Nilul – un izvor al vietii

Nilul a dat nastere uneia dintre cele mai importante civilizatii ale lumii si inca ii hraneste pe urmasii acesteia
 
<p>Timp de peste 60 de secole, Nilul a daruit viata unui tinut al carui peisaj este dominat de desert sterp. Simbol al renasterii si al existentei vesnice pentru vechii egipteni, fluviul continua sa capteze imaginatia fiecarei generatii care exploreaza minunile insiruite pe malurile sale.
Desi vechii egipteni considerau Nilul ca fiind exclusiv al lor, nu erau singurul popor caruia ii afecta viata, pentru ca aceasta mare panglica de apa curge pe uriasa distanta de 6690 km, din centrul Africii pana la Marea Mediterana.
Nilul are mai multe izvoare. Sursa cea mai indepartata este raul Kagera, care iese la suprafata in Burundi si se varsa in lacul Victoria. Nilul propriu-zis iese la suprafata langa Jinja, Uganda, si se varsa in lacul Kyoga, de unde continua, sub denumirea de Nilul Victoria, prin vegetatia de mlastina, dupa care coboara in cascada Kabalega (Murchison).
El intra apoi in lacul Albert (alimentat de raul Semliki din lacul Edward) si continua sa curga sub denumirea de Nilul Albert pana la Nimule. Acolo, raul intra in Sudan si in cele din urma traverseaza Sudd-ul – o masa plutitoare, aproape impenetrabila, de tulpini de papirus, zambile de apa si ierburi acvatice, cu o latime de 320 km si o lungime de 400 km. La Khartoum, navalnicul Nil Albastru tasneste din izvorul sau din lacul Tana in dealurile etiopiene, apele sale albastre-cenusii amestecandu-se vizibil cu apele mai palide ale Nilului Alb.
La circa 320 km spre nord, in Sudan, raul Atbara, care iese la suprafata in Etiopia, se alatura si el. Acum Nilul legendar, care uda aproape o zecime din continentul african, isi incepe calea spre Egipt si mare, traversand mai intai Cataractele, o serie de cascade cu reputatie proasta. Ele sunt atat de periculoase, incat de aici pana la lacul Nasser – care s-a format prin construirea barajului de la Asuan – navigatia este imposibila. Dar imediat ce fluviul ajunge in Egipt, devine o sursa nepretuita de hrana si o cale de transport pentru cei care traiesc pe malurile sale.
In Egiptul antic, apele Nilului inecau pamantul cu o regularitate previzibila, la sfarsitul verii si inceputul toamnei, lasand in urma lor un sol aluvionar atat de fertil, incat agricultura inflorea, creand o mare prosperitate. Vechii egipteni au fost probabil primul popor care si-a irigat sistematic pamantul. Ei au ridicat maluri de pamant de-a lungul campiei inundabile, impartind-o intr-o serie de bazine care sa pastreze apa mai multe saptamani. Cand raul se retragea, apa din bazine era lasata sa se scurga treptat, ramanand in urma un mal bogat, in care erau cultivate grane. Astazi, apele Nilului sunt controlate printr-o serie de diguri si sisteme de irigare, pe primul loc fiind barajul de la Asuan, cu o lungime de aproape 4 km de la un mal la celalalt pe varful lui si o grosime de 980 m la baza si o inaltime de 110 m. Irigarea este acum posibila tot anul, dar in lipsa marii inundatii naturale anuale, o mare parte din malul fertil care imbogatea odinioara valea se aduna pe fundul lacului Nasser.
In reteaua de traditii si ritualuri religioase care marcau viata cotidiana a Egiptului antic, fluviul era asociat cu cativa zei, dar principala sa divinitate era Hapi, Marele Stapan al Hranei si al Pestilor. Pazit de serpi, Hapi statea intr-o pestera sub muntii din Asuan si, turnand dintr-un ulcior fara fund, facea apele sa se reverse anual. Egiptenii aduceau `n fiecare an jertfe pentru a se asigura ca Hapi inclina ulciorul in unghiul potrivit: daca il inclina prea mult, putea provoca un potop; daca il inclina prea putin, aducea seceta si foamete. O statuie a lui Hapi expusa in muzeul Vaticanului din Roma il infatiseaza cu cei 16 copii ai sai, fiecare masurind 47 cm. Statuia simbolizeaza stravechea credinta ca daca apele nu ajungeau pana la inaltimea totala a copiilor, de 7,5 m, nu mai se mai faceau recolte si era foamete.
Ciclul anual vital al insamantarii si recoltarii a fost oglindit in legenda vietii, mortii si renasterii zeului Osiris. El a condus Egiptul, spune povestea, pana cand a fost ucis de fratele sau cel rau, Set, care i-a sfartecat corpul si a imprastiat bucatile lui in tara. Isis, sotia lui Osiris, a adunat bucatile, le-a reasamblat si l-a inviat pe sotul ei. Dupa ce li s-a nascut un fiu, Osiris a parasit Pamantul pentru a domni ca rege al lumii subterane.
In aceasta poveste simbolica, Osiris reprezenta Nilul, iar Isis pamantul – unirea lor era imperecherea productiva dintre sol si apa. Set intruchipa vantul fierbinte al desertului ce consuma apele fluviului, care a secat cand a fost ucis Osiris; iar cand Isis a gasit trupul lui Osiris si l-a readus la viata, fluviul a inceput sa inunde pamantul. Asa cum Osiris a fertilizat-o pe Isis, aducand o noua viata si speranta, la fel fluviul s-a revarsat peste maluri pentru a fertiliza campurile.
Marea prosperitate creata de Nil a permis egiptenilor sa construiasca splendide temple si monumente pe malurile sale, inchinate zeilor si regilor. Ramses II, marele faraon razboinic care a domnit 66 de ani in secolul XIII i.Cr. si a fost poate faraonul din povestea biblica a Iesirii, a comandat construirea a aproape jumatate dintre templele ramase pana azi. Multe dintre acestea celebreaza recucerirea imperiului asiatic al Egiptului de la hititi, dar cele mai pregnante realizari arhitectonice sunt probabil templele taiate in stanca de la Abu Simbel.
Ramses si-a lasat amprenta si in josul raului, cu o uluitoare retea de monumente care inconjoara vechea capitala Teba, incluzand Karnak, unul dintre cele mai gran­dioase temple din lume. Inchinate zeului cu cap de berbec al Thebei, Amun, ruinele se intind pe doua hectare si includ ramasitele unor bulevarde strajuite de sfincsi, porti uriase, sanctuare, temple si un lac sacru. Langa Karnak se afla Luxor, inchinat tot lui Amun; iar la Luxor, peste Nil, se afla Valea Regilor, unde au fost inmormantati multi dintre monarhii dinastiei XVIII (1570-1342 i.Cr.). Celebrele monumente ale Egiptului, marile piramide de la Giseh, se inalta langa Cairo, in apropiere de delta Nilului.
De-a lungul malului, agricultura, pescuitul si alte activitati zilnice reafirma stravechiul ritm al existentei; pe alocuri, pare sa nu se fi schimbat nimic din vremea faraonilor. Legate de ciclul fertilitate-foamete, viata-moarte, Nilul si Egiptul continua sa se sustina reciproc si sa fascineze lumea cu istoriile lor impletite.

Cleopatra: regina Nilului
Ultima reprezentanta a dinastiei ptolemeice a Egiptului si in­contestabil cea mai celebra femeie a Antichitatii, Cleopatra VII a fost o femeie sofisticata, complexa si fermecatoare. S-a nascut ca fiica a lui Ptolemeu XII, in 69 i.Cr. si a devenit regina in 51 i.Cr., domnind impreuna cu fratele ei vitreg, intr-un hatis de intrigi carora li s-a alaturat manipulandu-i abil pe cei din jurul ei pana ce a ajuns conducator suprem. Povestea vietii ei, incluzand iubirile romantice cu romanii Iulius Caesar si Marc Antoniu, a fost consemnata prima data de scriitorul grec Plutarh in secolul II i.Cr.; dragostea Cleopatrei pentru Antoniu a fost mai tarziu imortalizata de Shakespeare, a carui tragedie s-a bazat pe biografia lui Plutarh. Fascinanta regina a fost intruchipata in numeroase piese de teatru si filme de mai multe frumuseti moderne, intre care Claudette Colbert (foto), Vivien Leigh si Elizabeth Taylor.</p>

Vote it up
96
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza