Magazinul care te imprumuta

Doi berlinezi te ajuta sa protejezi mediul imprumutand, in loc sa cumperi
 

 

IN VITRINA unui mic magazin de pe Fehrbelliner Strasse, o strada cu multa verdeata din cartierul Prenzlauer Berg, in centrul a ceea ce a fost odata Berlinul de Est, se afla un anunt pe care scrie: Cele mai importante lucruri din viata nu sunt lucrurile.
 
Cu toate acestea, cand pasesti inauntru descoperi trei camere pline ochi cu tot felul de lucruri: biciclete, corturi, carucioare, role, haine, portelanuri, pahare, tacamuri, jocuri, puzzle-uri, schiuri, unelte de tot felul si multe altele. Dar si mai ciudat este faptul ca acest magazin nu vinde nimic din marfa expusa. Totul se ofera pe gratis.
 
MAGAZINUL SE NUMESTE Leila, numele fiind compus din alaturarea a doua cuvinte germane: leihen, adica a imprumuta, si laden, adica magazin. Leila are 500 de membri care pot imprumuta orice, cu conditia sa doneze obiecte de care nu mai au nevoie taxa lor de membru, astfel incat obiectele respective sa poata fi folosite si de altii. 
 
"Din momentul in care accepti ca nu ai nevoie de o bormasina, ci vrei doar sa dai o gaura intr-un perete, atitudinea ta referitoare la detinerea de diverse lucruri se schimba radical", spune Nikolai Wolfert, unul dintre cofondatorii magazinului specializat in imprumuturi Leila, deschis in anul 2012.
 
"Bormasina, ca multe alte unelte, este simptomatica pentru imaginea  supra-consumului si imbuibarea din societate", sustine Nikolai. "In medie, o bormasina este folosita doar 13 minute pe intreaga ei durata de viata. In restul timpului, zace intr-o debara. in mod cert este mai convenabil sa imprumuti ce-ti trebuie cand iti trebuie si sa returnezi obiectul respectiv, ca sa-l poata folosi si altii."
 
Maike Majewski, care a infiintat Leila alaturi de Nikolai, ridica privirea, oprindu-se pentru cateva momente din sortarea ultimei cutii cu donatii: un amestec de haine si ustensile de bucatarie. "Daca nu-ti amintesti cand ai folosit ultima oara un obiect, atunci probabil ca nu ai nevoie sa-l detii", spune ea.
 
Nikolai si Maike sunt activisti de mediu. Nikolai, un tanar de 31 de ani, a studiat sociologia la Universitatea Tehnica din Berlin si este membru al Partidului Verzilor.
 
Dezamagit de rezultatele dezastruoase ale Partidului Verzilor la alegerile din 2011, a inceput sa caute alte modalitati de abordare a problemelor generate de consumerism si sa contribuie la rezolvarea lor la nivel local.
 
Maike, care are 41 de ani si a studiat Istoria Conflictelor la Universitatea din Hamburg, este implicata in miscarea Transition Towns (Orase in Tranzitie) din Pankow, cartierul din nordul Berlinului in care locuieste.
 
Reteaua Orase in Tranzitie, fondata in Marea Britanie, este o miscare globala, in cadrul careia comunitati locale se asociaza la diferite proiecte comune, ca gradinaritul, productia de alimente, reciclarea deseurilor si reducerea emisiilor de dioxid de carbon.
 
Cand l-a intalnit prima oara pe Nikolai, Maike tocmai tinuse o cuvantare despre miscarea Orase in Tranzitie la centrul comunitar unde se afla in prezent sediul Leila. Ambii credeau intr-o economie bazata pe imprumuturi, intr-o abordare mai cumpatata a consumului care, de la folosirea in comun a autoturismelor la energia regenerabila, ia tot mai mult avant in Europa. A fost ceva firesc ca cei doi sa-si uneasca resursele.
 
PRENZLAUER BERG ESTE o comunitate deschisa la initiative ca Leila. Pe vremuri era un cartier saracacios, dar apoi s-au mutat aici artisti si activisti. Au aparut restaurantele cu specific national, urmate de birourile moderne, minimaliste ale arhitectilor.
 
Zona s-a modernizat si a intinerit, dar ramane eterogena. Exista o pensiune pentru cei care cauta cazare chiar dupa colt, in apropiere de Leila, dar si vecini mai varstnici din Prenzlauer Berg, care nu privesc intotdeauna cu ochi buni graba neobosita cu care Berlinul reunit se reconstruieste si isi reface imaginea.
 
In acest cartier, care pe atunci apar-tinea de Berlinul de Est, s-a stabilit si casatorit tatal lui Nikolai, un medic din Vietnamul de Nord, caruia fosta Republica Democrata Germana i-a oferit azil. Nikolai s-a nascut cu sase ani inainte de caderea Zidului. 
 
Nikolai si Maike au promovat Leila printr-o pagina de internet si prin pliante. Curand dupa lansare si-au facut aparitia sculele, hainele si carucioarele.
 
"Primul obiect pe care l-am primit a fost o canapea", spune Maike. "A fost un semn bun, pentru ca noi ne doream ca Leila sa devina un loc de intalnire, unde vecinii sa se poata cunoaste la o ceasca de ceai, nu doar un simplu magazin. Apoi, oamenii ne-au donat rafturi pe care sa punem toate lucrurile."
 
La inceput, multi au crezut ca Leila este un proiect caritabil. Dar apoi au prins ideea si s-au inscris ca membri. "Oamenii par foarte bucurosi sa daruiasca", spune Nikolai. "Cred ca se simt eliberati de o povara cand gasesc un loc in care sa-si lase lucrurile inutile si sunt in aceeasi masura incantati de abundenta de lucruri pe care le pot lua de aici, pentru a le folosi la randul lor."
 
Heike Polhuis-Ziegert, de meserie ghid care insoteste pelerinii la catedrala Santiago de Compostela, din Spania, este incantata ca a gasit un tocator de crengi electric, mare si galben. Are nevoie de el pentru a domestici ramurile ce atarna in exces pe parcela de teren pe care a cumparat-o pentru mama ei de 82 de ani.
 
"Folosesc Leila foarte mult: imprumut jocuri pentru copiii mei, sau un scaun de masina pentru a duce copilul unui prieten la scoala. Daca as inchiria acest aparat de la un magazin specializat, m-ar costa o groaza de bani. As fi stresata ca trebuie sa ma grabesc sa termin treaba si sa-l returnez in cateva ore. Asa il pot tine cateva zile, pot face treaba ca lumea, o fac fericita pe mama, care iubeste gradina, si ma achit si de sarcinile de serviciu."
 
Jacqueline Neve de Cordero, o berlineza care calatoreste foarte mult - a lucrat impreuna cu sotul ei spaniol pentru o companie hoteliera cu afaceri in Miami si Republica Dominicana, a returnat valiza pe care o imprumutase pentru o vacanta.
 
"Sunt membru Leila inca de la inceput, spune ea. Ca multi alti membri,  desfasoara si actiuni de voluntariat la magazin. Imi place sa vin aici, pentru a intalni alti oameni si a sta de vorba cu ei."
 
Poti imprumuta, de pilda, o bicicleta pentru cateva ore sau un calut balansoar pentru copii timp de doua sau trei luni. Leila este foarte flexibil. Lucrurile imprumutate sunt trecute pe o lista. Toate sunt returnate la timp.
 
"ACESTA ESTE UN este un test de incredere in aceeasi masura in care este un magazin", spune Nikolai. "Nu este magazinul nostru, el apartine comunitatii. De aceea, oamenii sunt pe deplin constienti ca nu trebuie sa profite si nu pastreaza ceva ce nu le apartine."
 
"Una dintre membre a fost nevoita sa se mute recent intr-un nou apartament, intr-un timp foarte scurt", spune Maike. "A putut sa imprumute de aici  40 de cutii de depozitare si toate uneltele si pensulele de care avea nevoie pentru a renova noua locuinta. Si nu doar atat: un alt membru al comunitatii noastre a mers cu ea si a ajutat-o la zugravit. Asta e Leila la superlativ."
 
Nimic din ceea ce se doneaza nu se arunca. Orice obiect care nu are suficient potential pentru a fi imprumutat ajunge in sectiunea cu lucruri gratuite a magazinului, de unde oricine poate lua ce-i trebuie, pentru totdeauna. "Cu toate acestea, nu este un magazin pentru cei ajunsi la disperare din cauza saraciei", spune Nikolai. "Multi dintre membrii nostri isi permit sa cumpere obiectele respective, dar ei prefera sa le foloseasca la comun."
 
Desigur, in joc intra si banii - nevoia de a inchiria spatiul pentru magazin si de a-si castiga traiul. "E interfata noastra cu lumea reala", zambeste Maike. Chiria lunara de 450 de euro pentru magazin provine din donatii ale membrilor, care variaza de la 50 de centi la 50 de euro. De obicei, strang suma necesara. Nu au incercat sa obtina fonduri guvernamentale.
 
Nikolai spune ca Leila este "momentan mai mult un hobby, dar eu cred ca economia obiectelor folosite in comun va avea un viitor maret."
 
Ambii proprietari sunt insa realisti si castiga bani din economia traditionala. Nikolai, trei zile pe saptamana, ofera consultatii la cabinetul unui doctor, iar Maike lucreaza ca translator.
 
Cei doi nu-si doresc ca Leila sa depaseasca 500 de membri, dar spera sa vada multe alte magazine asemanatoare, in alte comunitati. 
 
Acest lucru se intampla deja. In Berlin exista o cafenea cu Dingeschrank - o vitrina cu lucruri care pot fi imprumutate. Exista un magazin cu produse de imprumut si in Kiel. Chiar si companii mai mari au inceput sa treaca la actiune. Deutsche Telekom se afla in spatele unei retele sociale nationale, numita wir.de, care ajuta vecinii sa schimbe scule si servicii si amplaseaza cutii pentru jucarii in scoli. Nikolai si Maike au primit, de asemenea, solicitari sa acorde ajutor si sfaturi unor grupuri din alte tari, care doreau sa deschida astfel de magazine.
 
CONCEPTUL de economie bazata pe imprumuturi si obiecte aflate in proprietate comuna s-a nascut in anii '80. Deseori ideea ii este atribuita unui economist de la Harvard, Martin Weitzman, dar si unor carti precum What's Mine is Yours: How Collaborative Consumption is Changing the Way We Live (Ce-i al meu e si al tau: Cum ne schimba consumul colaborativ modul de viata) de Rachel Botsman. "Generatia parintilor nostri are un sentiment de securitate dat de proprietate. Noi suntem mai flexibili si nu atat de legati de posesiuni", spune Nikolai.
 
Dar economia bazata pe folosirea in comun a lucrurilor incepe sa ia avant abia in zilele noastre. "Noi daramam barierele, pentru ca oamenii sa devina vecini mai buni, consumand mai putine resurse", spune Nikolai. In spatele lui tocmai este trecuta pe lista si imprumutata pentru o zi de munca o alta bormasina.
 
Poti vizita pagina de web Leila la: leila-berlin.de
Vote it up
539
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza