Mama pentru gorile

Ca sa cresti pui de maimute, iti trebuie pricepere, rabdare, pasiune si, mai ales, dragoste. O nemtoaica a dovedit ca le are pe toate
 
<p>
Mana micuta, neagra, cu degetele incretite, apuca parul scurt si negru al ingrijitoarei Bea Jarczewski. Apoi, Tano se ghemuieste iar langa „mama“ lui. Ea il saruta pe fruntea pufoasa si il gadila pe burtica. Maimutoiul de trei luni deschide larg gura aproape stirba si scoate un ras gutural, zgomotos. E un baietel fericit. Faptul ca mama lui poarta salopeta verde si cizme de cauciuc si scoate sunete pe care el niciodata n-o sa le poata reproduce nu-l sperie pe Tano. Pentru puiul de gorila, Bea exact asta este: mama lui.

Cand tanara gorila s-a nascut, pe 8 noiembrie 2011, la gradina zoologica din Praga, mama lui biologica nu a fost in stare sa aiba grija de el. Cu toate acestea, Tano a fost norocos pentru ca a avut unde merge – la gradina zoologica Wilhelma, din Stuttgart. Odinioara gradina regala, aceasta are propria cresa pentru animale si aproape 40 de ani de experienta in ingrijirea maimutelor. Asta face din Wilhelma un loc unic in Europa. Cand o maimuta este neglijata sau respinsa de mama ei intr-o gradina zoologica europeana, puiul va gasi o casa temporara la Stuttgart, gratie Programului European pentru Specii in Pericol. Si, mai important, va gasi o mama noua.
Una dintre acestea este Bea Jarczewski. Femeia atletica in varsta de 33 de ani se ocupa din 1998 de maimutele din Stuttgart si de puii cu nevoi speciale din alte gradini zoologice. Acum este sefa sectiei din Wilhelma.

Ea a crescut 40 de copii in tot acest timp: patru urangutani, patru bonobo (un soi de cimpanzei pitici) si 32 de gorile. „Un pui de maimuta are nevoie chiar de mai multa caldura trupeasca decat un bebelus“, explica Jarczewski. „Gorila-mama isi poarta tot timpul puii nou-nascuti agatati de ea, asa ca si noi ii purtam in brate cat de mult putem.“

Dorinta de a fi tinuti in brate este indeaproape urmata de o a doua nevoie foarte importanta – un stomac plin. „Ori de cate ori am un biberon in mana, sunt cea mai populara mama dintre toate“, spune Jarczewski, zambind.
Tano ramane inca sub supraveghere permanenta, sarcina pe care Bea o imparte cu cativa colegi. „E cu adevarat greu“, suspina ea. „De aceea, am decis sa las pe mai tarziu ideea de a-mi intemeia propria familie.“

Bea a crescut aproape de Stuttgart si, atat cat isi poate aminti, a vrut dintotdeauna sa fie ingrijitor la Zoo. „Am tinut mormoloci in copilarie, am crescut rate si, odata, am furat un iepure al cuiva ca sa pot avea si eu grija de cineva“, spune ea. Mai mult, imediat ce fratele ei s-a plictisit de testoasele, pestii si cintezele lui, a avut voie sa le pastreze ea si sa aiba grija de ele. Drumul pe care si l-a ales a condus-o catre Wilhelma si, in al treilea an de training, la maimute.
„Ceva s-a intamplat cand m-am uitat in ochii lor pentru prima data“, spune ea. „A fost dragoste la prima vedere“.

Acum, Tano este cel care se bucura de dragostea ei. Uneori, cand vorbeste despre el, Bea Jarczewski nu se poate abtine sa faca referire la mica gorila de campie cu expresia „copilul meu“ – lucru de care e un pic jenata dupa aceea. Pentru ca maimutele sunt maimute si oamenii sunt oameni. In teorie. „Eu intotdeauna ma prostesc maimutarind maimutele“, spune ea razand. Comunica §i le imita vocea, folosind gesturi si o mimica speciala. O tuse de avertizare, un murmur de aprobare. „Buzele impreunate, ca intr-un zambet, exprima o anumita stare, sunt expresia unui comportament anume“, explica ea. „Pana si Tano il practica deja.“

Vizitatorii de la Wilhelma Zoo pot s-o vada pe Bea Jarczewski prin geamul de la cresa animalelor, exercitandu-si rolul de mama a maimutelor. Este aici ca sa-i dea lui Tano biberonul si sa-i schimbe scutecele. El le poarta din motive de igiena. Asta pana cand va invata sa le dea jos.

Uneori insa, micutul isi face somnul de frumusete chiar sub ochii vizitatorilor. „In prima saptamana de viata, puii de gorila se aseamana mult cu bebelusii oamenilor“, explica ingrijitoarea. Cu exceptia faptului ca ei se dezvolta mult mai rapid. Bea vede cum se intampla din nou acest lucru, cu Okanda. Are noua luni si ii place deja sa se catare peste tot. Gorila a sosit la Wilhelma de la gradina zoologica Twycross, din Marea Britanie, la patru saptamani dupa Tano. Si, de cand a ajuns aici, Tano a invatat, pe propria-i piele, ce inseamna, cu adevarat, lumea gorilelor. Fiind mai mare, Okanda se arata, uneori, mai dur, mai ales cand se joaca. Si toata lumea a observat asta, chiar §i Bea Jarczewski – este o experienta care se masoara prin numarul de vanatai. De aceea, sa fii intr-o buna forma fizica reprezinta, aici, intr-adevar un avantaj.

Ingrijitoarea-sefa a primatelor practica jogging si ciclism. In zilele libere, ea face drumetii si catarari pe munte. Exista insa o anumita parte a corpului ei pentru care cheltuie bani pe un program dedicat de fitness. „Merg la sala pentru ca am probleme cu spatele. Lucrul cu animalele te solicita mult fizic. Practic, cu totii avem probleme cu spatele.“

Tano nu este constient de asta. El se joaca, doarme, sta in brate, se mira, invata si se dezvolta. „Este minunat pentru micut faptul ca are acum un frate mai mare ca Okanda“, spune mama lui adoptiva. Dar asta nu este suficient pentru socializarea tinerelor maimute, care ar trebui sa devina gorile adevarate si sa se integreze mai tarziu intr-o familie. De aceea, Bea Jarczewski si tinerele gorile pe care le are in grija frecventeaza regulat scoala maimutelor de aici. Ele viziteaza familia de noua gorile puternice din Wilhelma, unde locuieste Kibo, un mascul-alfa de 18 ani. O cusca de joaca in aer liber are rol de sala de clasa, unde micutii elevi pot sa priveasca si sa invete alfabetul vietii de gorila.

La prima intalnire, Kibo l-a lins pe Tano pe toata fata, intr-o dovada spontana de simpatie. „Femelele lui Kibo erau si ele curioase, inghesuindu-se in fata tarcului de joaca“, spune Bea Jarczewski. Emotia a fost prea mare pentru Tano, care oricum a adormit rapid. Inainte chiar de a parasi sala de clasa. Nu-i nimic. El le va face noilor prieteni o multime de vizite in urmatorii trei ani. Atat dureaza si perioada in care Jarczewski si colegii ei au in grija puii de maimuta, cam cat ar fi stat si cu mama lor biologica.

Ramane de vazut daca Tano se va intoarce la Praga sau i se va gasi o casa in alta parte. Isi va mai aminti de Bea dupa aceea? E posibil. S-a mai intamplat si alta data, cand Bea si-a vizitat fostii pui din plasament. In gradina zoologica din Barcelona, o tanara femela gorila, Coco, a batut emotionata in geamul protector cand si-a vazut mama adoptiva. Si Kumbuku, de la Paignton Zoo, din Marea Britanie, a murmurat fericit cand a observat-o, ani de zile dupa ce se despartisera. „Oriunde as merge in Europa“, zambeste Bea, „gasesc intotdeauna unul dintre puii mei traind undeva.“

</p>
Vote it up
149
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza