"Noi vom fi mereu aici"

Principesa Margareta, viitoarea regina a Romaniei, povesteste, in exclusivitate, despre viata de printesa in secolul XXI
 
<p>Cine nu s-a visat in copilarie print sau printesa? Principesa Margareta, fiica Regelui Mihai, s-a nascut printesa, dar nu a avut o copilarie "princiara". Exilata in Elvetia, Familia Regala a Romaniei tinea, in anii '50, o ferma de gaini pentru a-si asigura existenta. Azi, mostenitoarea tronului conduce o fundatie ce sprijina copiii si tinerii saraci si talentati. La 61 de ani, mostenitoarea tronului ne-a povestit de ce a descoperit, in 1989, ca Romania e acasa, dar si detalii despre viata familiei sale, de la cumparaturile la supermarket, pana la profilul de Facebook.

Reader's Digest: Fundatia Principesa Margareta a initiat recent un program prin care sprijina tinerii din orfelinate aflati in cautarea unui loc de munca. De unde izvoraste aceasta dorinta de a ajuta copiii si tinerii?
Principesa Margareta: In 1990, cand am vizitat pentru prima oara Romania, am vazut enorm de multa suferinta. Am ales sa sprijinim copiii, tinerii si varstnicii pentru ca, in fata schimbarilor ce aveau loc in tara, ei erau cei mai vulnerabili, cei mai lipsiti de ajutor si de aparare. Voi sprijini mereu tinerii pentru ca Romania va avea, prin ei, un viitor mai bun.

RD: Multe fetite viseaza sa ajunga printese atunci cand vor fi mari. Alteta Voastra Regala v-ati nascut principesa. Cum era copilaria?
PM: Copilaria mea nu a fost foarte diferita de a altor copii. In primii ani am crescut in Anglia, la tara, unde parintii mei aveau o ferma de gaini pentru a ne asigura existenta. Regele, tatal meu, era trist pentru ca, asa cum mi-a explicat atunci mama mea, "isi pierduse tara". Copil fiind, nu am inteles cum putea cineva sa-si piarda tara, dar simteam o tristete apasatoare. Eu si sora mea, Elena, ne doream sa il vedem fericit pe tata si, din acest motiv, faceam mici buchete de flori si i le daruiam. Fireste ca ne intalneam cu verii nostri din celelalte familii
regale, dar, chiar daca petreceam, de exemplu, o zi la Palatul Buckingham sau in alte resedinte regale, reveneam mereu cu aceeasi placere acasa, la treburile noastre zilnice.  

RD: Care e prima "amintire" pe care o aveti despre Romania, din exil?
PM: Imi amintesc cum, de fiecare Craciun, Regele inregistra mesajul sau catre romani pentru Radio Europa Libera. Il ascultam dintr-o alta
camera, pentru a nu face zgomot, dar intuiam ca e ceva foarte important. Tata avea mereu grija sa ne povesteasca despre Romania si ne lasa impresia, mie si surorilor, ca incearca sa ne pregateasca pentru ceva.

RD: La ce invataminte de viata mostenite tineti cel mai mult?
PM: Sunt multe lucruri pe care le-am invatat de la parinti, dar cred ca cea mai mare influenta in felul meu de a fi a avut-o bunica, Regina Elena. Ea m-a invatat multe despre viata, mi-a deschis ochii catre tot ce este frumos si bun pe lume. Regina-mama a fost un indrumator plin de tact, nu pentru ca dadea sfaturi, ci pentru ca incarna adevarata intelepciune, care spune ca trebuie sa inveti din propriile greseli pentru a te forma ca om. 

RD: Ce ati simtit cand ati pasit prima oara pe taram romanesc?
PM: Prima oara cand am ajuns in Romania a fost fara Rege. Am ajuns intr-o tara  care nu imi era straina, desi nu o vizitasem niciodata. Am inteles atunci rostul povestirilor tatalui meu, pentru ca am simtit, pentru prima data in viata mea, ca am ajuns acasa. Aici am gasit ce imi lipsea, sufletul meu a devenit un intreg.
 
RD: Ne puteti povesti imprejurarile care au dus la nasterea legaturii cu Alteta Sa Regala Principele Radu?
PM: Ne-am intalnit prima data la un orfelinat din Bucuresti. Acolo, domnul Caramitru demarase un proiect pentru copiii abandonati, proiect pe care am decis ulterior sa-l finantez prin fundatie. Principele era director artistic al programului si mie mi s-a parut extraordinar ca o persoana sa poata transmite atata libertate si incredere unor copii. Apoi ne-am intalnit la Gala UNITER, unde a fost pe scena cu mine. Ne-am casatorit in Elvetia, in 1996, si acum, dupa 14 ani, suntem o familie legata, doi oameni care au atat de multe lucruri in comun: iubire, credinta, idealuri si angajament pentru Romania, fidelitate fata de Casa Regala si istoria noastra.

RD: Cum vedeti, la ora actuala, relatia dintre un barbat si o femeie? 
PM: E adevarat ca femeia s-a emancipat si tot mai multe doamne isi asuma roluri importante in toate mediile, de la cel politic la cel social si economic. Cred, totusi, ca familia ramane stalpul societatii, un loc de regasire, de implinire pentru femeia moderna, dar si pentru barbatul modern. Noi am avut mereu exemplul Regelui si al Reginei, care au sarbatorit, in 2008, Nunta de Diamant.

RD: Exista o adevarata moda acum, printre oamenii politici, de a iesi in popor, chiar la cumparaturi. Cat de des coboara Altetele Voastre in popor, la supermarket, de exemplu?
PM: Facem acest lucru destul de des, dar niciodata nu m-am gandit sa facem din asta un subiect de mare interes! Cred ca lucrurile trebuie facute cu masura si discretie.
 
RD: Cum va impacati cu noile tehnologii si retelele de socializare?  
PM: Avem cu totii computerul nostru, Principele si cu mine folosim in calatoriile mai lungi iPod-ul, am invatat cate ceva despre Skype, Facebook, hi5, Netlog si Twitter si incercam sa tinem pasul cu tehnologia. Regele, la cei 89 de ani ai sai,
foloseste computerul, iar sotul meu isi administreaza singur pagina de blog si contul Facebook.

RD: Ati putea deveni, undeva in viitor, regina Romaniei – cum traim intr-o republica, doar cu titlul. Care credeti ca este viitorul monarhiei?
PM: Viitorul monarhiei in Romania va fi acela pe care il vor romanii. Familia mea a fost si este pregatita sa isi slujeasca tara. Tatal meu a facut asta si in razboi, si in exil, si chiar intr-o Romanie postcomunista. M-a invatat sa fac asta, iar noi la randul nostru ii vorbim despre toate aceste valori Principelui Nicolae. Atunci cand romanii vor fi pregatiti sa se intoarca la monarhie, Familia Regala va fi aici.</p>

Vote it up
220
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza