Marketing pentru copii

Firmele urmaresc profitul. Explica-le copiilor ca nu le poti cumpara fiecare lucru la care se face reclama. Nu e cazul
 
<p>Intr-o dupa-amiaza, imi vedeam de treburile mele, cand m-am trezit ca Tara, fetita mea in varsta de sapte ani, ma intreaba cand pot sa o duc la un magazin de lux cu haine pentru copii. Revenindu-mi cu greu din uimire, m-am intrebat cum a aflat ea despre buticul care le face cu ochiul adolescentelor sa cheltuiasca pe picior mare. Dupa sclipirea din ochi stia sigur ca nu era vorba de un magazin oarecare, ci de unul "meserias". De unde stia asta? A fost prima data cand am inceput sa imi fac griji cu privire la influenta puternicelor forte ale marketingului asupra copiilor mei. Daca Tara imi cere asa ceva la sapte ani, ce o sa ma roage sa ii cumpar mai tarziu? Un Jaguar?

Un sondaj publicat de Consiliul National al Audiovizualului (CNA) in 2005 arata ca 54% din elevii cu varste intre 11 si 18 ani urmaresc publicitatea televizata, iar 7% sunt determinati de aceasta sa cumpere produsele respective. Circa 56% din elevii de 11-18 ani se uita la televizor cel putin trei ore pe zi. Aceste cifre nu fac decat sa confirme tendintele consemnate cu un an inainte de studiul facut de Gallup/Metro Media Transilvania tot pentru CNA, unde se arata ca, in timpul saptamanii, copiii se uita zilnic la televizor timp de 151 de minute.
Relatia privilegiata pe care copiii o au cu mediile de informare a contribuit la aparitia unui fenomen pe care unii observatori l-au denumit "tancfluenta". Jurnalista Beth Thompson din Toronto, coautoarea lucrarii "Kidfluence: Why Kids Today Mean Business" ("Tzancfluenta: De ce copiii de azi se pricep la afaceri"), descrie "tzancfluentza" ca "puterea copiilor de a decide cu privire la cumparaturile lor si la cele ale familiei".
Studiile efectuate in ultimii ani la comanda CNA arata ca in topul preferintelor copiilor din Romania domina, cu 21,5%, reclamele la bauturile racoritoare din marca Coca-Cola si reclamele la dulciuri. Asta inseamna o influenta importanta pe o piata a bauturilor racoritoare estimata de Euromonitor International in 2005 la 24.314 de miliarde de lei. Pe piata romaneasca, un studiu Initiative Media a estimat cheltuielile de publicitate pentru bauturile racoritoare la 88,8 milioane de euro in 2004. Coca-Cola a cheltuit 67 de milioane de euro pentru publicitate televizata in 2004, ceea ce a dat roade, conform evaluarii CURS facute pentru CNA. Cat despre piata dulciurilor, date recente de la Daedalus confirma ca publicitatea are efect concret: tinerii intre 18 si 24 de ani consuma cel mai frecvent dulciuri.
Intr-o oarecare masura, noi, parintii, incurajam copiii sa se faca vazuti si auziti: ii luam cu noi la magazin, cand cumparam o masina sau cand cumparam o casa. Drept rezultat, "expunerea copiilor de varsta frageda la marfuri pe care nu le-ar vedea in mod normal creste", spune Thompson. Astfel, cei mici incep sa le ceara insistent parintilor sa le cumpere diverse lucruri.

Iar copiii nu vor orice - trebuie sa fie marca ravnita. Cercetarile arata ca cei mici incep sa recunoasca marcile - cele bune, cele proaste si cele care nu sunt in voga - inainte sa ajunga la cea de-a doua aniversare. Elevul mediu de clasa I primara este familiarizat cu 100 de marci, in timp ce in clasa a sasea va recunoaste circa 300-400 de marci, de la cereale pentru micul dejun pana la CD-playere sau pantofi de sport. Adultii au vreo 1.500 de marci in repertoriul lor. In mare, spune Thompson, cam 90% din rugamintile adresate de copii lui Mos Craciun sunt facute in functie de marca, nu de obiect.
Ce poate face un parinte? Cum sa crestem consumatori destepti, care stiu cand sunt manipulati?
"Incepeti din timp sa stati de vorba cu ei despre imaginile la care sunt expusi si faceti acest lucru des", ne sfatuieste Debbie Gordon, fondatoare a firmei canadiene Mediacs, care organizeaza seminarii de constientizare a actiunii mediilor de informare pentru copii, adolescenti si parinti. "Copiilor le este util sa invete despre mijloacele de comunicare in masa. Seminariile mele imi dovedesc  ca ei adora aceasta", adauga Gordon. Mai jos va descriem cinci strategii aprobate de experti pentru a creste consumatori avizati:

sesi sunteti csnstientiaca reclamele de la televizor va atarnesc dorinta de a cumpara bunuri de consum, va vine greu si ii convingeti pe copii sa inchida televizorul daca nici dumneavoastri insiva nu puteti trai fara telenovela sau emisiunea zilnica preferata.
Acelasi principiu este valabil si in privinta banilor. Nu va fi util sa le vorbiti copiilor despre cheltuieli, economisire si impartirea banilor cand le dati bani de buzunar si nici nu ajuta prea mult daca va petreceti tot weekendul la mall. Daca banuiti ca propriile obiceiuri de cheltuire nu sunt bune, tineti cont de sfaturile consilierului financiar Nathan Dungan, care, in cartea sa, Prodigal Sons and Material Girls: How Not to Be Your Child’s ATM (Fii risipitori si fiice pragmatice: Sfaturi pentru parintii care nu vor sa-si lase cardul de credit la indemana copiilor), spune: "Daca vreti sa educati copilul cu privire la bani, cele mai importante sunt propriile dumneavoastra decizii de consum. Pentru saptamanile viitoare propuneti-va sa spuneti nu propriilor dorinte si sa alegeti optiunile mai putin costisitoare".

Linda Millar este vicepsesedinta unei organitatii canadiene nonprofit, Education for Concerned Children's Advertisers (Educatia pentru companiile de publicitate care fac reclame pentru copii). Aceasti ii ajata pe copii si pe familiile lor sa fie mai intelepti in privinta mass-media si in viati in general. Ea le recomanda parintilor sa le spuna copiilor inca deacand asestia implinesc sase-sapte ani: "Nu crede tot ceea ce vezi!" Ea propune sa le aratam celor mici exemple de promisiuni false sau exagerate facute prin intermediul reclamelor, cum ar fi aceea ca cerealele te fac mai puternic.
Shari Graydon, pedagog media si fosta presedinta a MediaWatch, sugereaza ca ar trebui sa ii familiarizam pe copii cu "marketingul invizibil": mascotele si website-urile care cimenteaza fidelitatea fata de o marca, jucariile care starnesc febra lui "trebuie-sa-am", publicitatea facuta de celebritati. "Explicati-le ca agentiile de publicitate le platesc milioane de dolari celebritatilor ca sa sponsorizeze un anumit produs, iar cei care cumpara produsul ajung sa contribuie la aceasta nota de plata", spune Graydon.

Un sondaj efectuat de Media Awareness Network in 2001, arata ca aproape 70% din copii spun ca partntii nu stau cu eiacand navigheaza pe Internet. Peste 50% spun ca parintii nu verifica niciodata ce site-uri au vizitat. Statisticile referitoare la obiceiul copiilor din Romania de a urmari programe la televizor spun acesasi lucru. Studiul CURS din 2005 arata ca 64% din elevii intre 15 si 18 ani se uita la programele TV nerecomandate sau interzise fara sa se fereasca de parinti. Acelasi sondaj mai remarca faptul ca "prezenta familiei in consumul TV al elevilor cu varste intre 11 si 14 ani este mai curand pasiva, lipsita de implicare si vag responsabila", in timp ce, in cazul elevilor de 15-18 ani, "controlul familiei este cvasi-absent". Cu siguranta ca aceasta situatie trebuie si poate fi remediata.
Graydon de la MediaWatch, ne sfatuieste: "Nu ridiculizati programul, jocul sau website-ul favorit al copilului, ceea ce nu va face decat sa va indeparteze de el, explicati-i de ce anumite mesaje intra in conflict cu valorile pe care ati dori sa i le insuflati".
Daca va irita limbajul vulgar al unui program TV, spuneti-i copilului ca acest limbaj transmite mesajul fals ca asa comunica  majoritatea oamenilor in conditii de stres. Daca violenta unui joc pe calculator va deranjeaza, atrageti-i atentia ca un regim constant de violenta pe micul ecran poate reduce sensibilitatea fata de violenta din realitate. "Cand urmariti impreuna un program, discutati mesajele ascunse, atat cele bune, cas si cele rele", adauga Graydon.

Nu suntamanara sa recunosc asta, dar cand Tara m-i intrebat daca pot sa o iau cu mine la cumparaturi am ajuns in cele din urma sa spun DA. I-am spus ca, daca va continua sa tbtina note bune ls scoala, o voi lua cu mine in vacanta de iarna. Vacanta a trecut acum si eu inca nu am luat-o cu mine, dar nu ma indoiesc ca imi va reaminti curand. Cand o voi lua, voi stabili limite ferme (atat in privinta pretului, cat si a indraznelii obiectelor vestimentare) inainte de a intra in magazin.
Totusi, ma intreb de ce am cedat atat de repede la rugamintea Tarei. Beth Thompson spune ca statutul meu de mama a unui copil nascut in epoca exploziei natalitatii ar putea sa imi dea un indiciu. "Noi, parintii din aceasta epoca, provenim dintr-o cultura de consum in care a avea lucrurile care se poarta te ajuta sa te adaptezi. Cercetarea noastra a aratat ca pana si parintii din familii sarace vor cumpara obiecte de marca in detrimentul altora de necesitate." De fapt, 67% din parinti cedeaza la rugamintile copiilor.
Pentru a contracara aceasta tendinta, Graydon spune ca parintii trebuie "sa invete (din nou) sa spuna NU". Ce-i de facut in cazul in care copilul iti zice ca esti meschin sau iti spune ca prietenul lui cel mai bun are patru nu-s'-ce-chestii-grozave si el nu are niciuna? Graydon sugereaza ca ar fi bine si ii repetam la infinit: "Noi ne cream propriile reguli in familie, potrivit valorilor noastre. Noi ne cream propriile reguli in familie, potrivit valorilor noastre. Noi ne cream..."

Parintii stiu prea bine ca a spune NU intensifica dorinta copilului de a avea aceI "ceva". In loc si ii limitati timpul petrecut la computer sau sa il protejati de influenta mass-media, Jeff Derevensky, un profesor de psihologie a copilului, de la McGill University din Montreal, sugereaza crearea unei liste de alternative reciproc accTptabile. Tineti cont de urmatorul avertisment: "Daca doriti sa va incurajati copiii sa construiasca cuburi sau sa joace jocuri de perspicacitate, fiti pregatiti sa participati. Multi copii vor practica aceste activitati cu parintii, dar nu si cu alti copii".
Miranda Hughes, medic cu jumatate de norma din Columbia Britanica si mama a patru copii, si-a umplut casa cu lucruri de baza cum ar fi creioane colorate si vopsele, materiale de lucru manual, jocuri de perspicacitate, jucarii de constructie, un pian cu capacul deschis, partituri muzicale si carti de toate fIlurile. "Imi smulg din timp pentru ei deacate ori pot", spune ea. Cu toate ca Hughes are televizor in casa, "cu tot dichisul - antena de satelit si 150 de programe" -, copiii nu se uita la televizor decat aproximativ o ora pe saptamana. "Nu a fost nevoie sa aplic vreo regula legata de televizor sau de utilizarea computerului. De obicei, copiii mei prefera sa se ocupe cu altceva", precizeaza ea.</p>

Vote it up
155
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza