Voluntar pe ambulanta de la 14 ani

Viata Nicoletei Turcu este marcata de garzi, accidente, adrenalina si grija pentru ceilalti
 

“Inveti sa nu-ti mai fie frica de moarte”

Era o zi insorita de toamna, cand Nicoleta Turcu, eleva in clasa a X-a la un liceu bucurestean, a vazut cum o doamna aflata la o suta de metri distanta in fata ei se prabuseste pe trotuar. Nicoleta se indrepta spre scoala impreuna cu o colega. Din doi pasi a ajuns langa femeia cazuta si, dupa ce si-a rugat prietena sa sune la 112, i-a evaluat rapid starea: aceasta incepuse sa transpire abundent, sa prezinte stare de lipotimie, delir si tremur. Nicoleta si-a dat seama ca femeia va intra curand in coma hipoglicemica. Foarte sigura pe ea i-a explicat prin telefon medicului coordonator care sunt simptomele si starea pacientei si a cerut trimiterea unui echipaj cu medic. Apoi a asezat-o pe femeie in Pozitia Laterala de Siguranta pentru a o mentine constienta.

De unde stia o adolescenta de numai 15 ani atatea lucruri despre salvarea vietii unui om in regim de urgenta? Pe cat de simplu era raspunsul, pe atat de surprinzator: de aproape un an Nicoleta activa ca voluntar la Serviciul de Ambulanta Buresti-Ilfov. Ajunsese aici mai mult din intamplare, ambitionata de mama ei care sustinea ca nu are niciun talent. “Nu voia sa-mi pierd timpul si isi dorea sa-mi gasesc o vocatie, mai ales ca nu stiam nici sa desenez sau sa fac vreun sport…”, spune Nicoleta.

Azi ea este o tanara de 22 de ani care coordoneaza, impreuna cu alti patru colegi, 900 de voluntari. In primavara acestui an a fost desemnata presedinta Departamentului de Voluntari. Se spune despre ea ca se potriveste perfect zicalei care circula la Serviciul de Ambulanta: “Medicina de urgenta este un microb si cine se molipseste este condamnat pe viata“.

La inceput nu i-a fost usor. Avea doar 14 ani. “Prima data m-am gandit ca poate voluntariatul nu este pentru mine. Nu reuseam sa invat meserie decat pe apucate pentru ca in urgenta fiecare are rolul lui bine definit si nu are nimeni timp de predat notiuni si tehnici de prim ajutor. In scurt timp insa am cunoscut oameni deosebiti, care si-au dedicat o parte din timpul lor in afara garzilor pentru a ma invata ceea ce nu stiam”, isi aminteste Nicoleta. Copilaria pentrecuta in cadrul Serviciului de Ambulanta au determinat-o pe Nicoleta sa se maturizeze mult mai repede decat celelalte fete de varsta ei. Iar in afara tehnicilor medicale a mai invatat cateva lucruri importante: “Am realizat ca viata este altfel si ca este foarte important sa-ti mentii calmul in situatii critice. Medicina si viata personala se contopesc daca iti place ceea ce faci. Si cred ca asta este secretul in tot ce inseamna medicina. Inveti sa nu-ti mai fie frica de moarte, desi deseori te ingrozeste suferinta oamenilor”.

De aceea nici nu poate uita dimineata de acum aproape trei ani cand s-a trezit la ora 4.00 pentru a ajunge la un caz. Era vorba de un barbat de 49 de ani. Impreuna cu alti doi colegi au ajuns in sase minute la pacientul ce acuza dureri precordiale violente, stare de anxietate si transpiratii reci. Si-au dat seama imediat ca e vorba de un infarct miocardic asa ca au cerut, in timp ce monitorizau pacientul, si un echipaj cu medic. Dar pacientul a intrat in stop cardio-respirator, asa ca s-au inceput manevrele de resuscitare. Timp de trei ore! “Din pacate nu l-am putut salva. La sfarsit ne-am asezat toti pe o bordura si nu am mai scos un sunet. Ne simteam neputinciosi si tristi.

De la momente de panica si tristete nesfarsita cand asisti la un stop cardio-respirator la un copil de zece ani implicat intr-un grav accident de circulatie pana la momente de duiosie si fericire cand tii in brate un nou-nascut care nu a mai asteptat ca mama lui sa ajunga la spital - intre aceste granite isi duce viata Nicoleta. Si alti oameni ca ea. “Am foarte multi prieteni care au devenit voluntari dupa ce au venit cu mine aici. Cel mai elocvent exemplu este al unui amic care era student la psihologie si pe care l-am adus intr-o zi la Ambulanta, acum patru ani. A fost atat de atras de munca pe care o facem aici incat a renuntat la psihologie si acum e anul IV la medicina“.  

Una dintre principalele preocupari ale Nicoletei in acest moment, in afara absolvirii Scolii Postliceale de asistente medicale, este aplicarea cu succes a programului “Exista un erou in fiecare dintre voi”, program bazat pe asistenta voluntarilor Serviciului de Ambulanta la cazurile grave in spatii publice semnalate prin 112. “Voluntarii respectivi sunt instruiti si reprezinta un fel de prima linie de atac. Ei pot ajunge intr-un interval de maximum patru minute la locul accidentului, astfel incat persoana aflata in pericol sa poata primi suportul vital de baza inainte de instalarea unor leziuni ireversibile”. Serviciul de Ambulanta Bucuresti – Ilfov spera ca in urmatorii trei ani sa atraga in acest proiect 10.000 de voluntari.
Momentele traite la limita si salvarea celor aflati in situatii critice au devenit un mod de viata pentru cei care muncesc in medicina de urgenta. Nicoleta e acolo si va continua sa fie si peste 20 de ani, salvand vieti si invatandu-i si pe altii cum sa o faca.

Se uita deseori inapoi la fetita aceea de 15 ani ghemuita langa femeia cazuta pe strada, asteptand echipajul medical. “Si-a revenit imediat dupa administrarea unei doze de glucoza. Mi-a multumit. Este un sentiment unic sa vezi un caz rezolvat in care aportul tau a fost esential. Este unul din motivele pentru carenu am putut renunta la ceea ce fac aici”.

Vote it up
366
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza