Incercarea imparatului roman Iulian de a reconstrui marele Templu din Ierusalim, in 363 d.Cr., a esuat in imprejurari misterioase. Pana si Iulian a fost ucis in acelasi an, in timpul luptelor cu persii.
Templul original a fost distrus cand Vespasian si Titus au asediat Ierusalimul, in anul 70 d.Cr. Intre timp, Imperiul Roman devenise crestin sub imparatul Constantin, dar Iulian Apostatul s-a convertit la paganism. El voia sa reconstruiasca Templul pentru a-i sustine pe evrei si pentru a dezminti profetia lui Isus, aceea ca nu va ramane nici o piatra din acel templu.
Iulian l-a insarcinat pe prietenul sau, Alypius, cu supravegherea lucrarilor. Istoricul Ammianus Marcellinus spune ca „desi acest Alypius a grabit cu forta lucrarile, mingi de foc ingrozitoare continuau sa tasneasca din apropierea fundatiilor Templului, si faceau ca locul sa fie inaccesibil pentru muncitori... si pentru ca astfel natura li se opunea cu indarjire, Iulian a renuntat“.
Desi relatarea suna ca si cand ar fi fost scrisa de un crestin, invocand mania lui Dumnezeu impotriva paganismului, Ammianus era un admirator al lui Iulian. Singura relatare crestina despre incercarea de a reconstrui Templul ce a supravietuit, scrisa de Gregorie din Nazians, vorbeste despre „o flacara (ce) izbucnea din locul sacru si ii oprea... pe unii i-a ars de vii... altora le-a mutilat principalele parti ale corpului“. Scena pare dintr-un film de Steven Spielberg; explicatia cea mai plauzibila pare a fi un cutremur. Acestea sunt relativ dese in zona, si unul a fost inregistrat in luna mai a anului 363. Unii istorici au sugerat ca miracolul ar fi putut fi regizat de aceia care nu voiau ca Templul sa fie reconstruit.
