In lupta cu coruptia

Laura Codruţa Kövesi, fără ură sau părtinire
 

După ce a trimis în judecată un prim-ministru şi a pus sub acuzare zeci de parlamentari, judecători şi magnaţi, Laura Codruţa Kövesi a devenit imaginea luptei împotriva corupţiei. 

 

Echipele de televiziune sunt postate permanent la intrarea în clădirea unde îşi are biroul Laura Codruţa Kövesi. Reporterii aşteaptă mereu pregătiţi să transmită în direct imagini din cel mai nou episod al luptei împotriva corupţiei.

Dacă nu lucrează în acea clădire, nimeni nu îşi doreşte să treacă pragul uşii de lemn din strada Ştirbei Vodă, care duce la biroul acestei femei de 42 de ani, cu voce caldă. Şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), o agenţie când­va insignifiantă, conduce acum o acţiune ener­gică împotriva corupţiei.

 

„Această doamnă calmă şi discretă a devenit cea mai temută şi, pentru unii, cea mai detestată persoană din România“, spune Vladimir Tismăneanu, politolog şi fost preşedin­te al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Kövesi a de­clanşat cel mai mare „cutremur politic“ în România de după 1989, adaugă el.

După ce, în urmă cu doi ani, a obţinut condamnarea a peste 1.000 de persoane, inclusiv a fostului prim-ministru şi a altor figuri importante, agenţia condusă de Laura Codruţa Kövesi a sporit anul trecut presiunea asupra celor cercetaţi, punând sub acuzare prim-ministrul în func- ţie, patru miniştri, zece primari ai unor oraşe mari, nouă preşedinţi de consilii regionale şi 14 foşti sau actuali membri ai parlamentului. În primele nouă luni ale anului 2015, a adus acuzaţii de corup- ţie împotriva a peste 800 de persoane.

Fostul prim-ministru Victor Ponta a fost acuzat de fraudă, spălare de bani şi complicitate la evaziune fiscală în perioada în care a lucrat ca avocat, înainte de a-şi începe mandatul, în anul 2012. Parlamentul votase împotriva ridicării imunităţii sale parlamentare, împiedicând astfel continuarea anchetei, cât timp se afla în funcţie.

Ponta neagă orice delict şi susţine că este victima „obsesiei unui procuror total neprofesionist“, care caută să se afirme în carieră „inventând şi imaginând fapte şi situaţii neadevărate, din urmă cu zece ani“. Înainte de a fi pus sub acuzare, nu avusese însă niciun reproş la adresa activităţii Laurei Codruţa Kövesi, declarând chiar că fusese ideea sa ca ea să fie numită în funcţie.

Instituţia condusă de Kövesi insistă că duce, pur şi simplu, o activitate de epurare a lumilor politice şi de afaceri din România, care adesea se întrepătrund şi sunt afectate de corupţie. Dar cei luaţi în vizor de Kövesi şi de subordonaţii ei au o perspectivă diferită.

Criticii lui Kövesi au dus o campanie neobosită de defăimare a ei şi a agenţiei pe care o conduce.

Ei o denunţă ca fiind stalinistă şi acuză agen- ţia, care se bazează în mare măsură pe inter­ceptări, de preluarea metodelor folosite de Securitatea din timpul lui Ceauşescu.

Din biroul ei împodobit cu icoane, Kövesi respinge aceste acuzaţii ca fiind absurde. Ea şi echipa ei de procurori „au absolvit facultatea după 1989, aşa că nu ştim care erau metodele Securită- ţii“. Interceptarea convorbirilor, adaugă ea, „nu a fost inventată de DNA, ci este folosită în toată lumea“, de către ţări democrate, fără un trecut marcat de represiunea comunistă.

Criticii ei – în frunte cu grupul mediatic controlat de Dan Voiculescu, magnatul economic şi politic condamnat, în august 2014, la zece ani de închisoare, pentru corupţie – au purtat o campanie neobosită de denigrare, atât împotriva ei, cât şi a DNA.

Jurnalul Naţional, ziar deţinut de Voiculescu, a numit-o pe Laura Codruţa Kövesi „procurorul stalinist“ al României, iar postul de televiziune Antena 3, al familiei acelu- iaşi om de afaceri, a comparat-o cu Hitler şi a acuzat-o că ia bani de la un interlop.

Kövesi spune că s-a obişnuit cu aceste insulte, subliniind că „cele mai defăimătoare declaraţii vin dinspre oamenii anchetaţi de către DNA“.

În luna octombrie a anului trecut, a câştigat un proces intentat împotriva postului Antena 3, pentru afirmaţiile referitoare la banii pe care i-ar fi primit de la un interlop şi la viaţa ei privată, de femeie divorţată.

Îşi recunoaşte, totuşi, un cusur: „Cred că încăpăţânarea este defectul meu, dar eu îi spun consecvenţă. Ţin să duc lucrurile la bun sfârşit“. 

Kövesi refuză să dezvăluie care îi sunt propriile vederi politice, evitând hiperbola emo­ţio­nală care domină discursul public în favoarea limbajului judiciar, clar şi succint.

A urmat aceeaşi carieră de procuror ca tatăl ei, studiind Dreptul la Cluj. După absolvire, în anul 1995, a obţinut primul său post în sistemul judiciar, pe care Comisia Europeană îl critica adesea ca fiind pervertit de intervenţia politicienilor şi de corupţie. În ciuda eforturilor înverşunate ale adversarilor ei, nu a ieşit la iveală nicio dovadă concludentă că ar fi comis vreo fărădelege.

Fostă jucătoare de bas­chet, Kövesi face sport în mod regulat, în apropierea casei sale. Nu acceptă să fie înso- ţită de gărzi de corp, dar este sub supravegherea Serviciului de Pază şi Protecţie.

„Am o viaţă normală“, spune Kövesi, fără să acorde importanţă ris­cului la care se expune. „Mă uit la filme, fac mult sport. Am zile când mă duc pe jos acasă şi asta mă relaxează. Oamenii sunt surprinşi când află că îmi calc singură hainele sau că merg pe munte. Nu fac lucruri diferite de alţi oameni, doar pentru că am acest statut profesional.“

Consideră că teama pe care o stârneşte în clasa politică este exagerată. Dar are pe peretele din birou un desen dăruit de o nepoată, care înfă- ţişează o sperietoare într-un lan, deasupra căreia planează păsări negre. „Cine mă vizitează spune că aşa sunt eu, în Bucureşti“, spune ea.

Kövesi afirmă că oamenii obişnui­ţi pe care îi întâlneşte nu îi cer niciodată să îl lase în pace pe Voiculescu sau pe cei cărora agenţia condusă de ea le-a intentat proces. „Când merg la piaţă, la magazin sau la cinema, vin la mine oameni priete­noşi, care mă felicită şi care ne încurajează în munca pe care o fa­cem“. Şi, într-adevăr, conform unui sondaj recent, peste 60% dintre români spun că au încredere în DNA sub conducerea Laurei Codruţa Kövesi, în timp ce doar 12% au încredere în Parlament. 

Înființată în anul 2003, DNA a vizat, o bună perioadă de timp, numai angajaţi din sectorul public cu funcţii inferioare, ţinându-se departe de oamenii cu influenţă.

„Urmăreau învăţătoa­re şi controlori de tren. Era o bătaie de joc“, spune Sorin Ioniţă, analist politic în cadrul consiliului de experţi în politici publice şi reforma administraţiei Expert Forum, din Bucureşti. Lucrurile au început să se schimbe în urmă cu un deceniu, odată cu numirea Monicăi Macovei ca ministru al Justiţiei, urmată de adoptarea unei legislaţii care împiedica agenţia să urmărească numai figuri mărunte.

Pentru a-i acorda DNA mai multă putere de acţiune, regulamentul a fost modificat astfel încât să fie necesar ca, în toate cazurile investigate, valoarea mitei să se ridice la peste 10.000 de euro şi să fie implicaţi angajaţi din sectorul public cu func- ţii, începând de la un anumit nivel.

Parlamentul României a încercat, în mod repetat, să limiteze eforturile anticorupţie, parlamentarii susţinând că sunt urmăriţi din motive politice şi propunând o lege a amnistiei, căreia Kövesi declară că i s-a opus cu tărie. Pentru a veni în sprijinul celor aflaţi deja la închisoare, în anul 2013 Parlamentul a dat o lege care permitea reducerea pedepsei deţinuţi­lor cu câte 30 de zile pentru fiecare „lucrare de cercetare ştiinţifică“, publicată în timp ce erau închişi. Acest subterfugiu a condus la un adevărat val de cărţi, de multe ori scri­se de alţi autori, publicate sub semnătura politicienilor şi a afa­ceriştilor condamnaţi.

Livia Săplăcan, purtătoarea de cuvânt a DNA, spune că instituţia pe care o reprezintă a făcut apel la Ministerul Justiţiei, pentru modificarea legii şi stabilirea unor criterii stricte în privinţa tipului de cărţi acceptate. „DNA a observat că, dintr-o dată, foarte multe lucrări de cercetare ştiinţifică sunt scrise în închisoare. Cum e posibil?“, se întreabă ea.

Kövesi a fost numită la conducerea DNA în luna mai a anului 2013, de către preşedintele Traian Băsescu. Unul dintre primele succese repurtate de instituţie sub conducerea sa a fost condamnarea fostului prim-ministru Adrian Năstase, în ianuarie 2014, la patru ani de închisoare, pentru luare de mită. Aceasta era a doua condamnare pentru Năstase. (Prima o primise în 20 iunie 2012, când Kövesi nu se afla încă la conducerea DNA).

Chiar dacă politicianul nu a petrecut în acest caz decât şase luni în spatele gratiilor, condamnarea sa a făcut să tremure întreaga clasă politică.

Un alt arest la nivel înalt pentru acuzaţii de corupţie a urmat, spre sfârşitul anului 2014. Ironia a făcut să fie vorba despre Alina Bica, la acea vreme procuror-şef în cadrul unei alte agenţii implicate în lupta împotriva corupţiei: Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Te­rorism (DIICOT). Între timp, Bica a demisionat şi a fost suspen­dată din sistemul judiciar.

Tema corupţiei a dominat alegerile prezidenţiale din anul 2014 şi a contribuit la surprinză­toarea înfrângere a lui Victor Ponta, prim-ministru la acea vreme şi favorit în cursa elec­torală. Postul Laurei Codru­ţa Kövesi depinde de sprijinul preşedintelui, astfel că victoria fostului primar al Sibiului, Klaus Iohannis, care s-a bazat pe o platformă anticorupţie, a risipit îngrijorarea procuroarei şi a colegilor săi.

„Mulţi afirmă că ne ocupăm de cazuri politice“, spune Kövesi. „Răspunsul meu este că nu anchetăm pe nimeni din motive politice.“ Ea aminteşte că agenţia a adus acuzaţii de corupţie împotriva membrilor multor partide, nu doar al celui din care făcea parte Ponta, şi l-a închis chiar pe fratele lui Băsescu, Mircea Băsescu, pentru că a luat bani de la un şef interlop.

În luna februarie a anului trecut, agenţia l-a reţinut şi pe unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai lui Băsescu, fostul ministru al Turismului, Elena Udrea. Aceasta era anchetată pentru că ar fi primit mită şi l-ar fi ajutat pe fostul soţ, omul de afaceri Dorin Cocoş, să spele banii proveniţi din vânzarea de software către Guvern, în condiţii de corupţie.

Deputat în Parlamentul României, Elena Udrea a respins acuzaţiile şi şi-a avertizat colegii: „Va veni şi rândul vostru. Va veni vremea când vor exploda acuzaţiile la adresa voastră, aşa cum mi se întâmplă mie acum“. Agenţia anticorupţie, a declarat ea, „se ames­tecă în lupta poli­tică, sacrifi­când chiar imaginea României“.

Adevărul este însă că urmărirea penală a politicienilor conside­raţi până mai ieri de neatins nu a făcut decât să îmbunătăţească imaginea, în special la sediul Uniunii Europene din Bruxelles, care îi repro­şa de ani buni României că nu face suficiente eforturi pentru a pune capăt corupţiei locale.

Într-un raport referitor la progresele României în privinţa reformei judiciare şi a luptei împotriva corup- ţiei, Comisia Europeană a elogiat agenţia condusă de Laura Codruţa Kövesi pentru „rezultatele sale neîntrerupte“, reproşându-i în acelaşi timp Parlamentului că a împiedicat eforturile acesteia, prin răspunsuri „arbitrare“ la cererile de ridicare a imunităţii care îi protejează pe membrii Parlamentului.

Astăzi, în jur de 120 de procurori, lucrează la peste 6.000 de cazuri de corupţie. Aproape toate anchetele DNA s-au încheiat cu condamnări, reprezentând o rată de succes de aproximativ 90 %.

Chiar dacă e văzută ca un duşman implacabil de mulţi oameni politici sau de afaceri şi chiar de membri ai sistemului judiciar, Laura Codruţa Kövesi pare să se bucure în continua­re de sprijinul cetăţenilor şi al actualului preşedinte.

„Sunt motive de îngrijorare, dacă preşedintele nu ne va sprijini lupta“, spune ea. Comisia Europeană de la Bruxelles o încurajează, la rândul ei, să continue. „România se află pe drumul cel bun şi trebuie să îl urmeze“, spune Frans Timmermans, prim-vicepre­şedintele Comisiei. „Lupta împotriva corupţiei rămâne cea mai mare provocare şi prioritate. Salutăm progresele realizate până acum.“

Laura Codruţa Kövesi este cel de al 21-lea câştigător al distincţiei Europeanul Anului, oferită de Reader’s Digest. Ea se alătură astfel unui grup exclusivist de europeni, a căror muncă face lumea puţin mai bună. 

 

Text actualizat de Andrew Higgins, după articolul original din The New York Times, la care a contribuit cu informaţii şi Rick Lyman

© 2014 DE ANDREW HIGGINS ŞI RICK LYMAN. THE NEW YORK TIMES (15 NOIEMBRIE 2014) WWW.NYTIMES.COM

 

Vote it up
606
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza