Necazuri tehnologice

Anne Roumanoff este o cunoscută umoristă franceză. Trăieşte la Paris 
 

Uneori mi-e dor de vremurile când existau doar două canale TV. Lumea era clară, bine delimitată și odihnitoare. Acum, televizorul meu arată ca o navă spațială pe care mă tem mereu că nu voi reuși să o pornesc. Am trei telecomenzi și nu știu niciodată pe care trebuie să apăs mai întâi. Am un televizor cu ecran plat (nu-mi amintesc ce diagonală are) și mă uit la multitudinea de cabluri care îl conectează la mediaplayer cu teamă și respect. 

 

Am câteva manuale cu instrucțiuni de utilizare: unul pentru televizor, unul pentru mediaplayer, unul pentru consola Wii... Dar sunt atât de groase, încât numai ideea de a le răsfoi îmi dă fiori. Așa că nu dau niciodată cu aspiratorul pe lângă mediaplayer, iar toate cablurile alea încurcate sunt acoperite, treptat, de un strat gros și protector de praf.

 

Dacă un cablu se desprinde accidental, trebuie să sun la Serviciul asistență clienți, care se află în Maroc. Așa s-a întâmplat ieri. Mai întâi, mi s-a spus că „această convorbire poate fi înregistrată“. Mi-a venit să le răs­­pund că pe mine mă deranjează chestia asta. „Pot să mă prezint? Numele meu este Lamia“, a intervenit o tânără, fermecătoare, dar complet in­com­petentă. „Cu ce vă pot ajuta?“, a ciripit.

După șaptesprezece minute și o izbucnire nervoasă, tânăra m-a sfătuit să contactez un instalator, care m-a taxat cu 150 de euro plus TVA pentru a-mi conecta cablul la loc. Acum știu de ce nu dădeam niciodată cu aspiratorul pe lângă routerul de internet.

 

Vote it up
147
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza