Maestrul dansului

Mi-au trebuit zece lectii de dans ca sa scap de trac si sa invat sa ma misc. N-a fost usor
 
<p>Dupa ce am petrecut 47 de seri la rand in fata televizorului impreuna cu sotia mea, am avut o revelatie: trebuia sa ies din casa!
De la nasterea fiicei noastre, Quinn, acum trei ani, eu si Jennifer duceam o viata casnica. Imi era dor de serile in oras. Quinn era acum destul de mare ca sa ne putem permite si noi o iesire din cand in cand. Intrebarea era, insa, unde sa mergem? Eu nu aveam chef de vreun film siropos la cinematograf, iar Jen nu se dadea in vant dupa escapadele in baruri unde sa-si exerseze indemanarea in aruncarea la tinta. Niste prieteni urmasera cursuri de dans si le placuse mult. Eu nu mai dansasem din vremea studentiei, cand topaisem ca nebunul pe o masa.
- N-ai vrea sa mergem la cursuri de dans?, mi-am intrebat sotia.
Dupa ce a facut haz pe seama mea, a acceptat sa se gandeasca la propunere. Noi nu suntem foarte talentati la dans. Iar Jennifer jurase sa renunte la orice activitate fizica dupa ce, in calitate de membra a echipei de fotbal a liceului, era obligata sa stea pe banca si sa tina bijuteriile celorlalti jucatori. Si ea isi dorea, insa, sa mai iasa din casa. Problema era ca lucra la un proiect important la birou si nu voia sa piarda nici o clipa din timpul care ii mai ramanea de petrecut cu Quinn. Ne-am decis sa iau eu lectii de dans, iar daca imi placea urma sa se inscrie si ea.
M-am deplasat, asadar, in pasi de vals spre scoala de dans din localitate. M-am inscris la cursul de incepatori, care includea o serie de cinci sedinte de cate doua ore. Speram sa devin un as in foxtrot, merengue, swing si salsa.
In timp ce asteptam inceputul lectiei impreuna cu colegii mei, unii dintre ei si-au scos pantofii cu care venisera si au incaltat pantofi de dans. Ne-am salutat in treacat, fara a lega vreo conversatie. Aproape ca ne era jena unii de ceilalti, de faptul ca, desi eram adulti, ne intorceam pe bancile scolii.

In grupa mea, formata din 30 de persoane, intalneai de la proaspeti absolventi de liceu sau facultate pana la pensionari. Unii proveneau din familii americane cu traditie, in timp ce pentru altii engleza era o limba straina. Unii erau in forma, altii nu mai aveau nici o forma. In grup erau mai multe cupluri si cateva femei singure. Eram unicul barbat venit singur sa ia lectii de dans.
- Gata, aliniati-va, baietii pe o parte, fetele pe cealalta!, striga Clive Phillips, profesorul nostru care, impreuna cu sotia, Suzanne, detinea scoala de dans.
Clive, dublu campion national la dans, era un australian zvelt, cu zambet larg. Suzanne, o roscata superba, fusese dansatoare la Radio City Music Hall. Macar stiam ca sunt pe maini bune.
M-am aliniat de partea baietilor, cu fetele in fata noastra. Era ca in liceu, cu o singura mare diferenta: aici, eram obligat sa dansez cu ele. Clive striga:
- Sa incepem cu un foxtrot!
Viata mea de Fred Astaire modern era pe cale sa debuteze. Nu mai lipsea decat Edward Everett Horton, care sa imi inmaneze jobenul si fracul. Clive ne arata pasii de inceput:
- Incet-incet, repede-repede.
Eram deja pierdut.
A mai adaugat un pas de promenada: o miscare in forma de V impreuna cu partenera, cativa pasi inainte si o intoarcere brusca a capului la stanga.
- Acum incercati si voi, spuse Clive.
Am facut la fel, adaugand si cateva inflorituri: incet-incet, repede-repede-greseala, greseala-greseala, ma opresc, ma incurc, pas, ma uit, ma opresc, o las balta.
Nimic mai chinuitor decat sa te uiti la niste novici cum invata sa danseze. E aproape la fel de chinuitor ca atunci cand trebuie sa asculti un copil de opt ani spunand bancuri. Suntem ciudati, nesiguri pe noi si pe deplin vulnerabili.
- Alegeti-va un partener, striga Clive.
Sotii si sotiile formara cupluri. Eu am nimerit cu Gail, care facea baloane din guma de mestecat. Am prins-o de mana si mi-am pus mana dreapta pe umarul ei. Ea mi-a apucat mana dreapta cu mana ei stanga si mi-a spart in nas un balon de guma de mestecat. Incepea distractia!
- Incet-incet, repede-repede, scanda Clive, iar noi incercam sa il imitam.
- Nu faci bine, imi spuse Gail. Imi corecta felul in care o tineam de mana, imi aseza cealalta mana pe spatele ei si imi arata cum sa pasesc. I-am reamintit ca, in calitate de barbat, eu eram capitanul micutei noastre corabii, drept care ea ar fi trebuit sa se lase condusa de mine, chiar daca ne-am fi indreptat cu toata viteza spre un ghetar.
- Tine umarul drept, imi raspunse ea. Abia ridicaseram ancora si echipajul meu se revoltase deja si preluase comanda.
- Schimbati partenerul!
Clive si Suzanne ne puneau sa schimbam partenerii, pentru a ne obisnui cu stiluri de dans diferite (adica pentru a suferi toti la fel).

Urmatoarea mea victima a fost Beth, care m-a intampinat spunand ca habar n-are ce sa faca. Perfect! Eram liber sa conduc cum mi se parea de cuviinta.
- Scuze!, i-am spus, dupa ce ne-am lovit amandoi de un scaun.
- Scuze!, i-am spus dupa ce am facut-o sa cada in genunchi.
- Scuze!, am repetat dupa ce am aruncat-o peste un un alt cuplu.
- Dansul este o activitate care ne binedispune!, striga Clive, facand referire, probabil, la expresia ingrijorata de pe chipul partenerei mele.
- Sunt pe dinafara la cursul de dans, i-am spus lui Jennifer, ajungand acasa.
Ea ma compatimi, apoi veni Quinn sa ne arate ce invatase. Intamplator, incepuse si ea lectii de dans in acea zi. Avea tinuta, era gratioasa si isi cunostea coregrafia. De ce fiica mea de trei ani se descurca mai bine ca mine?
- Asta e salsa, trebuie sa fie sexy, ne striga Clive la lectia urmatoare.
Clive avea misiunea imposibila de a ne dezinhiba. Salsa inseamna "sos picant" si, ca orice dans latino, emana senzualitate. Sau, cel putin, asa ar trebui. In acest scop, Clive ne-a cerut sa indoim genunchii, sa ne miscam coapsele si sa batem ritmul cu piciorul. Cu trupurile grele, gaturile intepenite si picioarele balanganindu-se, parca eram o adunatura de cocostarci. Dupa parerea mea, grupul nostru arata mai bine cand statea locului. Adevarul este ca, in aceasta faza a initierii in dans, sexul este ultimul lucru care ne intereseaza pe noi, novicii. Incepem sa avem o fobie a picioarelor: ne uitam la ele si ne intrebam de ce nu au invatat pasii.
Cu toate acestea, vom ajunge si noi la partea sexy, ne-a asigurat Suzanne, mai ales daca ne luam ochii de la picioare. Parea un concept simplu, pe care l-am inteles si eu, cand i-am vazut pe Suzanne si Clive dansand. Intr-una dintre sedintele noastre saptamanale, au pasit in centrul salii si au valsat. Credeti-ma, nu a fost valsul dansat de Cenusareasa cu printul, ci un dans gratios, frumos si foarte senzual. Erau mai mult decat parteneri, erau doi indragostiti. Privindu-i, am intrezarit si noi culmile pe care se poate ajunge.

Nu stiu de ce am crezut ca pot invata sa dansez dupa numai cateva lectii, dar nu mi-a luat mult ca sa-mi dau seama ca este foarte greu. Aveam nevoie de cineva care sa ma asculte si stiam exact pe cine trebuia sa sun:
- Stiu ce simti, stiu cat este de dureros, imi spuse John O'Hurley, dupa ce asculta povestile mele de groaza. Daca n-ar fi fost O'Hurley, campionul de la Dansand cu Stelele, dansul de societate nu ar fi devenit o practica atat de raspandita.
- Am crescut la tara, in Connecticut, asa ca habar n-aveam ce insemna.
Se referea la provocarea de a invata cha-cha. Coapsele mele nu se miscasera niciodata in acest ritm.
- Ce sa fac?, l-am intrebat.
John mi-a dat trei sfaturi. Primul: "Cumpara-ti o pereche de pantofi de sport Reebok Classics". Eu mersesem la cursuri cu adidasii mei preferati, lucru cu care el nu a fost de acord.
- Niste pantofi buni de dans sunt ca o pereche buna de manusi pentru volan. Trebuie sa fie foarte flexibili, cu talpa subtire, care iti permite sa aluneci mai usor pe pardoseala.
"Misca-ti trunchiul mai mult", a fost a doua sugestie. John deplanse faptul ca majoritatea incepatorilor se concentreaza prea mult asupra picioarelor:
- Dupa ce ai invatat sa iti relaxezi picioarele si sa te misti din abdomen, totul devine mult mai simplu.
- Si care este al treilea sfat?
- Tine gatul intins, imi spuse el. Aceasta iti va da prestanta, iar trupul va urma pozitia capului. Daca nu te ajuta cu altceva, macar te face sa arati ca un dansator.

La cursul urmator, am facut ce ma invatase John. Mi-am cumparat pantofi noi, alb cu negru, care aratau ca incaltamintea de bowling. Ma deplasam mai usor cu ei, pentru ca nu mai aveam aceeasi aderenta pe podea. Concentrandu-ma asupra pozitiilor trunchiului, am scapat de miscarile stangace pe care le ai atunci cand te uiti numai la picioare. In plus, am tinut gatul drept. Speram macar sa arat ca un profesionist.
Toate acestea m-au ajutat, dar nu suficient. Intr-o seara, i-am spus-o lui Jennifer, dupa ce a culcat-o pe fetita. Toate celelalte cupluri radeau si se amuzau. Partenerele mele erau prietenoase, rabdatoare si ma incurajau, dar nu ma distram la fel ca ceilalti. Ceva imi lipsea. Jennifer intrezari problema.
- Vrei sa ma inscriu si eu la lectiile de dans?
- Si ce faci cu domnisoara Quinn?
Ea stia, insa, ceva ce eu nu stiam: aveam mai multa nevoie de ea decat toti ceilalti.
Jennifer a venit cu placere la lectia de dans. Asa cum ma asteptam, era o dansatoare la fel de slaba ca si mine. Incurca miscarile de baza, pasii de promenada erau cu totul altceva decat trebuia, iar piruetele erau un fel de viraje largi. Bratele ni se incolaceau, iar genunchii ni se ciocneau. Ciudat, insa: radeam din toata inima. Din cand in cand, ne mai iesea si cate un pas corect. Am reusit sa executam pasii de baza si de promenada aproape perfect, iar cand Suzanne ne-a zambit, spunandu-ne ca am prins miscarea, am fost in culmea fericirii. Clive ne-a indemnat sa nu exersam acasa.
- Nu veti face decat sa va fixati deprinderile gresite, ne-a spus.
Acasa, am culcat-o pe Quinn si am coborat in sufragerie.
- Hai sa exersam, spuse Jennifer.
- Clive a zis sa nu facem asta acasa.
- Clive nu este aici, imi raspunse ea, luand pozitia de dans.
Adevarul este ca probabil nu voi executa niciodata toti pasii in mod corect si ma voi lovi intotdeauna cu genunchii de genunchii partenerei. Dansand, insa, cu Jennifer, am ajuns sa rad si sa strang in brate persoana cu care imi doream cel mai mult sa rad si sa ma imbratisez. Sfatul lui Clive cu privire la buna dispozitie capatase sens si pentru mine. Nu mai eram sclavul propriilor picioare. Din partea mea, acestea puteau sa execute ce pasi de dans doreau. Daca dreptul voia sa danseze salsa, in timp de stangul dansa swing, treaba lor. Eu eram liber sa imi strang sotia in brate pentru prima oara de cand se nascuse fiica noastra si viata noastra devenise foarte agitata. Era sexy si amuzant, o prosteala hilara. Orice ar fi, foxtrot, tango sau dansul gainii turbate, fie ca dansezi ca sa-ti pui sangele in miscare sau ca sa-i imiti pe Fred Astaire si Ginger Rogers o seara pe saptamana, dansul inseamna distractie. Iar eu ajunsesem, in sfarsit, sa ma distrez cu adevarat!</p>

Vote it up
153
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza