Nu stii unde te duce viata

Un American s-a indragostit de Rusia, stabilindu-se intr-un satuc
 

De doua ori pe saptamana, dupa ce traficul infernal se mai linisteste la Moscova, el pleaca de acasa, din satucul Mosniti, situat la vreo 60 de kilometri nord de capitala rusa, cu camioneta Volkswagen incarcata de branzeturi, pe care le duce clientilor sai, bucatari de top din restaurantele moscovite. Acestui american de 51 de ani care s-a stabilit in Rusia si s-a apucat sa fabrice branza ii place sa-si cotroleze afacerea pana la cel mai mic detaliu.

Nascut la New York, Jay Close a calatorit prin intreaga lume – in Mexic, Papua-Noua Guinee si Australia – pana sa se casatoreasca cu o italianca si sa se stabileasca la Paris. De la 14 ani stia ca vrea sa devina bucatar. In Australia, a urmat o scoala de bucatari si si-a inceput cariera in domeniu. In timp ce lucra la un restaurant din Paris, s-a imprietenit cu un grup de afaceristi rusi, care l-au rugat sa le arate orasul. Acestia i-au rasplatit ospitalitatea, invitandu-l la Moscova.

Nu va uita niciodata prima lui intalnire cu Moscova, in 1993: „Am vazut un oras darapanat si sumbru. Magazinele erau goale. Cand luai morcovi de la piata, primeai mai mult pamant decat morcovi. Pana si carnea arata dezgustator si murdar. Si totusi rusii gateau exceptional cu aceste ingrediente! Ma intrebam cum supravietuiau acesti someri si oameni cu slujbe unde salariul nu venea in mod regulat. Simteam ca am ce invata de la ei“.

Si chiar asta a facut. Dupa cateva vizite, Jay, care intre timp divortase, s-a stabilit in capitala rusa. Cu experienta si cunostintele sale din domeniul restaurantelor, era foarte cautat, caci afacerile de acest tip abia incepeau sa se extinda la Moscova. A ajutat vreo 20 de restaurante sa se lanseze. In 2003 i s-a oferit postul de bucatar pe un vas de croaziera pe fluviul Volga – ruta dintre Moscova si Rostov. „Am inceput o viata cu totul noua: calmul vastelor intinderi de smarald si padurile intunecate, vacile pascand pe malul fluviului… Simteam ca nu mai vreau sa ma intorc la Moscova“. A cumparat un teren si, cu entuziamul care-l caracteriza, s-a apucat sa ridice o casa din lemn, in cea mai mare parte cu propriile maini.

Intr-o zi, la gaterul local, a cunoscut-o pe Valentina, de 22 de ani, care avea sa-i devina sotie. Si-au petrecut luna de miere in Olanda, unde au vizitat o ferma care producea branza. Jay l-a rugat pe fermierul olandez sa-l invete secretele producerii branzei. Acesta a fost de acord si, dupa cateva saptamani, Jay s-a intors in Rusia gata sa-si puna pe picioare propria fabrica de branza. In primii ani, el a calatorit mult in Europa, a continuat sa invete de la prietenul sau olandez si apoi a studiat alaturi de fermierii francezi. A mers pana si in Cipru, pentru a se asigura ca prepara corect branza feta.

La inceput, cumpara lapte de la vecinii din sat, iar clienti erau prietenii din Moscova. Curand, insa, si-a cumparat propriile vaci si a inceput sa vanda produse si catre restaurante, dar si in magazinele asociatiilor de agricultori. Acum produce saptamanal pana la 100 de kilograme de branza in 30 de sortimente. Cea mai mare parte a muncii o face el insusi. „Alta persoana face alta branza, chiar daca reteta e aceeasi!“, spune el. Jay isi incepe ziua in zori, cand hraneste si mulge cele 12 vaci si 11 capre. Apoi se indreapta spre bucatarie, unde incepe partea creativa a muncii sale.

La targul pe care LavkaLavka, o cooperativa taraneasca ruseasca, il organizeaza iarna la Moscova, standul lui este atractia principala. Femeile se ingramadesc sa guste noile sortimente de branza. „Cei care imi cumpara branza vor produse naturale, iar eu asta produc“. Si, cu toate ca pretul e cam prohibitiv, clientii se intorc mereu.

Vote it up
365
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza