Nu regreta ca ai ce regreta

Suntem sfatuiti sa ne traim viata fara regrete. De ce oare?
 

<p>

Pornind de la tatuajul sau, autoarea Kathryn Schulz  face o pledoarie emotionanta pentru acceptarea propriilor noastre regrete.

In 1990, Johnny Depp s-a logodit cu Winona Ryder si si-a tatuat pe umar: „Winona Forever“. Trei ani mai tarziu s-au despartit, iar Johnny a incercat o mica reparatie. Acum, pe umarul sau scrie „Wino Forever“.

La fel ca Johnny Depp, si eu am un tatuaj. Am inceput sa ma gandesc la asta cand aveam vreo 25 de ani, dar am asteptat intentionat mult timp pana sa mi-l fac. Cu totii stim ca cei care isi fac tatuaje la 17, la 19 sau la 23 de ani, ajung sa regrete gestul cand au 30 de ani. Nu a fost si cazul meu. Mi-am facut tatuajul cand aveam 29 de ani si am regretat asta exact din momentul acela. Si prin „regretat“ vreau sa spun ca in momentul cand am iesit din salonul de tatuaje m-a coplesit o furtuna de sentimente. Apoi am mers acasa si a fost si mai rau.

A fost un soc, fiindca inainte de aceasta experienta  ma simteam foarte mandra de mine ca nu am absolut niciun regret. Am facut multe greseli si am luat multe decizii proaste, dar intotdeauna am simtit ca a fost cea mai buna alegere pe care puteam sa o fac, tinand cont de contextul respectiv, de cine eram si ce stiam atunci. Am invatat o lectie din toate experientele. Cumva, ele m-au dus spre ceea ce sunt acum si nu as schimba asta. Cu alte cuvinte, consider ca sa te plangi de lucrurile care ti s-au intamplat in trecut este doar pierdere de timp. Intotdeauna ar trebui sa privim inainte si nu in urma, si sa ne straduim sa ducem o viata fara regrete.

Ideea aceasta este foarte bine surprinsa de urmatorul citat: „Lucrurilor pe care nu le poti indrepta nu merita sa le acorzi atentie. Ce e facut, e bun facut.“ Pare la prima vedere de o profunzime filozofica admirabila, un adevar in fata caruia suntem cu totii de acord, asta pana cand... iti spun cine a zis-o. Este replica lui Lady Macbeth, care ii spune sotului ei sa inceteze sa mai fie asa de slab si sa-i para rau ca a ucis oameni. Este evident ca Shakespeare a intentionat sa transmita un mesaj cu asta. Incapacitatea de a simti regrete este una dintre caracteristicile diagnosticului sociopatilor. Daca vrei sa fii un om complet, cred ca ar trebui sa inveti sa traiesti nu fara regrete, ci cu ele.

Regretul este o emotie pe care o traim atunci cand ne gandim ca situatia noastra actuala ar fi putut fi mai buna daca am fi facut ceva diferit in trecut. Hai sa ne imaginam ca esti in drum spre nunta celui mai bun prieten si incerci sa ajungi la aeroport, dar ramai blocat in trafic si cand, in sfarsit, ajungi la poarta de imbarcare, afli ca ai pierdut zborul. Regretele vor fi cu atat mai mari daca ai ajuns cu numai trei minute intarziere. Este suparator de usor sa-ti imaginezi ca ai fi putut lua alte decizii, care ar fi avut urmari mai bune. Simtim o parere de rau cand ne gandim ca suntem responsabili pentru o decizie care s-a terminat prost, dar a fost la milimetru de a iesi bine.

Avem la indemana o vasta literatura despre consumatori, deciziile financiare si regretele asociate cu acestea, in general remuscarile cumparatorului. Dar niste cercetatori s-au gandit sa se intrebe: la urma urmelor, ce regretam cel mai mult in viata? Iata cum arata raspunsurile primite.

In topul celor mai frecvente sase regrete, primul loc este ocupat de  educatie, la distanta mare de celelalte. 33% dintre regretele noastre au legatura cu deciziile pe care le-am luat in privinta studiilor. Ne dorim sa fi invatat mai mult si sa fi profitat mai mult de educatia la care am avut acces. Ne dorim sa fi ales un alt domeniu de studiu. Alte regrete aflate in fruntea listei includ cariera, relatiile sentimentale, educarea copiilor, decizii  privind petrecerea timpului nostru liber - de fapt, ca nu reusim sa-l petrecem asa cum ne-am dori. Lista continua cu regrete legate de: bani, probleme de familie – fara legatura cu relatiile amoroase sau statutul de parinte, sanatate, prieteni, viata spirituala si comunitate.

Deciziile financiare au o pondere de sub 3% in totalul regretelor noastre. Prin urmare, daca esti stresat pentru ca nu stii daca sa-ti cumperi un autoturism Subaru sau un Prius, nu te stresa. Exista mari sanse sa nu-ti mai pese de asta peste cinci ani.

Cum ne simtim cand suferim pentru lucruri de care ne pasa cu adevarat si avem experienta unei profunde pareri de rau? Este groaznic. Regretele sunt teribile. Dar s-a dovedit ca le resimtim in patru feluri profund diferite. Prima etapa este negarea. Cand m-am intors acasa, dupa ce mi-am facut tatuajul, am stat treaza toata noaptea. In primele ore am avut un singur gand in cap. Fa-l sa dispara!

Aceasta este o reactie emotionala primara. Este din aceeasi categorie cu „Vreau la mama!“ Nu incercam sa rezolvam problema. Nu incercam sa intelegem cum s-a ajuns la ea. Vrem sa dispara si atat.

A doua etapa a regretului este sentimentul de consternare. Asadar, celalalt lucru la care m-am gandit in dormitorul meu, in noaptea aceea, a fost Unde mi-a fost capul? Este un sentiment de instrainare de partea aceea din noi care a luat decizia pe care o regretam. Nu ne putem identifica cu ea. Si nu avem niciun fel de intelegere pentru acea parte – ceea ce explica a treia componenta a regretului: nevoia de a ne autopedepsi. De aceea, cand ne confruntam cu asta, fraza cea mai obisnuita pe care o spunem este: „Imi vine sa-mi dau palme“.

A patra componenta a sentimentului de regret este ceea ce psihologii numesc perseverare. A persevera inseamna a te concentra in mod repetat si obsesiv pe acelasi lucru. Efectul perseverentei consta, de fapt, in primele trei parti componente ale sentimentului de regret, pe care le iei si le pui intr-o bucla infinita. Deci, problema nu e ca mi-am zis in noaptea aceea Fa-l sa dispara!, problema e ca am continuat sa gandesc Fa-l sa dispara! Fa-l sa dispara! Fa-l sa dispara!

Mai exista insa si o a cincea etapa, la care ma gandesc ca la o trezire la realitate. In noaptea aceea, in apartamentul meu, am stat in pat mult timp si m-am gandit la grefele de piele. Apoi mi-am spus ca asigurarea mea de sanatate nu acopera si gesturile mele prostesti. Niciun tip de asigurare nu acopera prostia. Asta e problema cu gesturile stupide, te lasa total descoperit. Te expun lumii si scot la iveala propria ta vulnerabilitate si imperfectiune in fata unui univers cat se poate de indiferent.

Intensitatea si durata cu care traim aceste componente emotionale ale sentimentului de regret sunt variate si depind de lucrul pe care il regretam. Una dintre parerile mele de rau din viata noastra moderna este butonul „reply to all“ (“raspunde tuturor”). Chestia uimitoare in legatura cu aceasta inovatie tehnologica inselatoare este ca prin simpla ei folosire putem experimenta un mare regret. Din greseala poti apasa „reply to all“ la un e-mail si naruiesti o relatie. Sau, pur si simplu, poti avea o zi jenanta la birou.

Uneori luam decizii care au consecinte groaznice si irevocabile, fie pentru noi insine, fie pentru sanatatea, fericirea sau existenta altor oameni, iar in cel mai rau caz chiar pentru vietile lor. Asadar, cum ar trebui sa traim cu asta? Exista trei lucruri care ne ajuta sa facem pace cu parerile de rau. Primul dintre ele este sa gasim sprijin in experienta altora.

Daca incerci sa cauti pe Google „regret“ si „tatuaj“, vei obtine 11,5 milioane de rezultate. Administratia Americana a Alimentelor si Medicamentelor estimeaza ca dintre cei 45 de milioane de americani care au tatuaje, 17% regreta ca le-au facut.

Cateva milioane de oameni care au patit la fel ca mine si ca Johnny Depp. Asta vorbind doar despre regretele cauzate de tatuaje.

Al doilea lucru care ne ajuta este sa radem de noi insine. In cazul meu asta nu a fost o problema, pentru ca e foarte usor sa razi de tine cand ai 29 de ani si vrei la mami fiindca nu iti place noul tau tatuaj. Toti cei care au trecut prin sentimentul de regret incarcat cu durere si suferinta inteleg ca umorul, si chiar umorul negru, au un rol extrem de important, pentru ca ne ajuta sa supravietuim. Ne da energie si ne pune iar in functiune.

Al treilea mod in care putem face pace cu regretele este trecerea timpului, care, dupa cum stim, vindeca toate ranile – cu exceptia tatuajelor, care sunt permanente. Asa a fost si in cazul meu. Au trecut cativa ani de cand mi-am facut tatuajul. Si parca nu mi se mai pare atat de urat. Celor mai multe persoane care imi vad tatuajul le place cum arata. Problema e ca mie nu-mi place.

La fel se intampla si cu unele dintre lucrurile pe care le regreti tu - nu sunt asa de rele cum ti pe pare tie ca sunt. Mi-am facut acest tatuaj pentru ca mi-am petrecut cea mai mare parte a varstei de 20 de ani calatorind. Nu am vrut sa uit ce important a fost sentimentul explorarii continue si, in acelasi timp, cat de important este sa iti urmezi mereu drumul tau, sa-ti gasesti propriul tau nord. Iar ce mi-a placut cel mai mult la busola este ca am simtit cum cuprinde ambele idei intr-o imagine simpla. Si mi-am tatuat-o ca pe un fel de dispozitiv permanent de aducere aminte.

Ei bine, chiar asta e. Imi aduce aminte in permanenta cea mai importanta lectie pe care ne-o poate da sentimentul de regret. Daca avem scopuri si visuri, daca vrem sa fim cat mai buni in ceea ce facem, daca iubim oamenii si nu vrem sa-i ranim sau sa-i pierdem, trebuie sa suferim atunci cand lucrurile merg rau. Scopul nu e sa traim o viata fara regrete. Scopul e sa nu ne uram pe noi insine pentru ca le avem.

Pana la urma, lectia pe care am invatat-o de la tatuajul meu a fost asta: trebuie sa invatam sa acceptam lucrurile gresite pe care le facem si sa avem puterea sa ne iertam pentru ca le-am facut. Regretele nu ne amintesc ca am facut ceva gresit. Ne amintesc ca altadata putem face ceva mai bine.

Tu te-ai gandit ce decizii din trecutul tau regreti? Si: cum te-ai impacat cu asta? Povesteste-ne experienta ta la adresa de e-mail redactia@rd.com

</p>

Vote it up
234
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza