În ce crede Dalai Lama

Morala e mai importantă decât religia, spune liderul religios, care azi împlineşte 80 de ani
 

ÎN PICIOARE POARTĂ NIŞTE sandale obişnuite, iar pe faţă are un zâmbet binevoitor. L-am întâlnit pe Tenzin Gyatso, cel de-al 14-lea Dalai Lama, de peste 30 de ori în ultimii 33 de ani şi nu-mi aduc aminte să mai fi intervievat vreodată pe cineva atât de empatic. Râde mai des decât oricine altcineva. „Pentru mine nu există noţiunea de duşmani. Sunt doar oameni pe care încă nu i-am cunoscut“, mi-a spus, cu mai bine de 20 de ani în urmă.

Încă din anul 1959, ocupaţia chineză l-a forţat pe maestrul spiritual tibetan să îşi părăsească pământul natal şi să trăiască în exil. Asta nu l-a făcut, totuşi, să îşi urască cotropitorii, ba dimpotrivă, declara într-unul dintre interviurile sale: „Bineînţeles că mă rog şi pentru liderii comunişti din Beijing“. În ciuda vârstei înaintate, Dalai Lama e încrezător că va trăi să vadă rezolvarea conflictului cu China în privinţa Tibetului, patria sa mamă.

În ultimii ani, Dalai Lama a făcut apel, din ce în ce mai insistent, la o etică ce transcende religia. Astăzi, la cei 80 de ani ai săi, promovează o viziune care, în mod cert, este unică pentru un lider religios. „Morala este mai importantă decât religia,“ spune Dalai Lama. „Nu venim pe lumea asta ca membrii unei anumite religii. Dar morala este înăscută“.

Una dintre credinţele sale cele mai puternice este că, în căutarea fericirii şi în dorinţa de a evita suferinţa, toate fiinţele umane sunt la fel.

 

Franz Alt: După atacul terorist din Paris, aţi spus: „Sunt zile în care mă gândesc că ne-ar fi mai bine dacă nu ar mai exista nicio religie pe lume!“

Dalai Lama: Învăţăturile şi practicile religioase ne-au fost dintotdeauna de ajutor, numai că trăim vremuri în care avem nevoie de mai mult de atât. Uitaţi-vă la ce se întâmplă în lume. E plin de exemple care ne arată din ce în ce mai clar acest lucru. Şi asta este valabil pentru toate religiile, inclusiv pentru creştinism şi budism. S-au pornit războaie în numele religiei. Au fost chiar numite „războaie sfinte“. Nu de puţine ori, religiile au fost şi sunt, în continuare, intolerante.

De aceea spun că în secolul XXI avem nevoie de o nouă etică, una care transcende toate religiile. Mult mai importantă decât religia este simpla noastră spiritualitate umană. Este vorba de acea tendinţă naturală, firească, de a ne apleca spre dragoste, bunătate şi afecţiune. Absolut toţi o avem în interior, indiferent cărei religii aparţinem. În opinia mea, oamenii pot trăi fără religie, dar nu pot să existe fără valori, fără morală.

 

De ce credeţi că avem nevoie de mai multă spiritualitate decât ne pot oferi religiile tradiţionale?

Trăiesc de mai bine de 56 de ani exilat în India. Şi am ajuns să cunosc în amănunt această societate seculară, care trăieşte după reperele unei etici seculare. Mahatma Ghandi este modelul meu în viaţă, tocmai pentru că a fost întruchiparea toleranţei religioase. Această toleranţă este adânc înrădăcinată în cultura indiană. Cu foarte puţine excepţii, aici găsim nu numai hinduşi, musulmani, creştini şi adepţi ai sikhismului care convieţuiesc în pace, ci şi jainişti, budişti, evrei, agnostici şi atei.

Sunt conştient de cazurile repetate de violenţă izolată, dar am greşi foarte tare dacă am generaliza acest lucru la scară naţională. Societatea indiană este una paşnică, armonioasă. Toate credinţele religioase susţin vechiul principiu indian al non-violenţei, acel ahimsha pe baza căruia Ghandi şi-a clădit întreaga relaţionare cu lumea şi datorită căruia politica lui a avut atât de mult succes. Tocmai această noţiune a stat la baza unei coexistenţe paşnice. Este o etică seculară realistă, care transcende toate religiile. Iar tuturor oamenilor le-ar merge bine dacă lumea de azi s-ar mula pe acest principiu al non-violenţei!

Printre cele şase miliarde de „credincioşi“ din lume sunt şi multe persoane care nu îşi iau în serios propria religie.

Din păcate, printre aceste şase miliarde se numără şi mulţi oameni corupţi care nu caută decât să îşi urmeze propriile interese. Este clar că vom avea mai multă pace exterioară când va exista mai multă pace interioară. Lucru valabil pentru toate conflictele aflate acum în plină desfăşurare – în Ucraina, Orientul Mijlociu, Afganistan, Nigeria. Aproape peste tot în lume, fundamentalismul religios este una dintre cauzele izbucnirii unui război. Ştim cu toţii foarte bine că, dacă am risca un război nuclear, acesta ar însemna sinucidere în masă. Şi acesta este doar un exemplu pentru cât de dependenţi suntem unii de alţii.

Cercetările neurobiologice de astăzi au arătat că altruismul ne face să ne simţim infinit mai bine decât un comportament orientat spre propria persoană. Oamenii nu sunt neapărat egoişti, ei pot la fel de uşor să aleagă să contribuie pozitiv la lumea în care trăiesc. Atunci când alegi să te raportezi mai puţin la propriul tău univers şi să te interesezi mai mult de bunăstarea celorlalţi, îţi vei schimba percepţia asupra lumii şi vei vedea lucrurile la o scară mult mai mare. Altruismul înseamnă să te conectezi la marele univers, ceea ce aduce seninătate, relaxare şi fericire pură!

Fericirea nu este o simplă întâm-plare, ci este o alegere pe care orice individ o are la dispoziţie. Oricine poate să fie sau să devină fericit. Cercetările moderne ne arată ce factori influenţează fericirea. Şi dacă luăm lucrurile pas cu pas, putem să schimbăm factorii care ne împiedică să fim fericiţi. Fie că este vorba de fericirea indivizilor sau de fericirea întregii societăţi.

Scopul unei morale care transcende orice religie este de a ne elibera de orice fel de suferinţă, fie că este una temporară sau o suferinţă pe care o purtăm cu noi de mult timp, şi de a ne dezvolta abilitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, în căutarea fericirii noastre. De asta are nevoie societatea de astăzi. Trebuie să ne exersăm mai mult „muşchiul“ compasiunii, să învăţăm, în graba secolului XXI, să fim dispuşi să-i ajutăm necondiţionat pe ceilalţi.

 

Acordaţi o mare importanţă cercetărilor care au ca subiect de studiu creierul uman. De ce?

Creierul nostru este un organ care învaţă în permanenţă. Neuropsihologia ne spune că ne putem antrena creierul, la fel cum ne lucrăm muşchii. În acest fel putem să alegem conştient să fim recipienţii binelui, putem să ne influenţăm pozitiv creierul şi să schimbăm ceea ce este negativ. Cu ajutorul minţii şi spiritului ne putem schimba gândirea în bine. Este un progres revoluţionar.

Datorită studiilor moderne, suntem acum siguri de faptul că morala, împreună cu compasiunea şi comportamentul social, sunt lucruri cu care ne naştem, pe când religia este un concept care ne e insuflat în timpul vieţii. Asta dovedeşte că morala e profund înrădăcinată în noi şi e mult mai naturală, mai autentică decât religia.

 

Ce întrebări trebuie să ne punem, pentru a ne dezvolta compasiunea?

Suntem deschişi la minte sau limitaţi de prejudecăţi? Luăm în considerare întreaga situaţie, ca un tot, sau suntem preocupaţi doar de anumite aspecte? Gândim şi acţionăm holistic? Suntem siguri că luăm în considerare acţiunile noastre şi pe termen lung sau suntem interesaţi doar de efectele imediate? Compasiunea noastră se limitează doar la familie şi prieteni, pentru că doar cu aceştia reuşim să ne identificăm?

Trebuie să cugetăm, să cugetăm, să cugetăm. Şi trebuie să cercetăm, să cercetăm şi apoi să cercetăm încă o dată pe atât. Morala are în mare parte legătură cu starea noastră spirituală, nu cu apartenenţa la vreo comunitate religioasă. Trebuie să trecem peste restricţiile pe care ni le-am impus singuri şi să învăţăm să înţelegem şi punctele celorlalţi de vedere.

Aşa că vorbiţi unii cu alţii! Trebuie să conştientizăm că trăim într-o eră a globalizării. Noul motto ar trebui să fie „interesele voastre sunt interesele noastre“. Fundamentalismul este întotdeauna dăunător. Ideile de ieri, astăzi nu ne mai duc nicăieri. În special pentru copii, adulţii de mâine, morala este mai importantă decât religia.

 

În fiecare zi, omenirea distruge sute de specii de animale şi plante. Ce poate face o morală seculară, pentru a opri acest lucru?

Să propage responsabilitatea, educaţia, respectul, toleranţa, empatia şi non-violenţa. Progresele materiale au fost enorme în ultimul secol, ceea ce a fost un lucru bun. Dar acest progres a dus şi la efecte dăunătoare, care afectează mediul înconjurător. Trebuie să învăţăm, să dezvoltăm şi să aplicăm valorile intrinseci pe toate planurile şi la toate nivelurile.

Indiferent dacă avem o religie în care credem sau nu, în noi toţi curge acelaşi izvor primar, elementar, profund uman şi etic. Este de datoria noastră să ne cultivăm această trăsătură morală cu care ne naştem. Este singurul lucru care ne poate învăţa cum să salvăm mediul. Aceasta este religia realistă şi etica pragmatică.

Există două feluri de a vedea natura umană. Unul dintre ele spune că oamenii sunt din fire creaturi violente, nemiloase şi agresive. Celălalt punct de vedere susţine că suntem, în mod natural, predispuşi la bunătate, armonie şi la convieţuire paşnică. Această a doua viziune este felul în care văd eu lumea. Aşadar eu nu consider morala un ansamblu de porunci şi interdicţii pe care trebuie să le cunoaştem şi să le respectăm, ci mai degrabă o pornire lăuntrică, firească, de a căuta fericire şi satisfacţie pentru noi şi semenii noştri. Dorinţa simplă care mă motivează este să fac tot posibilul să contribui la ceva superior mie, la binele umanităţii şi al lumii în care trăiesc.

 

Ce poate face fiecare dintre noi, pentru ca această lume să fie un loc mai bun şi mai paşnic?

Dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, atunci trebuie să devenim noi înşine mai buni. Nu există o reţetă pe care să o aplicăm mecanic. În primul rând, trebuie să ne întoarcem în sufletul nostru şi să ne schimbăm felul de a ne uita la duşmanii noştri, să îi privim ca pe nişte fiinţe umane, cu care avem foarte multe lucruri în comun. În Predica de pe munte, Iisus spunea „iubiţi pe vrăjmaşii voştri“. Pentru binele nostru propriu, ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă să ne asigurăm că nu facem rău nimănui şi că ne raportăm continuu la binele celorlalte fiinţe de pe planetă. Pentru a ajunge la acest stadiu înalt de evoluţie, trebuie să nu lăsăm spiritualitatea noastră să hiberneze, avem nevoie de o educaţie a sufletului.

După anul 1945, UE a ales să meargă pe cea mai potrivită cale şi să asigure cooperarea între foşti duşmani. Doar aşa naţiunile, care nu cu mult timp în urmă fuseseră inamice, acum erau aliate.

Adevăratul duşman este duşmanul dinăuntrul nostru. Duşmanii din exteriorul nostru nu durează niciodată, iar animozitatea dintre China şi Tibet nu face excepţie. Dacă ne respectăm duşmanii, într-o bună zi aceştia ne pot deveni prieteni.

De aceea, devotamentul meu faţă de non-violenţă este de neclintit. Medierile intense ne-au arătat că inamicii pot deveni cei mai buni prieteni. În acest fel putem atinge o mai mare serenitate, o compasiune mai eficientă şi o înţelegere mai profundă a vieţii. Doar aşa avem o şansă reală de a face din secolul 21 un secol al păcii, al dialogului, al unei umanităţi căreia îi pasă, care este responsabilă şi plină de compasiune.

În asta cred, pentru asta mă rog în fiecare zi.

 

FRANZ ALT ESTE AUTORUL CĂRŢII „THE DALAI LAMA’S APPEAL TO THE WORLD“ (APELUL LUI DALAI LAMA CĂTRE LUME)

 

Vote it up
194
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza