Miracol in Seara de Ajun

La doisprezece ani dupa o pierdere teribila, o doctorita primeste o alta sansa
 
<p>
La ora pranzului, in Ajunul Craciunului din 2009, dr. Stephanie Martin statea de vorba cu un pacient, in biroul ei de la spitalul Memorial, din localitatea americana Colorado Springs. Subtire, cu membre lungi si fine, Stephanie, in varsta de 42 de ani, parea mai mult o balerina in halat decat seful unei sectii de obstetrica de mare risc.

De fapt, chiar participa la competitii de dans sportiv, cu o energie si o precizie a miscarii care ii erau de mare folos si in timpul situatiilor de criza care apareau la spital. Stephanie se astepta la o zi ocupata, dar nu neobisnuita cand, in timpul discutiei, un mesaj urgent a sosit prin interfon. Cod albastru, aripa de est, sala de nasteri. In termeni spitalicesti, codul albastru semnaleaza cea mai grava dintre urgente: un pacient in stop cardio-respirator, care necesita resuscitare imediata. Pentru necunoscatori, asta inseamna ca cineva e pe cale sa moara. Iar pentru sala de nasteri, ca atat mama cat si bebelusul sunt in pericol.

Stephanie o lua la fuga pe hol, spre sala de nasteri. Nu in Ajunul Craciunului, isi spuse. Nu pot sa pierd pe cineva in Ajunul Craciunului.
Tracy Hermanstorfer, de 34 de ani, intrase in sala de nasteri alaturi de sotul ei, Mike, sofer de TIR, ceva mai devreme. Era sanatoasa si se astepta ca nasterea sa decurga normal, la fel ca primele doua. O ecografie de rutina aratase ca bebelusul va fi baiat si ii alesesera deja un nume. Ea si Mike, in varsta de 38 de ani, erau incantati de ideea de a avea un bebelus de Craciun. 
La 12.30, dupa mai multe ore de contractii, Tracy obosise. I se facuse o anestezie epidurala, pentru a-i usura durerile, iar asistenta care se ocupa de ea o monitoriza indeaproape. Ritmul cardiac al bebelusului era putin cam lent si un monitor fetal ii fusese atasat la cap, dar nu erau probleme majore.

„Odihneste-te, inchide ochii“, ii spuse Mike sotiei sale. Se pare ca ne asteapta o zi lunga.
Alergand pe hol, Stephanie simti un flux familiar de adrenalina inundandu-i venele. Odata cu el aparu si o amintire, care o bantuia de fiecare data cand primea o alerta de cod albastru. Isi aminti brusc de ziua de 4 iulie 1997, cand, pentru prima data, intrase in calitate de medic la maternitate. Cu o saptamana in urma, era doar un rezident aflat in garda. Sapte zile mai tarziu, Stephanie s-a trezit, ca medic la urgente, in fata unei femei de 21 de ani, care ar fi trebuit nasca normal. Insa ceea ce se petrecea era ingrozitor. Lichidul amniotic iesise prin placenta si trecuse in fluxul sanguin al mamei, cauzand ceea ce parea a fi o masiva reactie alergica. Mamei i s-a declansat o hemoragie interna, simptom clar al unui embolism amniotic. In cateva minute, inima si plamanii femeii au cedat, iar ritmul cardiac al bebelusului a scazut. In ciuda unei cezariene de urgenta, Stephanie a pierdut atat mama, cat si bebelusul.

Cele doua morti au facut-o pe tanara doctorita sa intre intr-un vartej emotional. Stephanie nu s-a mai ridicat din pat zile intregi. La ce sunt buna?, se intreba. Nimeni nu reusea sa o faca sa iasa din depresie, nici macar sotul ei, Jeff, medic neonatolog.
Sa vindece oameni a fost pasiunea lui Stephanie inca din copilarie. Se hotarase ca vrea sa devina medic cand era doar o fetita ce traia in Texasul de Vest, si de atunci nu a mai avut nicio ezitare in a-si implini visul.

Atunci, lui Stephanie i-au trebuit saptamani intregi ca sa-si revina. Doar hotararea ei de a afla mai multe despre cauzele deceselor materne si fetale i-au dat puterea sa se intoarca in sala de nasteri.
Nu pot renunta, a decis. Trebuie sa gasesc o solutie.
Fiecare cod albastru in sala de nasteri s-a transformat intr-o provocare pentru ea. Dar si intr-o invitatie de a face mai multe cercetari.
Datorita experientei de mai bine de 12 ani, pe care a acumulat-o dupa incidentul din 4 iulie, Stephanie a devenit un expert in cazurile de stop cardiac la gravide.
Tracy inchise ochii si paru sa atipeasca. Lui Mike, care o tinea de mana, i s-a parut ca e prea rece. S-a uitat la fata ei si a vazut cum buzele i s-au invinetit, iar pielea i-a devenit stravezie. Ceva nu era in ordine.

„Ce se intampla?“, striga disperat la asistentele care se repezisera la Tracy. Una incerca sa o resusciteze, in timp ce alta actiona butonul care a declansat alarma de cod albastru. Mike isi aminteste ca a fost trimis pe hol, in timp ce mai multi oameni se ingramadeau in salon. Un minut mai tarziu, doi preoti se indreptau spre el.

Trecuse doar un minut de cand sunase alarma. Stephanie tasni prin usile salii de nasteri. O gasi pe Tracy inerta in patul ei. Nu avea tensiune si nu mai respira. O asistenta ii facea masaj cardiac.
Starea ei putea fi cauzata de mai multi factori: un embolism amniotic, o reactie alergica la anestezia epidurala, o aritmie spontana a inimii, ori separarea placentei de uter, ceea ce ar fi dus la umplerea acestuia cu sange. In astfel de situatii, protocolul cere ca bebelusul sa fie scos inainte ca mama sa fie resuscitata. Stephanie stia ca cel mai bun mod de a o salva pe mama era sa scoata fetusul si placenta, pentru a elimina presiunea asupra inimii mamei, ceea ce i-ar fi crescut sansele de a fi resuscitata.

S-au adunat doua echipe. Stephanie avea sa o conduca pe cea care urma sa o opereze pe Tracy si sa incerce resuscitarea ei. Cea de-a doua era pregatita pentru primirea si resuscitarea copilului. Cand o mama intra in stop cardiac, exista o perioada de doar cinci minute inainte ca bebelusul sa sufere leziuni cerebrale. Monitorul fetal indica deja ca ritmul cardiac al bebelusului incepea sa scada. Personalul medical a intubat-o pe Tracy, fortand aerul sa intre in plamanii ei cu ajutorul unei pompe manuale, astfel incat sa primeasca oxigen si inima sa inceapa sa-i bata din nou.

Cosmarul din urma cu 12 ani, cand o mama a sangerat pana la moarte, aparu din nou in mintea lui Stephanie. Doctorita alunga insa gandul. Avea sa faca cezariana chiar acolo, in sala de travaliu. Asistentele i-au adus masuta cu instrumente chirurgicale. Stephanie si-a tras manusile, iar o asistenta i-a pus pe fata o masca chirurgicala. Apoi, Stephanie turna o sticla de dezinfectant chirurgical peste abdomenul lui Tracy. Lua un scalpel si facu prima taietura. O incizie orizontala de 15 centimetri in abdomenul inferior, pentru a deschide calea. In urma inciziei, nu aparu sange. Inima lui Tracy nu il mai pompa. Urma, apoi, cea de-a doua incizie – o taietura orizontala care deschise uterul. Inauntru era tesutul transparent al sacului amniotic, in care se afla bebelusul. Mana ei localiza monitorul fetal atasat de capul bebelusului. Ridica rapid copilul imobil, taie cordonul ombilical si scoase monitorul fetal.

Stephanie observa imediat ca functiile vitale ale nou-nascutului erau serios afectate. Baietelul era palid si nu misca. Ii pasa copilul neonatologului, care il duse la masa termica. Ii degajara caile respiratorii, ii uscara corpul si i se facu respiratie artificiala. Copilul fusese scos in mai putin de cinci minute.
Atentia lui Stephanie se indrepta acum spre mama, care devenise deja vanata. Incepu sa examineze locul operatiei. Puse un deget pe aorta lui Tracy, artera care traverseaza abdomenul. Ramase surprinsa! Simti o usoara bataie de inima, la fel de slaba ca zbaterea unei pleoape, pulsand sub degetul ei.
„In sala de operatii cu ea. Acum!“, striga Stephanie.

Pentru ca Tracy avea nevoie de o alta interventie, echipa trebuia sa beneficieze de o sala complet echipata.
Mike astepta afara pe hol. Cand targa cu Tracy trecu pe langa el, Stephanie ii spuse:
– Sarut-o!
Mike se apleca si, cu delicatete, isi lipi buzele de fruntea sotiei lui. Se temea ca o saruta de ramas-bun.

In sala de operatii, Stephanie descoperi ca inima pacientei ei batea tare si regulat. Tracy fusese conectata la un aparat de respiratie artificiala. Stephanie indeparta placenta. Inainte sa inchida inciziile, reexamina organele, folosindu-si cunostintele si flerul de medic pentru a determina cauza stopului cardiac si, mai apoi, revenirea ritmului cardiac. Dar nu gasi nimic.
Cand Stephanie termina, o insoti pe mama inconstienta, dar vie si capabila sa respire, la unitatea de terapie intensiva, pentru a supraveghea pregatirile de recuperare. Brusc, Tracy se trezi, deschise ochii, isi scoase tubul de respirat si incepu sa vorbeasca.
„Numele bebelusului este Coltyn“, ii spuse strainei in halat, care-i salvase viata.
Mike Hermanstorfer inca astepta. Urmarise medicii si asistentele cum alergau spre sala de travaliu din toate colturile spitalului. Isi vazuse sotia purtata pe targa. Nu stia cum se simtea fiul sau. Timpul parea sa se fi oprit.
Apoi, o asistenta il conduse pe Mike intr-o camera. O alta asistenta i-l puse in brate pe fiul sau. Bebelusul parea lipsit de vlaga. Din fericire, era doar epuizat de incercarea prin care trecuse. Apoi, mica faptura se intinse. Pentru Mike, aceste miscari erau, pur si simplu, miraculoase.
„A prins viata in bratele mele!“, exclama tatal, emotionat.
Putin mai tarziu, tata si fiu i se alaturau lui Tracy in sala de terapie intensiva.

In seara aceea, acasa, Stephanie Martin ii povesti uimitoarele evenimente ale zilei sotului ei. Niciodata nu se mai confruntase cu un asemenea caz. Stopul cardiac al lui Tracy nu survenise din cauze tipice. Si mai inexplicabila era restabilirea brusca si aparent spontana a ritmului cardiac. Abia atunci Stephanie dadu frau liber sentimentelor. Nu mai trebuia sa aduca familiei vesti proaste de Craciun.

Un an mai tarziu, cazul Hermanstorfer inca o mai intriga pe Stephanie. Cum de isi revenise atat de repede Tracy? Si acum dr. Martin inca mai cauta raspunsuri. Scrie un articol despre stopul cardiac matern, pentru a putea invata si alti medici cum sa faca fata unei asemenea urgente.
Cand se gandeste la experienta care a adus-o atat de aproape de moarte, Tracy Hermanstorfer spune ca aceasta a invatat-o sa uite de micile necazuri si sa se bucure, zi de zi, de cei trei copii ai sai.
Mike este convins ca a fost un miracol, unul petrecut in Ajunul Craciunului, cand un copil s-a nascut, o mama a fost salvata si un medic a primit confirmarea vocatiei sale.

</p>
Vote it up
299
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza