Liant intre doua lumi

Siriana Nabila Alfakir ii ajuta pe copiii imigranti sa se adapteze in scolile suedeze
 
<p>
Era in miez de iarna si un frig de crapau pietrele, cand Nabila Alfakir a coborat din avion la Stockholm, in ianuarie 1977. Venea tocmai din Damasc (Siria), orasul ei natal. „Mai fusesem in Stockholm, dar numai vara, asa ca imi aminteam un oras cald, cu multa verdeata. Dar, cand am ajuns, totul era acoperit de zapada.“

In Damasc, Nabila se ocupa de relatii cu clientii la aeroport. Acolo isi intalnise sotul. Gratie profesiei lor, cei doi au avut posibilitatea sa ca-latoreasca in afara tarii si astfel i-au vizitat de mai multe ori pe cei doi frati ai Nabilei, stabiliti in Suedia. Apoi, in 1977, din cauza situatiei politice din Siria, Suedia i-a acordat azil politic sotului ei, iar cuplul s-a mutat definitiv aici.

Nabila era dornica sa se simta ca acasa in tara care a adoptat-o, asa ca a inceput sa invete limba suedeza. Dupa trei luni si jumatate, a mers la biblioteca publica si a intrebat daca nu au vreun post liber. I s-a spus: „Avem nevoie de un functionar“. Nabila le-a zis ca va reveni cu un raspuns in cel mai scurt timp, a plecat acasa si l-a sunat imediat pe fratele ei: „Ce face un functionar in Suedia?“, l-a intrebat. In ziua urmatoare, a acceptat postul.

In timp ce lucra la biblioteca, Nabila studia Pedagogia la Universitatea Stockholm si dadea in particular lectii de limba araba. In 1987, a primit oferta de a se ocupa de copiii afectati de razboiul din Orientul Mijlociu. „Erau considerati cazuri disperate, un fel de cauze pierdute, dar, cand am inceput sa lucrez cu ei, am observat ca fac progrese intr-un timp foarte scurt. Pe de alta parte, cand copiii se intorceau la scoala dupa vacante, ei reveneau la acelasi comportament si trebuia s-o iau de la capat. Era frustrant.“

Femeia si-a dat seama ca problemele copiilor isi aveau originea acasa, in familiile lor, asa ca a luat legatura cu parintii. „Atunci am inteles ca acestia transferau asupra copiilor toate problemele lor“, spune Nabila. „Mi-am dat seama astfel ca si parintii trebuie implicati, daca vrem ca acesti copii sa fie fericiti la scoala.“

Parintii nu aveau prea mare incredere in scoala, cata vreme ei habar nu aveau ce fac copiii lor acolo. „Am initiat un dialog permanent cu ei si i-am facut sa realizeze ca punem tot sufletul si ca lucram in interesul copiilor.“

De atunci, discutiile cu familiile, intalnirile parinte-profesor au devenit una dintre principalele ei metode de lucru. Nabila a convins si alti profesori sa procedeze ca ea si a scris doua carti in care explica toata metodologia, in detaliu. „Trebuie sa vorbesti si cu parintii, nu numai cu elevii. Daca au sansa unui dialog, parintii se simt parte din sistemul de invatamant.“

Nabila crede ca experienta personala de imigranta a ajutat-o in munca ei. „Sunt foarte multe coduri sociale noi, pe care trebuie sa le inveti cand ajungi intr-o tara straina si e foarte greu sa stii cum sa te comporti. Pentru ca seful meu de la biblioteca publica a crezut in mine, am inceput si eu sa am incredere in mine. Am convingerea ca acest lucru e valabil pentru oricine. Toti vrem sa ne simtim partasi la ceva, iar asta se intampla cu acest model de dialog.“

Azi, Nabila se simte deopotriva suedeza si siriana. Ii place viata ei in Suedia. Daca ar fi ramas in Siria, lucrurile ar fi fost cu totul diferite. „Daca nu esti fortat sa faci schimbari in viata ta, e usor sa devii lenes. Eu am fost nevoita sa fac asta si, invatand din experienta ce am de oferit, am fost capabila sa observ ce oportunitati li se ofera si altor oameni.“

CV – Nabila Alfakir
Nascuta: Damasc, Siria, in 1950
Adresa: Stockholm, Suedia
Realizari: A dezvoltat un model prin care copiii imigranti sunt integrati mai usor in scolile suedeze, prin mentinerea unui dialog permanent intre scoala si parinti. Mai mult decat atat, ea a scris si doua carti pentru profesori.
Planuri: Sa continue sa ajute la integrarea copiilor imigranti din Suedia.

</p>
Vote it up
282
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza