Ministerul Minunilor

Termometre rezistente la bombe, masini de spalat inteligente, sunetul biscuitilor: activitatile celei mai stranii insitutii britanice de cercetari
 

<p>Institutiile guvernamentale nu au prea multe in comun cu fabrica de ciocolata a lui Willy Wonka din filmul cu acelasi nume. De obicei, imaginea-stereotip a unei institutii guvernamentale se confunda cu oameni care prind hartii cu agrafe si le plimba de colo-colo pe coridoare. Insa, intr-un colt nebanuit al suburbiei Teddington din sud-vestul Londrei, un grup de oameni de stiinta platiti de stat este implicat in activitati de cercetare avangardiste, deseori excentrice si uneori parca desprinse din romanele science fiction. Putini dintre cei care nu calca pragul acestei institutii stiu cate ceva despre activitatea ei. Bun venit la Laboratorul National de Stiinte Fizice (National Physical Laboratory - NPL)!

Cladirea moderna si alba are un aer plictisitor. Ai fi tentat sa crezi ca activitatea de aici e la fel de neinteresanta. Institutia a fost infiintata in 1900 cu scopul de a stabili standarde oficiale pentru greutati si sisteme de masurare, dar schimbarile tehnologice au dus-o pe cai nebanuite. Expertilor li se cere acum sa masoare cele mai diverse lucruri, asa ca dispozitivele de analiza pe care sunt nevoiti sa le inventeze sunt tot mai exotice.

Iti poti face o idee despre acest loc incepand cu departamentul de acustica, a carui activitate se desfasoara in doua camere bizare. Prima, camera de reverberatie, e proiectata sa produca ecouri ale unui sunet timp de 30 de secunde sau mai mult si scopul ei principal este testarea microfoanelor si materialelor de izolare fonica. Peretii sai asimetrici, albi si inalti de sase metri, te fac sa te simti ca intr-un vis. Cand cercetatorul Ian Butterworth inchide usa grea din otel, orice sunet se aude ca explozia unei bombe. Vorbirea obisnuita se aude ca o incantatie demonica, pentru ca fiecare cuvant se repeta de mai multe ori si se suprapune peste alte cuvinte. Ian are doar 23 de ani si, chiar daca este nou-angajat, pare sa se fi integrat deja in blajina nebunie a locului. "Cand sunt cu moralul la pamant, vin aici si cant singur", spune el. Incepe sa scoata cateva sunete, care se aud ca si cum in incapere ar fi intrat un cor intreg. Un cor de cinci persoane de la NPL a inregistrat un filmulet cu colinde aici. Se auzeau ca niste voci coborate din rai.

Cealalta, camera semi-anecoica, a fost proiectata sa fie cat mai tacuta. Este suspendata pe arcuri si peretii ei sunt captusiti cu niste ace de 61 de centimetri care absorb sunetele. Te ia putin cu frisoane, pentru ca vocea nu se propaga mai departe de cativa centimetri de buze. "Absenta completa a zgomotului este atat de nefireasca!", spune Ian. "Nici cand porti casti nu ai parte de atata liniste. La un moment dat, se vehicula ideea ca am putea organiza aici sesiuni platite de... liniste. Dar ar fi un iad." Aceasta camera difera de una total anecoica doar prin lipsa acelor de pe podea si este utilizata pentru a analiza frecventa exacta a zgomotelor emise de obiecte. Producatorii de masini de lux au trimis portierele aici pentru a se asigura ca scot la inchidere clinchetul perfect al luxului.

Producatorii de alimente au ascultat aici sunetul scos de biscuiti la rontaire. "Astfel poti afla multe despre consistenta si prospetimea biscuitilor", explica dr. Richard Barham, cercetator principal in acustica. "La fel si cu sunetul produs de spuma de ciocolata cand introduci lingura in ea. Textura care place emite pe o anumita frecventa."

Pare frivol, dar conceperea unei superspume sau creme pornind de la analiza sunetului ei ilustreaza perfect esenta activitatii NPL. "Ne-ar placea sa gasim sisteme de masurare obiective pentru orice", spune Barham. "In cazul electricitatii sau masei este usor, dar noi incercam sa cercetam si lucruri legate de perceptie, cum ar fi luciul vopselei sau finetea perdelelor. De exemplu, un inspector al autoritatii locale evalueaza vecinii zgomotosi numai pe baza decibelilor. Acum efectuam teste publice pentru a pune la punct o metoda de masurare care sa determine daca un anumit zgomot este deranjant, indiferent de volum. De exemplu, ce anume face zgomotul valurilor placut, iar zgomotul produs de fabrica din vecinatate enervant?"

Afara, sub un copac, colegii lui Barham testeaza minimicrofoane pentru niste aparate de masurare a sunetelor atat de ieftine, incat ar putea fi amplasate cu sutele in orase pentru a crea harti de poluare fonica foarte precise. Microfoanele ar mai putea fi folosite la masinile de spalat inteligente, care pot spune cand au nevoie de reparatie analizand sunetul produs de componente. Ar mai putea fi introduse in scaunele de la teatru pentru ca inginerul de sunet sa poata crea experiente audio individuale pentru spectatori. 

Capacitatea NPL de a transforma un lucru stiintific sec in ceva avangardist si fascinant se dovedeste inca o data intr-un spatiu mic si plin de vegetatie din spatele laboratorului in stil edwardian. Aici se afla un podet de patru metri inaltime care nu duce nicaieri. La ambele capete atarna cate un rezervor cu apa foarte greu. "Producem fisuri in structura podului pentru a dezvolta aparate de monitorizare care sa ajute la construirea unor poduri inteligente care vor sti cand sunt pe cale sa se prabuseasca", explica Nick McCormick, cercetatorul principal din echipa de materiale. In ciuda aparentei obsesii distructive, angajatii laboratorului sunt foarte mandri de realizarile lor. Bomba cu ricoseu, radarul si unele dintre primele versiuni ale internetului au fost facute aici. In spatele cladirii noi se afla o minunata cladire veche, denumita Bushy House ("Casa cu tufisuri"), in care au functionat laboratoarele cu mult timp in urma si care inca gazduieste cateva birouri si un mic muzeu. O gradina separata ascunde marul lui Newton (sau cel putin o mladita a acestuia), de la casa acestuia din Lincolnshire. "O data la zece ani, Guvernul isi inventariaza toate activele si, alaturi de submarine nucleare si spitale, pe lista de inventar apare si acest mar", spune managerul de comunicare Sam Gresham.

Printre initiativele care urmaresc sa faca activitatea laboratorului mai accesibila publicului se numara un curs de introducere in fizica si concursuri scolare cu rachete alimentate cu apa. Dar e greu de crezut ca vizitatorii pot intelege diversele activitati desfasurate aici sau obsesia pentru perfectiune.

Aici se pastreaza kilogramul britanic. Standardul oficial al tuturor unitatilor de masura britanice este tinut intr-un seif inchis ermetic dintr-o camera securizata a laboratorului. Doar trei persoane au voie sa-l atinga si numai folosind clesti imbracati in piele, purtand basca si manusi si stand pe o platforma anticontaminare.

"De-abia dupa doi ani de instructaj poti manevra kilogramul", declara cercetatorul principal al departamentului pentru studierea masei, dr. Stuart Davidson, unul dintre cei trei norocosi. "Ar fi o problema serioasa daca unul dintre noi ar parasi de tot institutia."
"Il spalam cu solventi, dar tot ramaneau reziduuri minuscule, care difera in functie de cel care il curata, si care afecteaza masurarea greutatii sale. Asa ca am dezvoltat o metoda prin care am eliminat complet contactul uman. Indepartam murdaria cu lumina ultravioleta si ozon." Fiind casa tuturor standardelor de masura britanice, laboratorul stabileste si referinta pentru secunda nationala. Este vorba despre GMT (Greenwich Mean Time), numai ca, acum, dispozitivul dupa care ne reglam toti ceasurile este un ceas atomic din Teddington, nu din Greenwich.

Evident, nicio poveste despre oameni de stiinta excentrici n-ar fi completa fara ceva usor sinistru. Dr. Gavin Sutton, din echipa de masurare in inginerie, lucreaza la inventarea unui termometru rezistent la bombe. "Pot doar sa fac aluzie la unele aspecte ale utilizarii lui", spune el. "Un alt laborator guvernamental ne-a dat sarcina asta. Au nevoie de el pentru a fi siguri ca anumite explozii sunt suficient de fierbinti. Mai mult nu ne-au spus."

"Am produs explozii chiar aici, intr-o cutie din material acrilic (n.r.: transparent), in ideea de a testa dispozitivele. La inceput au fost doar incercari, greseli si fum. Ba chiar am declansat si alarma de incendiu si 100 de oameni a trebuit sa fie evacuati. Dar, intr-un final, am modificat cutia si am creat un termometru din fibra optica protejat intr-o carcasa din otel termorezistenta, care a fost suficient de rapid incat sa inregistreze corect temperatura chiar in momentul exploziei. Cei de la guvern au venit si l-au luat fara sa spuna mare lucru. Nu l-am mai vazut niciodata."

Nu toate proiectele au clienti atat de misteriosi. De exemplu, Richard Dudley ajuta de ceva timp firma KMS Projects la inventarea unui culegator de conopida robotizat. Se pare ca oamenilor le este foarte greu sa-si dea seama doar dupa starea frunzelor daca o conopida este coapta si, din cauza asta, mii de conopide sunt culese prea devreme sau prea tarziu. Robotul foloseste raze infrarosii care trec prin frunze si estimeaza marimea miezului alb, culegand leguma cu un brat mecanic daca este coapta. Prototipul are nevoie de un om care sa-l dirijeze pe camp, dar Richard spera sa-l automatizeze complet in curand. Robotul ar putea ajuta fermele de marime medie sa recupereze pierderi de pana la 100.000 de lire sterline pe an. "Costurile institutiei totalizeaza 50 de milioane de lire sterline anual, dar fiecare lira investita de Guvern produce 50 in economie. Putine institutii sunt atat de profitabile", spune dr. Barham.

Gresham isi exprima acordul: "Nu e vorba doar de stiinta de dragul stiintei. Tot ce facem are impact. Masuram si inventam lucruri la care nu te gandesti, cum ar fi stalpii de iluminat automati. Oamenii nu au auzit de noi, dar ar observa daca am disparea".</p>

Vote it up
160
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza