Microbul ucigas

Iata trei cazuri reale de infectii care pareau simple, dar s-au dovedit aproape fatale. Afla daca ai putea avea ceva grav si cum te aperi
 
<p>In luna ianuarie, Sara Bryant, in varsta de 21 de ani, studenta la Facultatea de design interior din San Diego, California, a crezut ca a luat un virus in timpul vacantei. Tanara miniona, care deborda de energie,  s-a gandit ca va scapa repede, dar se simtea pe zi ce trecea tot mai rau. "Nu mai aveam pic de energie",  isi aminteste ea. "Eram complet epuizata. Ma dureau incheieturile si muschii. Pana si pielea ma durea." In curand, Sara a devenit mult prea slabita pentru a mai ramane singura acasa atunci cand sotul ei, Bradley, pleca la munca.
"Am intuit ca ceva nu era in regula", spune Nancy Sunday, mama Sarei, care si-a adus acasa la ea fiica suferinda. Pe data de 10 ianuarie, a dus-o pe Sara la doctor, care a diagnosticat-o cu o forma grava de raceala care ii atacase incheieturile. I-a prescris ibuprofen, dar nu a fost de ajutor. Sara era tot mai bolnava.

Nu mai poti deschide in prezent un ziar fara sa citesti povesti ingrozitoare despre posibilitatea aparitiei unei pandemii de gripa aviara. Si intr-adevar, daca virusul sufera mutatii si ajunge sa se transmita de la om la om, scenariul devine infricosator. Gripa  provoaca anual intre 250.00 si 500.000 de decese in toata lumea si exista intre trei si cinci milioane de cazuri cu manifestari severe ale bolii. Gripa e una dintre cele mai periculoase boli infectioase care pot fi contractate in cele mai ciudate moduri: mangai un animal, iesi la iarba verde intr-un spatiu in care exista tantari sau dai mana cu cineva.

Nu doar gripa

Febra Sarei a continuat si in curand a devenit evident ca boala ei era foarte grava. Avea frisoane. Pielea ii devenise galbena. Pe data de 14 ianuarie, Nancy, care nu o vazuse niciodata pe fiica ei atat de bolnava, a dus-o la un alt doctor, care a trimis-o imediat pe Sara la salonul de urgente de la Spitalul Scripps Mercy din San Diego.
"Stiam ca se intampla ceva grav deoarece suferinta ei era mult prea mare", spune Alex Harrison, medicul rezident care a coordonat ingrijirea Sarei. Rinichii tinerei erau pe punctul de a ceda. Ficatul si vezica nu mai functionau corespunzator. O radiografie a scos la iveala o deteriorare a plamanilor. Diagnosticul: o forma de pneumonie bacteriana. "Dar ceva nu era normal, deoarece simptomele erau mult prea grave", spune dr. Harrison. Testele ulterioare au demonstrat ca organismul Sarei se lupta sa iasa din starea respectiva, iar o infectie ii invadase de asemenea vasele de sange, lucru care a declansat sindromul socului toxic.
Lucrurile se inrautateau tot mai mult. In dupa-amiaza urmatoare Sara reusea cu greu sa mai respire. Organele au inceput sa cedeze unul dupa altul.

"Probabilitatea ca ea sa moara era foarte mare, spune dr. Harrison. Am mutat-o la sectia de terapie intensiva si am conectat-o la aparate." A fost trecuta pe respiratie artificiala. Perfuzii si tot felul de tuburi si tije de drenaj ii inconjurau patul. Ii erau administrate patru medicamente diferite.
Dupa trei zile petrecute la terapie intensiva, tensiunea Sarei a inceput sa atinga valori tot mai ridicate. Functionarea rinichilor si a ficatului a revenit la normal. Dupa zece zile de intubatie, era in sfarsit capabila sa respire singura. Corpul ii era atat de tumefiat dupa atatea medicamente incat era aproape de nerecunoscut. Dupa ce umflaturile au inceput sa se retraga, doctorii au descoperit abcese, aglomerari de bacterii, in interiorul picioarelor, coapselor si feselor. "Era nevoie de interventie chirurgicala pentru a inlatura infectia", explica dr. Harrison. Sara a fost anesteziata de noua ori pentru ca doctorii sa-i dreneze abcesele.

Prin terapie fizica zilnica, Sara si-a recapatat puterea. Pe 26 februarie, dupa 43 de zile petrecute in spital, s-a intors acasa pentru a-si continua recuperarea. Dupa ce a lipsit un semestru de la scoala, Sara s-a intors la Colegiul Grossmont, joaca softball, lucreaza ca voluntar pentru tinerii cu handicap si are doua slujbe cu jumatate de norma. "Este un miracol, spune dr. Harrison. Oricine altcineva, care nu era atat de tanar si de in forma, ar fi murit."

Animale de companie periculoase

Pentru multe persoane, animalele de companie sunt ca niste membri ai familiei, dar popularitatea crescanda a speciilor neobisnuite devine un pericol. Ati putea crede ca animale exotice precum speciile rare de pasari, reptile si caini salbatici parosi nu prezinta un pericol daca le achizitionati de la un crescator autorizat sau de la magazin. Dar, dupa cum a descoperit o familie, unele animale pot fi purtatoarele unui virus mortal.
Asemeni multor copii in varsta de trei ani, Schyan Kautzer, din Dorchester, Wisconsin, avea ocazional febra. La inceput a parut sa fie ceva banal, dar, la data de 16 mai 2003, temperatura ei a depasit 40 de grade si a ramas asa. Fetita, de obicei plina de viata, era acum fara grai. Atunci cand corpul lui Schyan s-a umplut de eruptii pline de puroi, mama fetitei, Tammy, in varsta de 28 de ani, care avea o menajerie de pisici, caini, capre si alte animale la ferma familiei, s-a gandit la cainele salbatic dragalas pe care il cumparase cu cateva zile in urma. Unul dintre ochii acestuia statea in permanenta inchis si parea bolnav. Mama o avertizase pe Schyan sa nu se joace cu el, dar, in timp ce fata punea noul animal in cusca, acesta a muscat-o usor de degetul aratator de la mana dreapta.

Un doctor de la clinica locala a spus ca rana lui Schyan, provocata de muscatura, era infectata si i-a prescris antibiotice. Pana pe 20 mai, eruptia cu basici s-a extins pe brate si pe pielea capului lui Schyan, apoi pe alte parti ale corpului. Ochiul ei drept era inflamat de la scarpinat si ii curgea. Doua zile mai tarziu, familia Kautzer a mers la 50 de kilometri distanta, la clinica din Marshfield, unde lui Schyan i s-au facut analizele pentru toate bolile cunoscute provocate de cainii salbatici. Toate au avut rezultat negativ. Intre timp, cainele salbatic care o muscase a murit. Temandu-se de turbare, veterinarul a trimis capul cainelui la laboratorul statal pentru analize; rezultatele au fost negative. El a trimis de asemenea si unul dintre ganglionii limfatici inflamati ai animalului la laboratorul de patologie din Marshfield.
La spital, Tammy si sotul ei, Steve, au vegheat-o in permanenta pe copila. Tammy povesteste: "Plangeam si, desi nu sunt o persoana religioasa, m-am rugat. Cel mai groaznic moment a fost atunci cand Schyan m-a intrebat: «Mami, o sa mor?» Bineinteles ca am negat, dar mi-era frica. Tot ce puteam face era sa plang si sa dorm".

In calitate de dermatolog, John Melski, doctorul care a examinat cu blandete eruptiile purulente de pe pielea fetitei, spune: "Nu stiam ce are, asa ca trebuia sa continui investigatiile". Au fost facute o biopsie a pielii si alte analize dureroase. O echipa de specialisti in patologie a grabit procesarea biopsiei. Pana la ora noua seara eliminasera o lunga lista de posibile cauze, inclusiv ciuma. "Banuiam ca e vorba de un virus, dar nu stiam care era acesta", spune dr. Melski, care a prescris un medicament antiviral pe baza de aciclovir in speranta ca ii va fi de ajutor.

Pana pe data de 26 mai, Schyan si-a revenit suficient pentru a sta in capul oaselor si a manca. Dar in ziua urmatoare mama ei a inceput sa aiba febra, bufeuri si dureri in gat. Avea acelasi gen de basici in jurul unei zgarieturi facute de o pisica, ceea ce a permis virusului sa o atace. "A fost incantata ca vom preleva tesut de la ea si nu de la fetita, spune dr. Melski. Am avut la dispozitie o suprafata mai mare de tesut pentru analize. Acesta a fost un element decisiv."
La data de 4 iunie, imaginile obtinute prin tehnologia avansata au identificat factorul patogen ca fiind un virus, desi nu se stia care anume. In decurs de cateva zile, specialistii in patologie de la Marshfield si de la centrele federale pentru controlul si prevenirea bolilor au identificat vinovatul: pojar de maimuta, un virus din aceeasi familie cu pojarul uman, mai putin contagios, dar care nu fusese detectat pana atunci in afara Africii.
"Traim intr-o lume mai mica si mai periculoasa", spune dr. Martin Blaser, presedintele Societatii Americane pentru Boli Infectioase. "O boala precum pojarul maimutelor sau virusul Nilului de Vest poate ajunge dintr-un satuc din Africa in cealalta parte a lumii in decurs de numai cateva zile sau saptamani." Cercetatorii au detectat epidemia la sobolanii-gigant importati din Ghana, care fusesera tinuti intr-o cusca alaturata celei in care se aflau cainii salbatici.

"Am avut noroc, spune dr. Melski. Singurele persoane care s-au imbolnavit (72 de cazuri suspecte in state din zona de centru-vest) au avut contact direct cu un caine salbatic sau cu cineva cu leziuni ale pielii." Cu exceptia unui canal lacrimal afectat (din cauza scarpinarii ochiului in timpul infectiei), Schyan si-a revenit complet si a plecat acasa pe 29 mai. Ambii parinti, care au avut simptome mai usoare, si-au revenit rapid. Familia si animalele acesteia au ramas in carantina pentru mai multe saptamani. Actionand in consens, organizatiile de control al medicamentelor si hranei au interzis importul oricaror rozatoare din Africa, precum si vanzarea si distributia de caini salbatici.

Barbatul misterios

Atunci cand simptomele de gripa apar din senin, poate fi nevoie de investigatii pentru a identifica posibilele cauze.
John Gray, informatician pensionat de la Academia Aeriana din Colorado Springs, nu se simtea bine in iulie 2003, dar nu avea de gand sa lipseasca de la reuniunea de familie din Tennessee din cauza unei simple gripe. Inalt si atletic, fusese rareori bolnav. "Sotul meu este plin de farmec, dar e si foarte incapatanat", spune sotia sa, Dorothy.
In ciuda febrei si frisoanelor lui John, la 24 iulie cei doi si-au inceput calatoria de 4.000 de kilometri cu masina catre est. Dar John se simtea tot mai rau pe masura ce inaintau. Atunci cand au reusit sa gaseasca o camera de garda, doctorii l-au diagnosticat cu o infectie a urechii si i-au prescris un antibiotic. Totul parea oarecum obisnuit si, dupa o zi de odihna, familia Gray si-a continuat drumul catre casa surorii lui John din Blountville, Tennessee.
In timp ce alte 100 de rude se adunau la reuniune, John statea in pat cu febra mare, ameteala, stare de voma si diaree. O eruptie i-a aparut pe picioare, in partea superioara a pieptului si a umerilor. A devenit tot mai confuz. Alarmata, sora sa mai mare, Jean Williams, l-a dus cu masina la centrul medical Wellmont Holston Valley. "Era destul de ametit", spune Robin Peavler, doctorul de garda care l-a examinat pe John. O punctie in coloana vertebrala a semnalat existenta unei infectii la sistemul nervos central. John a fost internat.

In cele din urma a fost diagnosticat cu encefalita, o inflamatie a creierului. Deoarece familia Gray venea din Colorado, echipa din Tennessee a banuit ca John ar fi putut contracta febra Muntilor Stancosi, o boala infectioasa mortala raspandita de tauni. "Sotia sa ma tragea de maneca spunandu-mi: «Nu a fost un taun, a fost un tantar»", isi aminteste Rhonda Morgan, asistenta medicala. In timp ce pescuia, John a fost ciupit in spatele urechii de un tantar. "Atunci am avut o revelatie", spune Morgan, care a sugerat efectuarea unui test de sange pentru virusul Nilului de Vest, pe care tantarii il transmit de la pasarile infectate la oameni.
In timp ce asteptau rezultatele, starea lui John s-a inrautatit vizibil. Se chinuia sa respire, deoarece plamanii ii erau invadati de lichid. O radiografie pulmonara a confirmat ca avea o complicatie adesea fatala, cunoscuta sub numele de sindrom de deficienta respiratorie grava. Incapabil sa respire pe cont propriu, a fost intubat timp de 11 zile.  Rezultatele testelor au confirmat  primul caz de virus al Nilului de Vest in Tennessee. "In acel moment, John era inca intr-o stare critica, dar stabila", spune Morgan.

Dupa doua saptamani petrecute la sectia de terapie intensiva, John Gray a fost transferat intr-un salon special, unde era permis accesul vizitatorilor. A fost apoi mutat intr-un salon obisnuit si, dupa aceea, intr-un centru de reabilitare. Cand a parasit  spitalul, John avea un singur scop: sa se intoarca in Colorado. Mai multe persoane au fost contaminate cu virusul Nilului de Vest in acea vara. Majoritatea deceselor au fost inregistrate in cazul persoanelor de peste 65 de ani. "As putea spune ca am fost salvat datorita rugaciunilor. Fratii si surorile mele s-au rugat la Dumnezeu pentru mine. Ei sunt cativa dintre cei care au facut posibil ca eu sa fiu inca aici astazi", spune John.

E ceva grav?

De ce oare atatea boli, de la meningita la malarie, debuteaza cu simptome simi­lare gripei? Cum poate un pacient sa isi dea seama ca este vorba despre o boala vindecabila sau despre o boala care se poate dovedi in cele din urma mortala? "Oamenii numesc deseori anumite stari drept «o simpla gripa» si se insala", spune Brian Currie, specialist in boli infectioase la Centrul Medical Montefiore din New York. "Gripa are un impact foarte brusc si dramatic." Simptomele apar brusc, dar nu includ stare de voma sau diaree. "Raceala la stomac este o sintagma aberanta", explica dr. Currie Daca nu te simti vizibil mai bine in trei zile, mergi la doctor. Apeleaza la doctor daca oricare din urmatoarele simptome persista mai mult de patru sau cinci zile:

• respiratie ingreunata
• tuse persistenta cu expectoratii si secretii de sange 
• febra foarte mare
• tremurat necontrolat sau frisoane
• durere musculara acuta
• durere de cap puternica
• gat intepenit
• inflamarea incheieturilor si a
extremitatilor
• probleme de memorare sau
stari de confuzie
• eruptie, umflaturi, eczeme sau zone dureroase; pot aparea initial in jurul unei zgarieturi sau muscaturi de animal.

Protejeaza-te

"Masurile preventive pot fi decisive in salvarea de vieti", spune Brian Currie, specialist in boli infectioase la Centrul Medical Montefiore din New York.

• Spala-te pe maini de mai multe ori pe zi.
• Utilizeaza solutii de curatare si geluri pe baza de alcool. Verifica eticheta pentru a te asigura ca au un continut de 60%-95% izopropanol sau etanol.
• Foloseste lotiune emolienta, deoarece pielea uscata si crapata poate permite accesul mult mai rapid al virusilor.
• Pastreaza distanta fata de cei care stranuta sau tusesc. Nu duce mana la ochi, gura sau nas dupa ce te-ai aflat in prezenta cuiva cu simptome de gripa. Acopera-ti gura si nasul cu o batista cand tusesti sau stranuti.
• Nu consuma alcool, deoarece reduce numarul de leucocite si sporeste riscul de dezvoltare a pneumoniei bacteriene.
• Foloseste spray-uri de indepartare a insectelor cand stai in aer liber.
• Stai la distanta de animalele exotice la gradina zoologica. Cand iti alegi un animal de companie, fereste-te de cele importate sau capturate.
• Ia-ti masuri suplimentare de protectie daca mergi intr-o tara unde s-au inregistrat cazuri de gripa sau alte infectii.</p>

Vote it up
192
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza