Noutăți medicale trăsnite

Teorii trăsnite pe punctul de a deveni adevăruri unanim acceptate
 

• TEORIA: PROBLEMELE CU GLUTENUL SUNT CAUZATE DE OPERAŢIA DE CEZARIANĂ!

Studiile fac o conexiune surprinzătoare între copiii născuţi prin cezariană şi boala celiacă şi alte alergii.

„Un copil născut natural este expus la o mulţime de bacterii în timp ce trece prin canalul de naştere, comparativ cu un copil născut prin cezariană, care aterizează direct în mănuşile sterile ale chirurgului“, explică Christine Johnson, epidemiolog la Institutul de Sănătate Henry Ford, SUA. „Această expunere prematură la bacterii este esenţială pentru dezvoltarea sistemului imunitar.“

Un studiu din Germania care a analizat 2.000 de copii a descoperit că, în cazul celor născuţi prin cezariană, era cu 80% mai mare probabilitatea de dezvolta boala celiacă, afecţiune digestivă declanşată de consumul alimentelor ce conţin gluten, o proteină ce se găseşte în grâu, secară şi orz.

Bebeluşii născuţi prin cezariană sunt de asemenea de cinci ori mai predispuşi să dezvolte anumite alergii, dacă sunt expuşi factorilor alergeni în primul an de viaţă, conform unui studiu din 2013 condus de Christine Johnson.

Aceste descoperiri se potrivesc cu ipotezele referitoare la igienă, care presupun că lipsa expunerii la factori alergeni în copilărie creşte susceptibilitatea de a dezvolta alergii. „Corpul uman este proiectat ca, prin evoluţie, să se lupte cu infecţiile“, explică dr. Todd Mahr, alergolog pediatru la Centru Medical Gunderson Lutheran din La Crosse, SUA. „Când limitezi expunerea la microbi şi infecţii, sistemul tău imunitar reacţionează în schimb la factori precum acarienii, anumite alimente sau păr de animale.“

FOLOSEŞTE INFORMAŢIILE

Evită cezariana, dar, dacă ai nevoie de o astfel de operaţie din motive medicale, nu e totul pierdut. Mai multe studii au descoperit că alăptarea protejează bebeluşul împotriva bolii celiace şi alergiilor. Cere-i pediatrului să-ţi indice momentul optim pentru introducerea alimentelor solide în alimentaţia copilului tău. Cele mai recente cercetări demonstrează că, la bebeluşii cărora li s-a introdus treptat glutenul în alimentaţie, începând de la patru luni, boala celiacă a avut o incidenţă semnificativ mai scăzută comparativ cu cei cărora li s-au dat alimente cu gluten după vârsta de şase luni, conform unui studiu suedez publicat în acest an.

• TEORIA: DEPRESIA ESTE O AFECŢIUNE INFLAMATORIE!

În ultimii 50 de ani, s-a crezut că depresia este cauzată de un dezechilibru chimic la nivelul creierului, cum ar fi un nivel scăzut al serotoninei, hormonul responsabil cu buna dispoziţie. Dar această teorie nu explică de ce rata depresiei a crescut constant. Din 1991 până în 2001, s-a înregistrat o creştere de la 3,3% la 7% din populaţia adultă. Acum îşi face intrarea o altă teorie: inflamaţia apare când te răneşti sau te expui microbilor care cauzează boli. În replică, sistemul tău imunitar eliberează substanţe chimice numite citokine, pentru a lupta cu organismele dăunătoare şi pentru a repara stricăciunile. Dar acum anumiţi experţi consideră că, expunerea cronică la citokine – cauzată de stres, alimentaţie şi toxine prezente în mediul înconjurător – ar putea reduce nivelul serotoninei şi contribui la apariţia depresiei, spune dr. Charles Raison, profesor la Universitatea din Arizona.

Oamenii de ştiinţă au făcut pentru prima oară acestă conexiune în anii ‘80, când le-au injectat bacterii animalelor pentru a provoca inflamaţii. Aceste animale au prezentat simptome de depresie: letargie, lipsa poftei de mâncare şi evitarea contactului social.

Studii ulterioare conduse de dr. Raison şi de alţi cercetători au descoperit că persoanele depresive aveau un nivel mai ridicat de substanţe chimice inflamatorii, cum ar fi proteina C-reactivă.

Intrigată, echipa doctorului Raison a administrat infliximab – un medicament antiinflamator care tratează bolile autoimune – persoanelor suferind de depresie gravă şi a descoperit că subiecţii cu nivel ridicat de proteină C-reactivă au raportat o îmbunătăţire serioasă a simptomelor asociate cu depresia faţă de cei cărora nu li s-a administrat medicamentul respectiv.

Deşi probabil că inflamaţia nu este cauza principală a depresiei, experţii tind din ce în ce mai mult să fie de acord că o poate prelungi sau înrăutăţi. Tratarea depresiei cu medicamente antiinflamatorii, în cazul pacienţilor care prezintă un nivel ridicat de inflamaţii, ar putea avea un impact semnificativ asupra dispozi-ţiei acestora.

FOLOSEŞTE INFORMAŢIILE

Alegerea unui stil de viaţă care să-ţi crească buna dispoziţie (alimentaţie sănătoasă, somn suficient) contribuie, de asemenea, şi la reducerea riscului de inflamaţii – şi, implicit, de depresie. Un studiu efectuat în Spania pe mai mult de 10.000 de adulţi de vârstă mijlocie a arătat că cei care aveau o dietă bogată în alimente procesate erau mai predispuşi la depresie decât cei care aveau o alimentaţie de tip mediteranean (bogată în peşte, fructe, legume, nuci şi alune, grăsimi mono-saturate cum ar fi cele din uleiul de măsline). Poţi reduce de asemenea riscul de inflamaţii folosind tehnici de meditaţie, incluzând exerciţii de respiraţie, plimbări sau yoga.

• TEORIA: OBEZITATEA ESTE CAUZATĂ DE UN VIRUS!

Inspiraţia l-a lovit prima oară pe Nik Dhurandhar, cercetător specializat în studiul obezităţii, când se afla la o pe-trecere în Mumbai, India, acum 25 de ani. „Vorbeam cu un veterinar, vechi prieten de familie, care mi-a spus că mii de pui muriseră din cauza unui virus de la care se îngrăşaseră foarte tare“, îşi aminteşte Dhurandhar. „Am spus, stai puţin, ai crede că un pui pe moarte slăbeşte, nu se îngraşă. Au început să mi se învârtă rotiţele în creier. E cumva posibil ca ambele probleme să fie conectate?“

Dhurandhar a continuat să studieze fenomenul. El a realizat în curând că animalele infectate cu un virus care cauzează răceala obişnuită, AD-36, se îngrăşau. Când şi-a testat teoria pe mai mult de 500 de persoane, a descoperit că 30% dintre subiecţii obezi fuseseră expuşi virusului AD-36, comparativ cu doar 11% dintre persoanele slabe. De atunci, studii ulterioare efectuate de alţi cercetători au dus la rezultate similare.

„Credem că virusul infectează celulele grase, făcându-le să se dividă şi să crească mai repede decât în mod normal“, explică Dhurandhar. Partea bună: virusul pare să îmbunătăţească nivelul colesterolului din sânge şi al glicemiei. „Corpul tău poate produce mai multe celule grase, dar asta înseamnă că este mai puţin disponibilă pentru a trece prin ficat sau sânge“, spune Dhurandhar. Aceasta ar putea explica de ce anumite persoane supraponderale au o predispoziţie mai mică pentru diabet sau boli de inimă decât omologii lor mai slăbuţi. În timp ce Dhurandhar recunoaşte că virusul nu este singura cauză a obezităţii, ar putea explica de ce anumite persoane se chinuie mult să dea jos kilogramele în plus. „Dacă ai virusul obezităţii nu înseamnă că nu poţi slăbi – înseamnă doar că trebuie să te străduieşti mai mult“, explică el.

FOLOSEŞTE INFORMAŢIILE

În următorul deceniu, cercetătorii speră ca un vaccin contra obezităţii să fie disponibil, imunizând oamenii împotriva virusului AD-36. (Cercetătorii lucrează şi pentru a identifica alte virusuri care pot avea legătură cu obezitatea.)

• TEORIA: VIRUSUL HERPESULUI PROVOACĂ ALZHEIMER!

Ar putea fi acea bubiţă enervantă şi puţin dureroasă responsabilă pentru distrugerea memoriei? Pare incredibil, dar cercetări efectuate în ultimii 20 de ani sugerează că există o legătură între virusul herpes simplex (HSV-1) şi boala Alzheimer. Ruth Itzhaki, neurobiolog la Universitatea Manchester, Marea Britanie, s-a hotărât să studieze această teorie după ce a aflat că o infecţie relativ rară, numită encefalită herpetică, afectează aceleaşi regiuni ale creierului ca şi boala Alzheimer. Dr. Itzhaki a continuat să facă mai multe cercetări asupra virusului HSV-1. (90% dintre americanii de peste 50 de ani au fost expuşi la acest virus.)

După ce a studiat mostre de creier recoltate post mortem, dr. Itzhaki a descoperit că până la 75% dintre persoanele în vârstă, inclusiv pacienţi suferind de Alzheimer, aveau HSV-1 în creier, în timp ce persoane care muriseră din alte cauze, la vârste mai puţin înaintate, nu aveau urme ale virusului respectiv. Alte cercetări au relevat o legătură similară, inclusiv un studiu al Centrului Medical Universitar Columbia publicat în primăvara acestui an. S-a descoperit o conexiune între nivelul de HSV-1 din sânge şi declinul cognitiv la bătrâni. Dr. Itzhaki vrea acum să testeze dacă un medicament antiviral administrat pe cale orală, cum ar fi Valtrex, poate fi folosit profilactic pentru a stopa sau a încetini progresia bolii Alzheimer.

Deşi şocante, aceste descoperiri nu înseamnă că dacă ai herpes, eşti condamnat să faci Alzheimer. Totuşi, persoanele purtătoare şi care prezintă şi alţi factori de risc ar putea fi mai predispuse la demenţă. De exemplu, cei care au şi ASV-1, şi gena APOE e4 (s-a stabilit deja că există o legătură între gena respectivă şi Alzheimer) sunt mai predispuşi să dezvolte o boală a creierului decât cei care nu au vreuna din ele, a descoperit dr. Itzhaki în ur-ma cercetărilor efectuate.

FOLOSEŞTE INFORMAŢIILE

Din moment ce 90% din populaţie a fost expusă la virusul HSV-1 şi doar 33% dintre persoanele de peste 85 de ani fac Alzheimer, e clar că virusul este doar unul din mulţimea de factori care cresc riscurile. Până când se vor face mai multe studii, cel mai bine e să-ţi reduci riscurile de a face Alzheimer prin alegeri ce ţin de stilul tău de viaţă, cum ar fi controlul greutăţii şi exerciţii fizice regulate.

• TEORIA: RIDURILE TALE PREVESTESC OASE FRAGILE!

Aproximativ una din două femei de peste 50 de ani suferă de o fractură din cauza osteoporozei, conform Fundaţiei Naţionale pentru Osteoporoză din SUA, dar femeile aflate în perioada post-menstruală, care prezintă riscurile respective, nu fac radiografii pentru a descoperi dacă au osteoporoză. Aşadar, ar putea starea tenului tău să îmbunătăţească situaţia analizelor pentru osteoporoză? Când cercetători de la Universitatea Yale au studiat 100 de femei cu vârste în jur de 50 de ani care tocmai intraseră la menopauză, au descoperit că femeile care aveau cele mai adânci riduri aveau de asemenea şi cea mai mică densitate a oaselor în zone importante, cum ar fi bazinul şi coloana vertebrală.

Oasele şi pielea împart componente comune, respectiv un grup de proteine numite colageni, care scad odată cu înaintarea în vârstă, spune autorul studiului dr. Lubna Pal, director al Programului, pentru Sindrom Ovarian Polichistic la Şcoala de Medicină a Universităţii Yale. Dr. Pal a aflat de aceste cercetări cu şapte ani în urmă, când prezenta un studiu ce demonstra că femeile cu rezerve ovariene scăzute aveau de asemenea şi densitatea oaselor redusă. „Pe măsură ce multe dintre pacientele mele se apropiau de menopauză, se plângeau de schimbări la nivelul pielii şi de subţierea firelor de păr. Acest lucru m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva acelaşi lucru se întâmplă şi în interiorul corpului – dacă pierdeau colagen din piele, oare pierdeau şi din oase?“, spune dr. Pal.

Dar nu te teme pentru rezistenţa scheletului tău, dacă faţa îţi este ridată – dr. Pal spune că avem nevoie de mai multe studii pe termen lung pentru a înţelege pe deplin relaţia dintre riduri şi fracturi. Tenul tău este influenţat masiv de alţi factori, cum ar fi expunerea la soare şi moştenirea genetică.

FOLOSEŞTE INFORMAŢIILE

Dacă treci prin menopauză şi ai observat o mulţime de riduri noi şi adânci, discută cu medicu şi vezi dacă îţi recomandă o scanare a oaselor, în special dacă ai şi alţi factori de risc cum ar fi cazuri de osteoporoză în familie, eşti supraponderală, fumezi sau bei mult.

• TEORIA: ELECTRICITATEA NE ÎMBOLNĂVEŞTE ŞI NE ÎNGRAŞĂ!

Electricitatea ne permite să stăm lipiţi de computere sau de consolele de jocuri până la primele ore ale dimineţii, dar asta ar putea avea implicaţii serioase pentru sănătatea şi pentru talia noastră, conform unui studiu din Marea Britanie publicat anul trecut în revista Bioessays. „Timp de mii de ani, ne-am trezit la răsăritul soarelui şi ne-am făcut majoritatea treburilor la lumina zilei. Când se întuneca, nu prea aveam altceva de făcut decât să ne culcăm“, explică autoarea studiului, Cathy Wyse, cercetător în cadrul şcolii de ştiinţe biologice din cadrul Universităţii Aberdeen, din Scoţia.

„Dar în ultimul secol, am ajuns să ne bazăm pe electricitate şi să începem să stăm treji până târziu. Acest fapt ne forţează să fim în contratimp cu ritmul nostru cardiac natural, ceea ce duce la eliberarea unor cantităţi anormale de hormoni importanţi, cum ar fi melatonină, insulină şi cortizol.“ Alţi experţi observă că există dovezi importante conform cărora persoanele care lucrează în mai multe schimburi au un risc crescut de cancer la sân, boli de inimă şi diabet.

Cathy Wyse a suspectat pentru prima oară că ar exista o legătură între electricitate şi sănătate în 2005, când studia efectele aritmiei asupra performanţelor cailor de curse. Dar momentul în care a înţeles mai multe a venit câţiva ani mai târziu, când a descoperit că modificarea perioadelor de timp în care cobaii erau expuşi luminii sau ţinuţi în întuneric i-a făcut să ia în greutate şi le-a scurtat durata de viaţă. „Îmi amintesc că m-am gândit că făcusem o greşeală, pentru că rezultatele erau atât de clare, de consecvente“, îşi aminteşte ea. „Dar când am repetat studiul cu alte animale, am obţinut aceleaşi rezultate.“ .

FOLOSEŞTE INFORMAŢIILE

Electricitatea nu va dispărea din viaţa noastră, dar îi poţi limita efectele nedorite respectând un program strict de somn: mergi la culcare la aceeaşi oră şi în timpul săptămânii, şi în weekend. Fă în aşa fel încât să ai dormitorul cât mai întunecos, obturând lumina ceasului deşteptător sau a telefonului mobil şi limitează timpul petrecut seara la televizor şi la computer.

 

 

Vote it up
118
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza