Loveste si fugi

A fost nevoie de patru luni, 1.500 de ore de munca, 20 de politisti si de niste vopsea descojita pentru ca faptasul sa fie gasit
<p>6 octombrie 2007, ora 7 seara.  In timp ce Margaret Hull se uita in jur prin restaurantul chinezesc Capilano Heights, a simtit ca i se strange stomacul de neliniste. Unde era sotul ei, Doug? O lasase in fata usii unui restaurant din North Vancouver unde urmau sa se intalneasca cu alte doua perechi – familiile Knight si McNeill – si plecase sa caute un loc de parcare. In seara aceea rece si umeda, Doug s-a purtat ca de obicei, ca un domn, scutind-o sa mearga prin ploaie. Dupa zece minute, Mike Knight s-a hotarat sa mearga afara sa-l caute pe Doug. Mike era prietenul lui Doug de 30 de ani si, in acelasi timp, si medicul lui de familie. +tia ca Doug, la cei 77 de ani ai sai, avea probleme cu inima si ii era teama ca-l va gasi pe undeva prabusit din cauza unui atac de cord. Mike l-a cautat fara succes aproximativ zece minute, dupa care s-a intors in restaurant, sperand ca era deja acolo. Dar nu era.
In acel moment, Stuart McNeill a plecat cu Mike in cautarea prietenului lor. In timp ce treceau pe langa o dubita alba, Mike a auzit un geamat.
S-a uitat in jos si l-a vazut intins pe Doug, cu un picior rasucit intr-un unghi total nefiresc.
– A fost lovit, Stu. Suna la Urgente!
In timp ce Stuart alerga spre restaurant pentru a telefona, Mike s-a lasat pe vine langa prietenul sau.
– Doug, sunt Mike. Daca ma intelegi, strange-ma de mana, i-a spus el.
Mike nu a zis nimic, dar i-a strans mana lui Mike.
– Doug, ai fost grav ranit, a continuat acesta. Trebuie sa te scot de aici. Nu ma pot ocupa de tine aici.
Mike si-a scos haina si a strecurat-o sub capul lui Doug.
– O sa doara, Dougy, i-a spus el. Strange-ma de mana daca e in regula.
Doug l-a strans din nou de mana. Mike l-a tras pe Doug de sub partea din spate a dubitei albe. In acel moment, a vazut o rana adanca in partea superioara a craniului. Desi avea multi ani de experienta ca doctor, nu mai vazuse niciodata ceva asemanator.
Politia si ambulanta au ajuns acolo in cateva minute. In timp ce Doug era dus la spital, Margaret il urma in masina lui Mike. Cand a ajuns acolo, Doug murise. Sotul ei, dupa 56 de ani de casnicie, fusese victima unui accident auto al carui autor fugise de la locul faptei.

6 octombrie, ora 8.45 p.m.
Era ziua libera a caporalului Gerry Desaulniers, dar acesta s-a dus imediat spre locul accidentului. +tia din cat de devastator este un accident auto pentru membrii familiei. Parintii lui aproape ca fusesera ucisi intr-un accident de masina inainte ca el sa se nasca, iar mama lui ramasese cu handicap pentru toata viata. Cu o vechime de 19 ani in fortele de politie, el era specialist in arta de a obtine informatii studiind metalul contorsionat si resturile impactului.
Desaulniers s-a lasat pe vine, si-a indreptat lanterna spre asfaltul umed. Nu erau urme de derapaj. Era prea multa apa pe carosabil. Erau, in schimb, o multime de dovezi: ceasul sfaramat al domnului Doug Hull, o piesa din aparatul auditiv al acestuia, ochelarii sai, un pantof, cheile, o bucatica mica de plastic care putea proveni de la masina si cateva coji de vopsea rosie. Vopseaua si plasticul urmau sa fie trimise la laboratorul de cercetari criminalistice al politiei canadiene in Edmonton.
Desaulniers a facut o harta a tuturor acestor obiecte raspandite pe jos, pentru a aproxima locul unde Hull fusese lovit. Apoi, a determinat cat de departe fusese aruncat dupa impact. Din aceste masuratori urma sa determine mai tarziu cu ce viteza mergea autovehiculul cand l-a lovit pe rezidentul din North Vancouver.
Era ora 3.05 dimineata cand Desaulniers a plecat de la scena accidentului. Nu era deloc un caz usor, mai ales ca nu exista niciun martor.

7 octombrie. Politia canadiana a dat un comunicat de presa in care cerea ajutorul pentru gasirea masinii rosii implicate in accidentul fatal din North Vancouver. Mesajele urmau sa fie primite direct de politie sau de o organizatie nonguvernamentala de prevenire a criminalitatii (Crime Stoppers), sub protectia anonimatului.

11 octombrie, Edmonton. Denis Laflèche, supervizor al laboratorului de criminalistica al Politiei Canadiene, a examinat cojile de vopsea de la locul accidentului cu spectometrul in infrarosu pe baza de transformari Fourier. Acest procedeu i-a dat posibilitatea sa determine compozitia chimica a diverselor straturi de vopsea. Apoi, a comparat ce aflase cu baza internationala de date a vopselelor de automobil din 1960 pana in prezent. Amprenta chimica a vopselei era caracteristica unei Toyota din 1998 sau mai recenta: o Corolla, Matrix, Solara sau Tacoma; mai putea apartine unui Lexus RX300, unui Chevrolet Prizm sau unui Pontiac Vibe. Masina era cel mai probabil produsa in Cambridge, Ontario sau Fremont, California.
Desaulniers si colegii sai aveau la indemana 18 indicii despre masina implicata in accident. Cautau vehicule care avusesera recent avarii in partea frontala sau urme de impact cu o persoana. Un magazin de caroserii din Vancouver a telefonat in legatura cu o masina lovita, dar s-a dovedit ca fusese izbita de o usa defecta de garaj. Altcineva a raportat o camioneta a intr-o parcare din New Westminster, dar avariile nu erau in partea din fata a masinii. Cercetarile bateau pasul pe loc, astfel incat Serious Crime Unit – o echipa foarte experimentata de investigatori in civil – a fost adusa pentru a continua ancheta inainte de stergerea oricarei piste. Li s-a incredintat aceasta ancheta sergentului Greg Mainman si caporalului Paul Duffy.

17 octombrie. Lucrurile incep sa se miste: un informator anonim a sunat la Crime Stoppers si a dat un nume, Avtar Dhaliwal, si o masina, Toyota Corolla. Cand Desaulniers a auzit asta, a ridicat pumnul strans in aer si a strigat: „Evrika!“. Dar asta nu era suficient pentru o condamnare. Nu exista nicio dovada ca Dhaliwal era la volan sau ca aceea era masina pe care o cautau.
Mainman l-a cautat pe Dhaliwal in baza de date a politiei. Aparea in aceasta evidenta impreuna cu un numar de telefon mobil si cateva informatii despre fratele lui. Duffy s-a uitat la numarul lui Dhaliwal si a aflat ca telefonul era in reteaua Rogers. Pornind de la aceasta informatie, a putut sa ceara firmei de telefonie informatii despre Dhaliwal, inclusiv adresa acestuia din Surrey.
Oare acest barbat care locuia in Surrey facuse 30 de kilometri pana in North Vancouver in acea noapte? Una dintre modalitatile de a afla asta erau informatiile date de telefonul mobil. Daca este folosit telefonul, el trimite semnale catre cele mai apropiate antene si astfel se poate determina locatia acestuia.
Mainman a facut apel la un ordin special care ii permitea sa ceara informatii despre telefonul lui Dhaliwal. Aceste ordine, introduse in legea canadiana in 2004, permit politiei sa ceara unui tert, ca de exemplu unei firme, sa furnizeze informatii in legatura cu un telefon sau informatii bancare. Informatiile primite de la Rogers aratau ca, la 7.04 p.m. in seara accidentului, telefonul lui Dhaliwal era in raza de acoperire a unei antene situate in capatului soselei Capilano, la 10 minute distanta de restaurantul chinezesc Capilano Heights. Aceasta era dovada prezentei fizice a telefonului in zona.
 
21 octombrie. Duffy si Mainman
s-au dus la adresa lui Dhaliwal din Surrey. Nu au gasit acolo nicio masina rosie. S-au hotarat sa verifice acasa la fratele lui. Cand au ajuns acolo, nu
si-au putut crede ochilor: in fata casei era o Toyota Corolla rosie, din 1999. Investigatiile aveau in sfarsit un curs favorabil, dar trebuiau sa se asigure ca e vorba despre aceeasi masina cu cea pe care o cautau. Autovehiculul nu avea urme evidente ale unor avarii, iar atunci cand au verificat la Compania de Asigurari din British Columbia nu au gasit niciun raport conform caruia masina sa fi fost implicata intr-un accident recent. Duffy s-a intors cateva zile mai tarziu cu un mandat care ii permitea sa ia probe de vopsea. Cand cineva a condus Toyota pana la o policlinica, apoi a intrat inauntru, Duffy a mers si a luat probe de vopsea. Dupa patru zile, laboratorul din Edmonton raporta ca doua dintre straturile de vopsea erau identice cu cele ale cojilor de vopsea gasite la locul accidentului. Aveau masina implicata in accident. Mai trebuiau sa dovedeasca faptul ca Dhaliwal era cel care condusese in acea noapte.
27 octombrie. Sergentul Jason Pole a inceput sa examineze listele cu telefoanele date si primite de Dhaliwal. A observat ca, intre 1 si 17 octombrie, Dhaliwal a sunat frecvent pe un numar al Bancii Royal. Daca politia putea ajunge la datele bancii, acele „amprente“ se puteau dovedi o mina de informatii pretioase.

29 octombrie. In acea dupa-amiaza, cativa politisti din North Vancouver
l-au urmarit pe Dhaliwal pana la o statie de politie din Surrey si l-au privit in timp ce facea plinul.

30 octombrie. Un politist a vorbit cu managerul de la benzinaria din Surrey si i-a cerut copii ale tranzactiilor facute in ziua anterioara. Erau  doua la ora la care Dhaliwal alimentase. Una dintre ele era facuta cu un card de debit al Bancii Royal. Mainman i-a cerut judecatorului un ordin care sa-i permita accesul la conturile si tranzactiile asociate acelui card.

15 noiembrie. Mainman a cautat prin 154 de tranzactii bancare sperand sa dea si peste o plata facuta catre un atelier de reparat caroserii. Nu a gasit asa ceva. Cu toate acestea, doua tranzactii care pareau importante in noaptea de 6 octombrie. Amandoua erau facute in Surrey, una la benzinarie, la ora 5:33 p.m, iar cealalta la un bancomat de pe sosea, la ora 8:45 p.m. Locurile aveau supraveghere video.
In aceeasi zi, Mainman a cerut inregistrarile din ambele locatii. In ele aparea Dhaliwal conducand Toyota rosie in ambele locuri. Era dovada ca el era la volanul masinii si inainte, si dupa accident. Din fericire, filmarile le mai dadeau un indiciu: in masina erau trei femei, potentiali martori. Mare lucru!, se gandi Mainman.
Identificarea femeilor a fost anevoioasa. Sergentul Brian Sauve, de la departamentul din North Vancouver, a gasit in cele din urma o femeie ale carei semnalmente erau similare uneia dintre femeile din inregistrare. Politia a urmarit-o pana acasa si astfel au putut obtine adresa, numele si informatii privind convorbirile de pe telefonul mobil. Datele primite aratau ca isi folosise telefonul in masina condusa de Dhaliwal in 6 octombrie.
Datorita ordinelor judecatorului , politia a aflat date si despre persoanele pe care aceasta femeie le contactase telefonic. Au fost supravegheate mai multe case si persoane, pana cand a fost gasita o a doua femeie care semana cu una care aparea in filmarile de pe camerele de supraveghere. In cele din urma, dupa doua luni, Mainman si Duffy aveau doi martori. S-au hotarat sa-l aresteze pe Dhaliwal.

11 ianuarie 2008. Ziua decisiva: Dhaliwal a fost arestat la 3:59 p.m. Aproximativ in acelasi timp, cele doua martore au fost ridicate si ambele au recunoscut ca erau in masina in momentul in care Dhaliwal l-a lovit pe Hull. La 5 p.m. politistii au mers acasa la Dhaliwal cu un mandat de perchezitie si au gasit haine care semanau cu cele pe care le purta in seara accidentului. Desaulniers a confiscat Toyota rosie pentru investigatii ulterioare.

19 decembrie 2008. Dhaliwal a pledat vinovat de lovirea lui Douglas Hull si de parasirea locului accidentului. Politistilor le-a fost mai usor sa obtina o marturisire de la acesta si datorita declaratiilor detaliate date de cele doua martore cu privire la ce se intamplase in seara de 6 octombrie atunci cand fusese accidentat Doug Hull. Dhaliwal, un sofer de camioneta in varsta de 24 de ani, necasatorit, a primit o pedeapsa de sase luni de inchisoare si o suspendare a permisului de conducere pe o perioada de trei ani.

Pentru cei 20 de politisti care au lucrat la acest caz 1.500 de ore pe parcursul a patru luni, a fost un final satisfacator. Sergentul Sauve spune: „Am avut o victima nevinovata. Drama a afectat o multime de oameni si noi am fost foarte motivati sa aducem liniste familiei prin rezolvarea cazului“.</p>

Vote it up
303
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza