Neuschwanstein: o fantezie devenita realitate

Castelul Neuschwanstein, din Alpii Bavarezi, este un tribut adus cavalerilor din legendele germanice
 
<p>Castelul de basm Neuschwanstein, cocotat deasupra defileului raului Pollak din Alpii Bavarezi, e cel mai magic castel din lume. Pe fondul verde inchis al brazilor, turnurile sale ivorii par suspendate in vazduh. Conceput si construit de regele Ludwig II (1845-1886), el are o infatisare mai medievala decat oricare alta constructie autentica din Evul Mediu. Visul unui om devenit realitate datorita unei averi nelimitate, Neuschwanstein este un urias decor teatral.
Visul lui Ludwig isi avea radacinile in copilarie. De la o varsta frageda, ii placea sa joace teatru si sa se costumeze si, dupa spusele bunicului sau, Ludwig I, la sase ani construia „cladiri uimitoare“ din caramizi de jucarie. Familia isi petrecea verile la Hohenschwangau, resedinta ancestrala a grofilor de Schwangau, pe care tatal lui Ludwig, Maximilian II, o cumparase in 1833. Personaj oarecum romantic, Maximilian nu a angajat un arhitect, ci un scenograf pentru a intocmi planurile „restaurarii“ castelului. S-a lasat de asemenea prada pasiunii sale pentru legende, cerand ca pe pereti sa fie pictate scene din diverse povesti, mai ales din aceea a lui Lohengrin, cavalerul cu lebada, despre care se spunea ca ar fi trait la Hohenschwangau. Nu-i de mirare astfel ca in 1861, cand Ludwig, timid, sensibil si dotat cu o imaginatie vie, a ascultat prima data o opera, Lohengrin, a fost coplesit. L-a rugat pe tatal sau sa-i ceara compozitorului Richard Wagner (1813-1883) sa repuna opera in scena numai pentru el. A fost inceputul unei relatii care a durat tot restul vietii lui Ludwig. Cand Maximilian a murit si Ludwig i-a urmat la tronul Bavariei in 1864, la doar
18 ani, dupa numai cinci saptamani l-a chemat pe Wagner pentru a-l instala intr-o vila din München. Considera asocierea lor nu doar una dintre un artist si patronul lui, ci una intre doi creatori. Desi Ludwig nu avea inclinatii muzicale, el a oferit bani, sfaturi, critici si inspiratie. Prin operele lui, Wagner a dat in schimb o tenta de realitate lumii de vis in care Ludwig prefera sa traiasca. Ceea ce l-a atras pe Ludwig spre muzica lui Wagner a starnit si dorinta sa de a construi palate fabuloase, unde ii puteau fi intruchipate visele. Primul si cel mai frumos a fost Neuschwanstein. >n primavara lui 1867, Ludwig a vizitat castelul Wartburg, de langa Eisenach, in Turingia. Acesta i-a deschis gustul pentru teatralitate si romantism si si-a dorit unul identic.
Pe o stanca abrupta, la 1,6 km de Hohenschwangau, se afla ruina unui turn de paza. Ludwig a hotarat ca aici sa se ridice Neuschwanstein, „noua casa a lebedei“, si pe
5 septembrie 1869 s-a pus piatra de temelie a corpului principal, Palas.
Urmand traditia instaurata de tatal lui, Ludwig l-a angajat pe Christian Jank, scenograf la Teatrul Curtii, sa proiecteze exteriorul castelului. Jank i-a dat regelui schite fantastice, dupa care o armata de pictori si mestesugari au realizat ceea ce era de fapt o serie de decoruri pentru operele lui Wagner, Lohengrin, Tannhäuser si Parsifal. Neuschwanstein este in esenta castelul lui Lohengrin. Planurile pentru Palas, conceput intial ca o fortareata gotica pe trei niveluri, au fost treptat modificate, pana ce aceasta a devenit constructia romanica pe care Ludwig a considerat-o cea mai apropiata de legenda. Sursa de inspiratie pentru curte a fost decorul care reprezenta curtea castelului din Antwerpen in actul II al unei productii reale a operei Lohengrin.
Sursa de inspiratie pentru Sala Cantaretilor a fost opera Tannhäuser. Tannhäuser a fost un poet german din secolul XIII, care, conform legendei, a patruns in Venusberg, o lume subterana a dragostei si frumusetii, guvernata de zeita Venus. O scena din Tannhäuser fusese reprezentata in Sala Cantaretilor de la Wartburg; Ludwig i-a comandat lui Jank s-o reproduca la Neuschwanstein. Ludwig a vrut sa creeze si o spectaculoasa „grota a lui Venus“ la Neuschwanstein, dar nu s-a gasit un loc potrivit si a trebuit sa se multumeasca doar cu o versiune de interior la scara redusa, dotata insa cu o cascada si o luna artificiala. (Grota exterioara a fost construita la circa 24 km est de Neuschwanstein, la Linderhof, unde era o fosta cabana de vanatoare, transformata de Ludwig intr-un castel miniatural stil Versailles.)
>mbatranind, regele a inceput sa se identifice cu Parsifal,  tatal lui Lohengrin, un cavaler al Mesei Rotunde caruia i s-a aratat Sfantul Graal. Castelul lui Lohengrin si al lui Tannhäuser a devenit Castelul Sfantului Graal din Parsifal. Desenele lui Ludwig pentru Sala Sfantului Pocal (concepute inca de la mijlocul anilor 1860) au fost reprezentate in Sala Tronului de la Neuschwanstein. Sala este dominata de un sir de trepte de marmura alba, care duc la o estrada goala – pe care nu s-a aflat niciodata un tron. >n 1883-1884, la un an de la premiera ultimei opere a lui Wagner, Parsifal, au fost adaugate picturi cu scene din opera pe peretii Salii Cantaretilor.
Ludwig n-a facut economie la bani pentru a-si realiza fanteziile si atat la Neuschwanstein, cat si la celelalte constructii a angajat cei mai buni mestesugari, pictori, sculptori si cioplitori in lemn. Proiectele lui de constructii au secatuit visteria regatului si l-au facut sa-si neglijeze indatoririle oficiale. Cand ministrii sai au aflat de comportamentul lui tot mai excentric – incepuse sa umble in mod regulat in miez de noapte intr-o sanie aurita si o data si-a poftit calul sa ia masa cu el –, au pus la cale un complot pentru a-l declara nebun. A fost luat de la Neuschwanstein si inchis in castelul Berg de pe lacul Starnberg. Doua zile mai tarziu, trupul lui si al medicului sau au fost gasite plutind pe lac.
Ludwig ii scria lui Wagner: „Dupa ce noi doi vom fi de mult morti, opera noastra va ramane ca un exemplu stralucit pentru posteritatea indepartata.“ Semeata trainicie a castelului Neuschwanstein este dovada spectaculoasa a adevarului vorbelor sale.</p>
Vote it up
97
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza