Momente castigate

Soare, mare si nisip... toate sunt minunate, dar ceea ce face ca o vacanta sa fie memorabila este bucuria de a fi impreuna
 

<p>

Nu sunt o amatoare de camping. Dar sotul meu este. De pe vremea cand avea 15 ani, a mers cu cortul in Italia, cu parintii sai. O vreme am reusit sa rezist dorintei sale de „a instala un cort mic, intr–un spatiu de camping“. Dar o familie este o democratie in miniatura. Fetele noastre voiau asta, el la fel.

– Sa merg cu cortul? Pentru numele lui Dumnezeu, de ce?, am obiectat.
– Esti afara, intr-un spatiu deschis, toata ziua, cu un minimum de lucruri si haine, aproape de natura, mi-a explicat sotul meu.  
Ambele fete au dat din cap aprobator.

– Mama, de ce sa nu facem asta macar o data?
Asa ca am instalat doua corturi intr-un spatiu de campare din Italia, langă lacul Garda. Unul mare pentru noi si unul mic pentru fiicele noastre.
– Minunat, a spus sotul meu cand am ajuns acolo. Putem sari din cort direct in apa.
– Uita-te acolo, am zis eu la sfarsitul celei de-a doua zile de camping. Am aratat cu degetul spre munti, unde nori intunecati si mari se adunau in jurul crestelor. Suprafata lacului Garda, care pana atunci fusese neteda si lina, acum se involburase alarmant, ridicandu-se in valuri albe.

– Doar o ploaie. Asta trece de obicei imediat, ne-a asigurat sotul meu.
Si, cateva momente mai tarziu:
– Poate ca ar trebui sa sap un mic sant in jurul cortului, ca sa nu patrunda in cort in caz ca o sa ploua serios.

In jurul orei sase, a doua zi dimineata, imi simt picioarele ude la celalalt capat al sacului de dormit. Deschid fermoarul cortului. Apa patrunde inauntru.
– Suntem inundati!, tip.
– Cortul e intr-adevar plin de apa, conchide fiica mea cea mare.
Cea mica se ridica in sacul ei de dormit, cu apa pana la genunchi, si se smiorcaie:
– Ce facem acum?
Există un singur lucru pe care–l putem face. Spun cu voce tare:
– Puneti-va costumele de baie si papucii si haideti sa desfacem cortul.

Nu cunosc nicio formula pentru un inceput de vacanta relaxat. A calatori inseamna a suferi. Fie ca mergi cu masina, fie cu avionul. Si, odata ce esti acolo, incerci sa potrivesti promisiunile imaginilor de pe internet ale locului ales pentru vacanta cu realitatea. Da, marea este de un albastru intens, soarele straluceste, plaja este aurie, bungalourile sau locul de camping sunt la locul lor. Dar te simti ciudat. Dintr-o data, totul e diferit.

Pe scurt: stres, iritare, un sentiment de instrainare. Poate tine o zi, doua, trei. Inainte de a-ti da seama, esti sub o umbrela, urmarindu-ti copiii cum sar in valuri. Apoi iti dai seama ca tocmai i-ai spus sotului: „Nu e minunat faptul ca suntem aici impreuna?“ „Impreuna“ – asta e esenta unei vacante. Vacanta este, de fapt, oportunitatea de a fi din nou, cu adevarat, o familie unita. Sa fiti impreuna, sa faceti aceleasi lucruri, sa aveti timp sa stati de vorba, sa refaceti legaturile uitate – asta inseamna familia si consolidarea ei.

In familia moderna, toti membrii sunt individualisti, fiecare cu obligatiile si activitatile lui. Imi amintesc bine momentul in care mi-am dat seama ca locuinta noastra a devenit un fel de porumbar. Plecarea si sosirea fiecarui membru din familie devenise greu de prevazut. Sunt o multime de lucruri urgente de facut: copiii sa fie luati si dusi la gradinita ori la scoala, mamele cu serviciul si cu lucrul acasa. Pe urma, copiii isi iau zborul.

In viata de familie se face repede seară. Uneori, duminica ramane singura zi in care se pot aduna cu totii la masa. Pentru toti, viata este acum mult mai incarcata decat era odinioara. Numai cand ajungi in vacanta iti dai seama ca ai mers cu viteza unui tren tot timpul asta, abia observand peisajul, cu obligatii ce inlatura distractia si un efort ce elimina relaxarea.

Dar vacanta inseamna, de asemenea: vreme rea si surprize neplacute. Uitandu-te in urma, aceste mici neplaceri, daca se termina cu bine, sunt singurele care sunt repovestite si cele care se transforma in amintiri de neuitat. In cele din urma, orice faci in vacanta reinnoada legatura cu ai tai.
Chiar si zilele de leneveala. Cand te relaxezi, ai parte de dialoguri pe care nu le poti avea acasa, de experiente speciale si te poti bucura linistit de compania celuilalt. Cu certurile ocazionale, fireste.

Intotdeauna, in timpul vacantei de vara mi-am dat seama cat de mult au crescut copiii mei. Fizic, cu picioarele si bratele lor dintr-o data mai lungi. Dar si mental, cu sferele lor de interes largite si cu intrebarile pe care ni le pun. Radem impreuna, ne bucuram impreuna, uneori facem fata unor divergente impreuna si, mai ales, petrecem timp impreuna, departe de un mediu care te forteaza sa gandesti si sa actionezi sub imperiul grabei si al vesnicului „trebuie“.  

La intoarcere, pun pozele de vacanta pe un perete in bucatarie. Si imi dau seama cu regret: porumbarul este acasa din nou. Dar inca mai impartasim cu totii faptul ca legatura noastra de familie s–a intarit. Avem nevoie doar de o privire spre peretele cu poze si sentimentul de a fi „impreuna“, pe care l-am avut in vacanta, se intoarce.

Privind in urma, acea inundatie a fost o adevarata aventura. Eram disperati. Dar, deodata, a aparut acolo un inger cu chip uman, care a vazut totul de la distanta. Ne–a oferit un bungalou la un pret decent, precum si un uscator de rufe. In cele din urma, am putut incepe vacanta noastra, corturile ramanand la uscat pe o pajiste. Gazda ne-a aratat via, iar soarele a facut bine si s-a intors. Si noi am avut o vacanta superba!

Dar un lucru e clar: de acum incolo vreau un acoperis deasupra capului in vacante. E o dorinta pe care sotul meu o accepta fara sa mai mormaie. In cele din urma, a inteles. Iar asta este o alta „cucerire“ a noastra.

</p>

Vote it up
173
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza