Niste pantofi de neasemuit

Descopera povestea unui designer francez, care si-a gasit caminul, vocatia si dragostea intr-un satuc din Ungaria 
 
<p>Ce cauta cizma pe masa? Aceasta intrebare se foloseste, de regula, in Ungaria in momentul in care se intampla ceva care te ia prin surprindere sau ceva neobisnuit. Este exact ceea ce ar spune o persoana care se plimba agale prin Nagymaros si vede, deodata, atelierul lui David Balazic, extra-ordinarul creator local de pantofi. Ce cauta a-cest tanar francez intr-un orasel din Ungaria, pe malul pitoresc al unui cot al Dunarii?

„Din intamplare!“, spune barbatul solid, ca-re are intotdeauna un zambet intiparit pe chip. S-a nascut la Dijon, in Franta. A inceput sa fie interesat de arta confectionarii de incaltaminte la varsta de 13 ani si si-a facut ucenicia intr-un atelier al armatei franceze de la Strasbourg. Dupa ceva vreme, a invatat sa faca incaltaminte ortopedica la Paris. Mai tarziu, si-a luat examenul de specializare la Lille, iar mai apoi a lucrat in atelierul faimoasei case de moda Hermes, creand pantofi pentru celebritati precum Roger Moore si Paul Anka.

In loc sa efectueze stagiul militar, s-a oferit sa lucreze in serviciul civil si a fost trimis in Unga-ria pentru a ajuta la renovarea unei manastiri a Ordinului cistercian de langa Nagymaros. Mai tarziu, i s-a incredintat sarcina de a confectiona sandale ortopedice pentru calugari.
„Localnicii si-au dat seama ca eram pantofar si au inceput sa-mi aduca incaltaminte la reparat. Cu toate acestea, primisem ordine stricte sa lucrez numai in locurile care imi fusesera incredintate. Asa ca am inceput sa repar pantofi pe gratis. Initial, oamenii au crezut ca nu sunt in toate mintile, dar, in cele din urma au gasit o solutie: ma recompensau cu sunca si carnati.“

Dupa serviciul militar, care a durat 16 luni, David a decis sa se stabileasca definitiv in Ungaria. Prietenii si colegii sai francezi nu au inteles de ce a vrut sa se mute aici, cand putea lucra in cele mai prestigioase ateliere din tara sa. „Nu voiam sa ma indrept spre productia in masa.“

Nagymaros este un satuc de 4.800 de locuitori. Lui David i-a placut insa ca se afla in apropierea Budapestei si a Vienei si ca peisajul era deosebit de frumos. „M-am minunat, pur si simplu, vazand ruinele castelelor, raul, muntii si dealurile. Locul asta este ca Saint Tropezul de acum o suta de ani.“

Acum patru ani, a inceput sa confectioneze pantofi de lux. Reputatia lui a inflorit. Reporterii si ziaristii au inceput sa-l contacteze pentru interviuri, iar un numar constant de cizmari unguri a inceput sa-i viziteze atelierul ca sa admire stilul lui modern.

Ce confera pantofilor lui statutul de bunuri de lux? Designul este unic, iar pantofii sunt confectionati din materiale de cea mai buna calitate de la o fabrica de piele din Lyon. Ii ia o luna sa faca o pereche de pantofi, care se vinde cu cel putin 800 de euro.

David repara insa si incaltamintea localnicilor. El reconditioneaza o pereche de pantofi uzati care nu valoreaza mai mult de vreo doua mii de forinti cu acelasi devotament cu care se ocupa de pantofii de lux pe care ii creeaza. Are mereu cate ceva de reparat – clopotelul de deasupra usii de la intrare nu conteneste niciodata sa sune.

In cei 17 ani de cand s-a mutat in acest orasel, tanarul francez a ajuns sa se simta aici ca acasa. Vorbeste maghiara cu atat entuziasm, incat pe localnici nu-i deranjeaza ocazionalele greseli. In 2003, a cunoscut-o pe Marianna, din satul vecin Zabegeny. S-au casatorit si au doi copii.
David este acum si membru al brigazii de pompieri voluntari–- el coase chiar si steagurile acesteia. Intentioneaza sa deschida un mic muzeu in atelierul sau, unde sa expuna vestigii ale istoriei locale, dar si obiecte caracteristice procesului de confectionare a pantofilor, printre care unelte vechi, fotografii, calapoade si altele.</p>

Vote it up
221
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza