanda in Slovenia multimea de protestatari cu masti de zombie.

In Lisabona, capitala Portugaliei, o fanfara – compusa dintr-un saxofonist, doi trompetisti si un tubist – a inceput sa-i acompanieze pe protestatari cu celebrul imn revolutionar Grandola, Vila Morena, chiar in fata Ministerului Educatiei. Aparenta jovialitate a multimii mascheaza o zvacnire surda de neliniste cu privire la viitor, dar si manie la adresa neputintei politicienilor. In Slovenia si Portugalia, precum si in Italia, Franta, Grecia , Spania, Cipru si in alte parti, protestatarii nu au fost mereu bine dispusi si pasnici.

Europenii traiesc niste vremuri extrem de frustrante. Bugetele se micsoreaza, facturile cresc, guvernele le cer oamenilor sa stranga si mai tare cureaua. Studiul Trusted Brands (Cele Mai de Incredere Marci Europene), realizat de Reader’s Digest in 2013, arata clar ingrijorarile de pe continent: o lipsa de incredere raspandita in politicile guvernamentale, de la sanatate la ocuparea fortei de munca, somaj si educatie.

In tarile europene care au participat la studiu, aproximativ 80% din populatie nu mai are incredere in faptul ca guvernul ii va purta de grija la varsta pensionarii. Cei mai neincrezatori sunt cehii (94%) si polonezii (90%). In ambele tari, reforma pensiilor si saracia celor trecuti de 70 de ani reprezinta chestiuni politice stringente. Criza locurilor de munca durabile, agravata de recesiune si de schimbari structurale majore, continua sa erodeze increderea oamenilor. Doar elvetienii par sa faca opinie separata, cu o majoritate care crede ca guvernul le poate crea cu succes locuri de munca.

Tarile care odata s-au considerat bogate au acum o clasa de mijloc compusa din familii constranse sa aiba grija de parinti infirmi, in timp de trebuie sa-si deschida si mai tare baierile pungii, pentru a-si intretine copiii. In Europa de Est, la marginea zonei euro, somerii cu studii superioare depasesc 50%, fortandu-i pe copii sa se lase intretinuti de parinti sau sa emigreze. Este o era a „visurilor nimicite“, dupa cum spunea un protestatar roman furios.
    
In Slovenia, altadata un model printre statele post-comuniste, protestele anticoruptie s-au inmultit. Mobilizati de apelurile de pe Facebook, demonstrantii au obtinut demisia primarului in Maribor, unul dintre cele mai mari orase ale tarii.
|ari precum Portugalia, care au trecut la moneda euro in speranta ca le va aduce prosperitate, regreta pasul facut. |arile din Europa Centrala si de Est, care au privit la UE ca la un exemplu de guvernare moderna, se plang acum de barierele care sunt ridicate contra muncitorilor lor.

„Politicienii sunt considerati fara nicio putere in fata globalizarii si a migratiei“, spune Charles Grant, conducator al Centrului pentru Reforma Europeana. „Oamenii considera ca politicienii nu si mai pot proteja.“

Markus Löning, un politician german de obicei imperturbabil, se apleaca peste masuta de mic-dejun, pentru a studia mai atent studiul initiat de Reader’s Digest. Cu o expresie de parca l-ar fi lovit trasnetul, scapa furculita din mana. „Dumnezeule mare, suntem cotati chiar mai jos decat vanzatorii de masini!“, exclama el. „Ei erau considerati cei mai perfizi oameni din lume. Acum suntem noi.“

Studiul mai arata ca politicienii se bucura in medie de o popularitate de 7%, nu numai sub cea a vanzatorilor de masini, ci si sub cea a agentilor de asigurari, a liderilor sindicali, a taximetristilor si chiar a jurnalistilor.

Reactia celor care inca mai sunt pasionati de politica in Europa? Descurajare. Doar cativa sunt complet surprinsi. De la nord la sud, de la est la vest, politicienii se confrunta cu indiferenta si dispretul alegatorilor. O incredere atat de scazuta in clasa politica – Cehia chiar a inregistrat un aproape invizibil 2% – le submineaza optimismul chiar si celor mai entuziasti oameni politici.

Markus Löning, de 52 de ani, a intrat in politica dupa o cariera plina de succes in fruntea propriei sale agentii de publicitate si spune ca se simte foarte implinit cu noua sa slujba de mediator pe probleme de drepturi ale omului, un fel de globetrotter al guvernului german. Dar tot el avertizeaza: „Trebuie sa fim atenti sa nu sfarsim prin a fi priviti ca fiind demni de dispret.“

Probabil ca situatia nu este atat de ingrijoratoare pe cat pare. Precum  subliniaza si Löning, clasa politica poate suferi o infrangere umilitoare, dar politicienii ca indivizi reusesc sa sfideze tendintele. „Popularitatea Angelei Merkel si a lui Guido Westerwelle este in crestere“, spune el. „Daca oamenii sunt perceputi ca definindu-si clar scopurile si apoi livrand ce-au promis, atunci sunt apreciati.“ Iar studiul mai arata ca anumite natiuni, in special finlandezii si suedezii, au incredere in cei care-i guverneaza.

Totusi, statisticile le-au dat de gandit politicienilor: ceva trebuie sa se schimbe in felul in care platformele lor politice sunt construite, prezentate si livrate. Marietje Schaake, supranumita „cel mai ciudat politician al Europei“, s-a inspirat din felul in care Barack Obama a folosit retelele de socializare pe internet in prima sa campanie.

Ea s-a alaturat gruparii politice olandeze Partidul Democratia 66, sperand sa devina un strateg media. Dar, pana sa implineasca 29 de ani, s-a trezit membru al Parlamentului European, reusind sa-si transmita cu succes manifestul politic prin intermediul a zece postari pe o retea de socializare. Acum, dupa patru ani, incearca sa creeze o punte peste prapastia care exista nu doar intre clasa politica si tinerii electori, ci si nonelectori. „Incerc sa fiu o parte a solutiei“, spune ea, „atat in termeni de transparenta, cat si in ceea ce priveste angajamentul popular in politica“. Site-ul ei, completat cu filmari scurte si informatii despre activitatea sa, stabileste noi standarde.

Ea s-a alaturat celorlalti politicieni europeni – cum ar fi Radosaw Sikorski, ministrul polonez al Afacerilor Externe, Alex Stubb, ministrul finlandez al Afacerilor Europene si Comertului Exterior, Toomas Ilves, presedintele Estoniei – care se afla in topul celor ce posteaza pe retelele de socializare. Toti patru – semnificativ fiind faptul ca atat Sirkorski, cat si Ilves sunt fosti jurnalisti – posteaza chiar ei pe respectivele retele, fara sa considere asta un fel de obligatie plictisitoare pe care sa trebuiasca s-o delege specialistilor in PR. Problema e ca, dupa cum spune Schaake, politicienii trebuie sa fie autentici, complecsi, sa fie buni ascultatori si sa se tina de cuvant. Chiar si cu riscul nepopularitatii.

„Guvernarea moderna inseamna sa iei oamenii cu tine“, spune ea. Si inseamna sa fii deschis catre oameni, mai ales de cand pierderea increderii in politicieni este atat de legata de sentimentul ca acestia nu pot face fata dimensiunilor crizei economice. „Nu putem sa ne ocupam doar de situatia locala. Avem cu totii nevoie de o pers-pectiva globala“, spune ea.

Doris Leuthard, ministrul Mediului, Transportului si Energiei in Elvetia, se confrunta cu doua nelinisti similare ale tarii sale: imigratia  si amenintarea UE.

Ambele temeri ii imping pe electori, de la un capat la altul al Europei, catre partide populiste, chiar nationaliste, care se prezinta ca niste alternative adevarate si viabile la gruparile politice clasice.
„Problema este ca multi simt ca Elvetia devine din ce in ce mai aglomerata din cauza imigrantilor“, spune ea. „E timpul sa incurajam oamenii sa se increada in principiul libertatii de miscare – asta a ajutat in trecut Elvetia sa genereze mai multe slujbe.“

Schaake ii intelege punctul de vedere. Politicienii au pierdut votul public de incredere, deoarece nu au reusit sa puna punctul pe „i“, de frica pierderii voturilor. „Guvernul ar fi trebuit sa se ocupe de problema pietei de munca si de reforma pensiilor, creand o mai buna supraveghere financiara, abordand deficiturile pe care le are democratia“, spune ea. Este prea simplu sa spui ca situatia economica actuala este raspunzatoare pentru felul in care sunt perceputi politicienii; criza este responsabila cu degradarea institutiilor.

„Oamenii nu sunt atat de prosti pe cat par sa creada unii politicieni“, spune Connie Hedegaard, candva unul dintre cei mai populari politicieni din Danemarca, acum comisar pentru probleme de mediu la UE. „Ei asteapta ca politicienii sa sustina o cauza, sa fie credinciosi propriilor valori.“ In calitate de ministru, si-a silit colegii, ministrii europeni de mediu, sa-si puna bocancii si sa escaladeze un ghetar in Argentina, pentru a le arata prejudiciul cauzat de incalzirea globala. Asta a dat bine si in fata alegatorilor. Iar curajoasa doamna de 52 de ani, care a fost martora cresterii numarului de partide ecologiste pe intregul continent european, subliniaza: „Unul dintre lucrurile pe care cetatenii il asteapta de la politicieni este ca acestia din urma sa gandeasca pe termen lung si nu doar pana la urmatorul buget sau pana la urmatoarele alegeri.“

Asta se aplica nu doar problemelor de mediu, ci si politicilor strategice delicate, cum ar fi cele cu privire la pensionarea anticipata sau scutirea de impozit ipotecar. „Politicienii trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa-si ghideze electoratul catre un viitor mai sigur. Nu poti sa tratezi cetatenii ca pe niste consumatori. Societatea difera de companii, este mult mai complexa“, spune politicianul.
Cetatenii pot sa joace un rol chiar mai important – acela de a pune intrebari, fortandu-i pe liderii politici sa vina cu masuri coerente. Charles de Gaulle, presedinte al Frantei dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, a facut faimoasa declaratie in care spunea ca „politica este mult prea importanta pentru a fi lasata pe mana politicienilor.“

</p>

Vote it up
158
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza