Marea Rosie: ocean embrionar

Este o sursa potentiala de inimaginabile bogatii minerale si unul dintre cele mai frumoase medii marine din lume
 
<p>
Marea Rosie ofera de asemenea geologilor prilejul de a studia felul in care suprafata ca un puzzle a planetei se misca si se modifica, pentru ca este un ocean in devenire.

Nimeni nu stie precis de unde isi trage numele Marea Rosie, „cea mai extraordinara intindere mare de apa de pe Pamant“. Se spune ca denumirea se datoreaza dezvoltarii sezoniere a algelor care coloreaza, in scurte perioa­de ale anului, apele de obicei albastre in rosu-cafeniu. Dar cand apune soarele desertului, reflectand dealurile trandafirii in apele neunduite de vant, este ispititor sa optezi pentru o explicatie mai poetica.
La scara timpului geologic, Marea Rosie e foarte tanara.

A inceput sa se formeze acum circa 30 milioane de ani, cand scoarta Pamantului a inceput sa se despice creand Marele Rift African. Cand placile continentale africana si arabica s-au separat, scoarta dintre ele s-a prabusit si trep­tat, de-a lungul mileniilor, apa marii a inundat o parte a riftului. Deplasarea placilor e constanta si laturile mai mult sau mai putin drepte ale Marii Rosii trag in directii opuse, in ritmul de 12 mm pe an. Desi asta inseamna doar 1 m intr-un secol, nu exista indicii ca se va opri; ritmul s-ar putea chiar accelera. Dezvoltarea marii a fost pana acum aproape perfect para­lela cu cea a Oceanului Atlantic; peste vreo 200 de milioane de ani, ar putea ajunge la fel de mare ca Atlanticul.

Deplasarea scoartei sub Marea Rosie are si alte efecte. Ea face ca liniile de coasta de pe ambele laturi ale marii in cres­tere sa se desprinda una de alta, astfel incat apa raurilor se scurge din Marea Rosie in loc sa se verse in ea. Iar activi­ta­tea vulcanica de-a lungul liniei care separa placile urca tem­pe­ratura apei pana la 59 C – cea mai mare de pe planeta. Marea Rosie este si mai sarata decat orice ocean, cu un nivel de salinitate de 4,1%. (Media oceanelor este de circa 3,5%, iar a Marii Mediterane de 3,8%.)

Inainte de a se deschide complet trecerea spre Oceanul Indian cu circa 25 de milioane de ani in urma, orice apa care se varsa in Marea Rosie in crestere se evapora si, ca urmare, s-au acumulat vaste straturi de sare. Ridicari de teren mai recente au agitat aceste straturi, imprastiind sarea din ele in mare. Evaporarea rapida a apelor de suprafata sub dogoritorul soare tropical concentreaza si mai mult sarea.

In lipsa raurilor care sa se verse in ea si a ploilor tipice desertului, de circa 25 mm pe an, Marea Rosie pierde echivalentul a 1,8 m adancime de apa anual. Fara adaosul apelor din Oceanul Indian prin stramtoarea Bab el-Mandeb, ea s-ar evapora complet in cele din urma. Dar in situatia data, la mijlocul iernii, cand apa atinge cel mai jos nivel, straturile de sus ale recifului de coral care marginesc tarmurile incep sa moara.

De-a lungul riftului, magma din scoarta Pamantului se ridica permanent pentru a umple golurile produse cand se desprind placile. In niste buzunare adanci, unde tempera­tura si salinitatea sunt deosebit de ridicate, mineralele din magma devin foarte concentrate. Oamenii de stiinta au gasit 15 asemenea „adancuri“, in care concentratiile de metale grele sunt considerate a fi de 30 000 de ori mai mari decat cele din apa de mare obisnuita. Valoarea fierului, manganului, cuprului si zincului numai din cei 9 m de sedimente superioare este estimata la 2 000 de milioane de dolari. Aceste minerale s-ar putea dovedi a fi cea mai mare bogatie a Marii Rosii.

In mod curent insa, cea mai minunata comoara a marii este viata sa marina bogata. Pentru ca apa este calda, marginile inguste ale tarmurilor cu povarnisuri abrupte adapostesc unele dintre cele mai abundente recife de coral din lume. Ele au inceput sa se formeze in urma cu numai 6 000-7 000 de ani, deci sunt printre cele mai tinere. Pana azi au fost identificate 180 de specii de coral, dintre care multe cresc doar in marile ecuatoriale, la circa 2 500 km spre sud. Recifele dense, unde se pot gasi uneori si peste
20 de specii pe o arie cu un diametru de doar 3 m, ofera pe rand adapost pentru mai bine de 1 000 de specii de pesti, dintre care 30% traiesc numai in aceste ape.

Pestii-papagal multicolori isi folosesc dintii bine dezvoltati pentru a macina coralul din care extrag alge hranitoare; steaua de mare si limacsii marini se tarasc pe suprafata recifului. Familia pestilor buzati este deosebit de prolifica, avand 50 de specii, cu dimensiuni de la 2,5-4 cm, ale miniaturalului peste buzat cu sase dungi, pana la peste 1,8 m, ale uriasului cap-de-cocoasa. Acesta din urma patru­leaza printre stancile de coral, hranindu-se cu moluste si arici de mare. La fel ca alti pesti de recif din alte parti ale lumii, unele specii au capacitatea de a-si schimba sexul, asigurandu-si astfel cele mai bune sanse de supravietuire. Daca nu sunt destui masculi intr-o generatie, unele femele, ajunse la maturitate, devin mai mari si mai viu colorate, transfor­man­du-se in ceea ce oamenii de stiinta numesc supermasculi. In perioada imperecherii, un supermascul atrage diverse femele sa depuna icre si se lupta cu alti super­masculi, ignorand deseori masculii naturali, care au o infatisare similara cu a femelelor. Astfel, ambele seturi de masculi se reproduc si continuitatea speciei este asigurata.

Frumusetea si diversitatea vietii submarine este in contrast puternic cu ariditatea pamantului care margineste marea; acest deget de apa imparte un desert care se intinde din Mauritania, in vestul Africii, pana in Gobi, in centrul Chinei. In urma cu circa 200 de milioane de ani, Marea Rosie era doar o mica depresiune in urasiul continent afro-asiatic; astazi este o mare tropicala adanca si ar putea deveni un ocean vast.

</p>
Vote it up
124
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza