Noua sursa de energie

Rezerve uriase de gaze naturale sunt ascunse in sistul argilos din maruntaiele pamantului. Romania se afla printre tarile norocoase
 
<p>Ferma galbena se ascunde parca intre hambare si pomi fructiferi in Marcimino, aproape de Lebork, in nordul Poloniei. Satul este prea mic pentru a fi marcat pe harta, dar Jan Siniawski, un fermier jovial, in varsta de 57 de ani, este mandru ca-l administreaza din functia de primar. Recolteaza 100 de hectare de rapita galbena pe an, foloseste un cazan in care arde rumegus pentru incalzire si gateste folosind butelii de gaz scumpe. „Aici pamantul nu este foarte roditor, viata e grea si putini oameni sunt angajati“, ofteaza el. „Avem mare nevoie sa ne punem pe picioare.“

De la fereastra bucatariei, sotia lui, Henryke, urmareste tocmai lucrul care ar putea sa le indeplineasca acest vis. Pe un bloc de beton, la o departare de numai un camp, se afla un troliu de foraj. Sonda de 52 de metri e inconjurata de cisterne, gramezi de tevi si baraci.
– Este turnul meu Eiffel, spune ea zambind.
Dupa trei saptamani de foraj neintrerupt, indiferent de vreme, in aprilie instalatia si-a atins tinta: un strat gros de sist la aproximativ 3.450 de metri adancime.

Lucrul este intrerupt la fiecare ora, pentru ca muncitorii cu salopete si casti de protectie sa aduca la suprafata conuri de sist de noua metri.
Roca neagra dura are peste 100°C, asa ca maistrul de foraj Kryzsztof Stepa, un tanar de 29 de ani, foloseste manusi de piele pentru a ridica o bucatica si a o arunca intr-un pahar cu apa. Aceasta spumega instantaneu, datorita gazelor naturale care se degaja din roca. Stepa ridica paharul in cinstea peisajului.
– Pentru o Polonie bogata, spune zambind larg.

Nu doar in Polonia. Gazele de sist au imbogatit deja rezervele Statele Unite de 12 ori, transformand-o in cel mai mare furnizor de gaze naturale din lume, inaintea chiar si a Rusiei. Alte tari, precum Ucraina, China si Argentina, sunt asteptate sa exploateze rezerve masive. Iar acest troliu de foraj polonez, care sapa o groapa de 6,2 milioane de euro in campul fermierului Siniawski, reprezinta un semn ca si Europa se poate asteapta la un astfel de belsug.

Administratia Statelor Unite pentru Informatii asupra Energiei, o institutie publica, estimeaza, in mod conservator, ca, la rata actuala de consum, rezervele de gaze de sist „teoretic recuperabile“ din Franta ar putea sa o sustina timp de 104 ani. Iar cele din Danemarca, timp de 156 de ani. Germania foloseste mai multe gaze pe cap de locuitor decat oricare alta tara europeana, majoritatea importate din Rusia, iar gazele de sist ii dubleaza rezervele.

In Olanda, rezervele de gaze naturale au crescut cu o treime.
Posibilitati de exploatare a gazelor de sist apar si in Norvegia, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Bulgaria, dar si in Romania. „Dintr-odata, lumea este plina de gaze naturale“, spune Fatih Birol, economist-sef la Agentia Internationala pentru Energie. 

Acest lucru se intampla tocmai intr-o perioada in care Europa este tot mai nesigura in ceea ce priveste sursele de energie, multe centrale electrice nucleare sau pe baza de carbune fiind inchise. „Exista motive clare pentru care gazele naturale constituie o sursa mai ecologica de energie electrica“, spune Peter Voser, director general executiv la Shell. „Ofera cel mai rapid, cel mai putin costisitor si cel mai usor mod de a reduce emisiile de carbon. Sunt esentiale pentru viitorul nostru.“  

Bazinul de sist de sub Marea Baltica si nordul Poloniei este considerat unul dintre cele mai mari din Europa. Peste 12 companii, inclusiv giganti ai petrolului ca ExxonMobil, Shell, ConocoPhillips si Chevron, s-au intrecut anul trecut in obtinerea de concesionari, iar acum foreaza sau planifica sonde de exploatare. 

Bulele din paharul lui Stepa confirma prezenta gazelor in roca, dar mai raman unele intrebari arzatoare. Aceasta gaura este una din cele trei forate de BNK Petroleum, o companie californiana aflata in fruntea unui consortiu care reprezinta interese austriace, italiene si americane. „Stim ca aici exista gaze“, spune Wolf Regener, directorul general executiv. „Dar totul depinde de cantitatile de gaze, de posibilitatea de a le aduce la suprafata si de cat de mult va costa asta.“

Raspunsurile vor aparea abia dupa luni de analize sofisticate. Dar starea de spirit este una optimista, iar Polonia se pregateste pentru o explozie financiara. Vanzarea gazelor ar putea incepe peste numai trei ani, dezvoltarea la scara larga urmand sa se faca de-a lungul urmatorului deceniu.

„Toata lumea isi doreste ca Polonia sa fie un al doilea Texas“, spune Jacek Jezierski, viceministrul mediului si geologul-sef al Poloniei. Iar ministrul de externe Radosaw Sikorski adauga: „Peste zece sau 15 ani, Polonia ar putea fi extraordinar de bogata – un gigant energetic precum Norvegia“.
Dar potentialul uimitor al noii comori energetice europene este amenintat de temeri larg raspandite in ceea ce priveste procesul prin care sunt extrase gazele. Acesta este numit fracturare hidraulica, fiind cunoscut si ca „fracking“ (vezi caseta).

Intr-o dimineata din aprilie anul trecut, clopotele bisericii au rasunat in acelasi timp in cinci sate din Rin-Westfalia de Nord, in Germania. Localnicii s-au adunat in piete, pentru a asculta discursuri si a arbora pancarte. Mesajul lor fara compromisuri era reflectat de numele protestului: Gegen Gasbohren (Impotriva Forajului). „Ne este teama“, spune managerul de vanzari Markus Knäpper, in varsta de 36 de ani, in fata perspectivei unui troliu de foraj aflat la 425 de metri de sufrageria lui, in Nordwalde. Ne dorim sa avem ape curate si sa protejam mediul, dar fracturarea hidraulica reprezinta o amenintare pentru ambele intentii, iar gazele de sist sunt totusi un combustibil fosil care emite carbon.

Guvernul a reactionat rapid si a suspendat forajul pe durata investigatiilor. Manifestatii similare sub numele Non au Gaz de Schiste (Nu gazelor de sist) au avut loc in tot sud-estul Frantei, unde guvernul, fara a consulta opinia publica, a emis autorizatii de exploatare pentru companii franceze si americane.

Proteste aprige conduse de Jose Bove, membru al Parlamentului European din Grupul Verzilor si fost candidat la presedintie, s-au desfasurat la toate partidele si nivelurile guvernului.
Peste 100.000 de persoane au semnat o petitie pe internet impotriva forajului. 

Temandu-se poate de cum ar putea fi afectate alegerile prezidentiale de anul viitor, primul-ministru François Fillon a declarat ca ingrijorarea era justificata. Autorizatiile au fost anulate, iar forajul a fost suspendat.
Catalizatorul acestor puternice proteste franceze si germane a fost un film documentar premiat, numit GasLand. Nominalizat la Oscar, filmul prezenta scene cumplite, in care comunitati rurale din America erau distruse de sondori in cautarea gazelor de sist. Se spunea ca fracturarea hidraulica polueaza rezervele subterane de apa, iar locuitorilor din Ohio li se arata cum se aprind gazele de la robinetele din bucatarie.  Expertii in gaze sustin insa ca apa de la robinet inflamabila nu are nicio legatura cu fracturarea hidraulica, ci provine din depozite putin adanci de gaz metan.

Producatorii de gaze de sist afirma ca nu exista nicio dovada ca apa potabila este contaminata prin „fracking“, iar acest lucru este sustinut de legislatori din sapte state americane. „Operatiunea de fracking in sine nu prezinta niciun risc pentru straturile de roca acvifera (roca subterana care contine apa potabila), deoarece este separata de apa de la suprafata de straturi de roca dura“, spune Simon Blakey, de la Eurogas, din Bruxelles, care reprezinta 35 de mari companii furnizoare de gaze naturale din Europa.

Chiar si asa, acuzatiile din film, impreuna cu alte investigatii realizate de presa in privinta reglementarii neglijente a fracturarii hidraulice, evacuarii apelor reziduale si folosirii substantelor chimice, au starnit atata opozitie, incat atat statul New York, cat si provincia  canadiana Quebec au suspendat forajul pe durata investigatiilor.

Bernard Collot, de 57 de ani, este un activist francez, fost manager de proiect la ExxonMobil. Cand a aflat ca urma sa inceapa forajul in apropierea orasului sau, Figeac, a organizat un grup de protest. Ia insa in deradere teama de fracking. „GasLand sufera de partizanat si denatureaza faptele“, spune el. „Adevarata problema este ca formatiunile de roca de la mare adancime sunt foarte fragmentate si nu pot fi realizate studii seismice din cauza caselor din jur. ±i adauga: „Statele Unite s-au aruncat in exploatarea sistului fara pregatiri anterioare, iar acesta este un exemplu pe care Europa nu trebuie sa-l urmeze“.

Din fericire,  Europa poate sa foloseasca cele mai bune sisteme concepute empiric in Statele Unite si sa invete din greselile americanilor, desi diferentele sunt semnificative. Geologia Europei este mai fragmentara si mai dificila din punct de vedere tehnic, iar Europa se confrunta cu o lipsa acuta de forta de munca specializata. Insa reglementarile de mediu si controlul substantelor chimice sunt deja mult mai dure decat in Statele Unite. Piete enorme se afla in apropierea principalelor bazine de sist si exista deja o retea de conducte. Asa ca, vorba unui sondor: „Cum sa nu-ti convina?“

Un mare avantaj in Europa este densitatea mai scazuta de sonde. Acestea tind sa fie apropiate intre ele in Statele Unite, deoarece drepturile asupra mineralelor de sub suprafata apartin detinatorilor proprietatilor si sunt negociate individual, creand un peisaj industrial.

In Europa, mineralele apartin statului si detinatorii proprietatilor sunt platiti numai pentru drepturile de acces, astfel incat instalatiile de foraj pot fi plasate la distante mai mari.  
Forandu-se orizontal la diferite adancimi, pot fi introduse pana la 60 de sonde de la o singura instalatie de trei hectare. „Instalatiile ar putea fi situate la 10 kilometri distanta intre ele si adaptate peisajului“, spune Piotr Gliniak, manager de exploatare la compania nationala de gaze a Poloniei, care exploateaza in prezent 15 concesiuni. „Cand instalatia va disparea, conductele ramase vor fi integrate in peisaj.“

Guvernul polonez sustine cautarea gazelor de sist, pentru a putea deveni independent de Rusia. „Polonezii asteapta aceste gaze“, declara premierul Donald Tusk. „Cu toata grija pentru mediu si profit, suntem decisi sa exploatam fiecare metru cub din Polonia.“

La o departare de cateva campuri de locul unde fermierul Jan Siniawski isi conduce tractorul, se afla un sir de turbine eoliene inalte. O mana de instalatii mari de producere a gazelor, inconjurate de copaci, ar putea furniza la fel de multa electricitate ca mii de turbine. Troliul de foraj este dezasamblat inainte de a fi mutat in alta zona, in 100 de camioane, iar echipa de fracking va sosi in curand cu pompe si cisterne de apa, pentru a testa gazul.
„Daca soarta Poloniei este sa fie o fabrica uriasa de energie pentru Europa, vreau sa fiu si eu implicat in asta“, spune Jan Siniawski, cu bucurie.

Cum se exploateaza gazele de sist
Ca si petrolul si carbunele, gazele naturale sunt un combustibil fosil rezultat din roci sfarama--te prinse in namolul de pe fundul marii, in urma cu 450 de milioane de ani. Pe masura ce namolul s-a transformat in roca, gazele din organismele incinse de caldura pamantului au migrat catre pungi subterane, care pot fi exploatate direct.
Atunci cand namolul s-a transformat in sist, gazele au ramas inchise in porii rocii. Fracturarea hidraulica – fracking – a fost conceputa pentru a extrage gazele de sist:
1. Un troliu foreaza o sonda captusita cu teava de otel.
2. Partea superioara a sondei este etansata cu ciment, pentru a impiedica infiltrarea lichidelor sau gazelor in roca permeabila care furnizeaza apa potabila.
3. La o adancime de sute de metri, sapa de foraj conduce si asaza sonda pe orizontala in sistul care contine gaze.
4. Incarcaturi de exploziv provoaca gauri in coloana sondei, pentru a ajunge la roca din jur.
5. Nisipul, apa si substantele chimice pompate la o presiune inalta fractureaza si mai mult roca.
6. Gazele se scurg prin fisurile deschise de parti-cule de nisip si urca la suprafata.
7. Apa recuperata este reciclata si, in cele din urma, purificata la o statie de tratare, inainte de a fi evacuata in mod ecologic.
8. Gazele naturale ies la suprafata. </p>

Vote it up
329
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza