Las Vegas, confidential

VIDEO: Reader’s Digest a realizat un reportaj inedit despre viata din cel mai mare oras al cazinourilor
 
<p>Nu joc. Nu ma dau in vant dupa locurile aglomerate. Pentru mine, vacanta perfecta este cea petrecuta la soare, pe o plaja aproape pustie, strajuita de palmieri, departe de toti si de toate. Asa ca am venit in Las Vegas pentru o saptamana.

Vizioneaza AICI un film realizat de reporterul nostru in Las Vegas

Misiunea mea e clara. Ca unul care viziteaza locul acesta pentru prima data, vreau sa-i patrund esenta si sa vad ce da viata Las Vegasului. Planuiesc sa intru in culisele unora dintre cele mai vestite cazinouri din oras, ca sa-i iau pulsul acestui oras despre care Frank Sinatra spunea intr-un film: „Este singurul loc unde banii chiar vorbesc. Spun: «La revedere».“
Incep literalmente de la varf. Dupa ce sunt insotit cu un lift la etajele superioare, trec pe langa o serie de usi incuiate si fara numere si sunt primit in Paiza Club, un loc ultraexclusivist de la etajul 50 al hotelului Palazzo, cu vedere spre vestita Las Vegas Strip, acea parte (eng. strip - „fasie“) din bulevardul Las Vegas care e ticsita cu cazinouri si hoteluri. Acest club bogat lambrisat este dedicat practic celor mai bogati jucatori ai lumii. Supranumiti „balene“ sau „mari jucatori“, acestia pariaza regulat zeci de mii de dolari la o aruncare de zaruri sau o intoarcere a unei carti de joc. Baccara este jocul preferat. Totusi, pentru obisnuitii locului si cei carora le plac jocurile mecanice, cazinoul va inaugura, in curand, cea mai scumpa masinarie de noroc: 500 de dolari la o tragere. Desi oaspetii de elita nu platesc nimic daca stau in acest club – 80% din acestia fiind asiatici –, pretul de intrare este enorm. „Oaspetii nostri au cel putin un milion de dolari in cont la noi“, explica Ken Wong, directorul executiv al clubului. In toata lumea sunt maximum 1.000 de jucatori mega-bogati, iar competitia intre cazinouri pentru a-i atrage este acerba. „Cu totii stim cine sunt balenele“, spune Wong. „Si noi toti cautam sa-i atragem. Intrarea se face doar pe baza de invitatie.“
Palazzo, ca si alte mari cazinouri, are propria flotila de avioane de mare viteza care sa aduca „balenele“. Bucatarie 24 de ore din 24, mancare proaspata adusa cu avionul privat din Asia, un personal de zeci de oameni cunoscatori ai mai multor limbi straine si televizoare conectate la statiile de televiziune din Hong Kong, Japonia si China: toate acestea ii ajuta pe „marii jucatori“ sa se simta ca la ei acasa.
„Satisfacem orice dorinta a oaspetilor nostri“, spune Wong. El este cel care, personal, cauta tot ce inseamna „ca la mama acasa“ in Asia pentru „balenele“ sale. Recent, in ajunul Craciunului, un oaspete al clubului Paiza l-a intrebat pe Wong daca poate aranja un spectacol privat de Craciun, completat in ziua urmatoare de un pian si un Mos Craciun care canta. Singura problema este ca spectacolele din Las Vegas sunt inchise de Craciun, iar actorii isi iau liber. „Dar noi nu stim sa spunem nu“, spune Wong. A doua zi, jucatorul a avut aranjamentul sau personal de Craciun, inclusiv un Mos care canta.

Pentru a vedea cum joaca restul lumii, sau ceilalti 99% din jucatorii din Las Vegas, si pentru a afla cum reusesc cazinourile sa stoarca toti banii de la ei, m-am intalnit la cazinoul Caesar’s Palace cu expertul in jocuri de noroc dr. David G. Schwartz. El a scris pe larg despre istoria si psihologia jocurilor de noroc si este directorul Centrului pentru Cercetarea Jocului de la Universitatea din Nevada, Las Vegas. A fost de acord sa-mi faca turul cazinoului. Cazinourile sunt astfel construite incat sa-i lase pe jucatori fara bani. In timp ce ne plimbam prin stralucitorul Caesar’s Palace, Schwartz admite: „Constructia este mai mult arta decat stiinta“.
Proprietarii angajeaza un numar urias de experti, de la decoratori de interioare la psihologi si specialisti in teoria jocurilor, pentru a duce la perfectiune acest proces. Nu le scapa niciun detaliu. Tavanele sunt joase, creand un spatiu cat mai intim pentru jucatori. Arhitectii opteaza, de obicei, pentru culoarele in linii curbe, nu drepte, ca sa-i incurajeze pe oaspeti sa exploreze.
Adesea, bancile sau canapelele din locurile publice lipsesc sau sunt foarte putine fiindca, daca stai, nu produci venit. Rosul, mult timp considerat o culoare norocoasa, si auriul, semn al bogatiei, sunt culorile preferate. Albastrul este nepotrivit si inacceptabil: face ca oamenii sa para livizi sau bolnavi, ceea ce poate afecta starea lor de spirit si dorinta de a juca. Unii zic ca ornamentele iti cresc emotia cand te afli in cazino. Aratand spre covorul colorat, Schwartz spune: „Proiectantii vor sa faca astfel incat totul sa para cat mai diferit de ce au jucatorii acasa“.
Ca sa ajunga in camere, oaspetii trebuie sa treaca prin cazinoul zgomotos, colorat, cu masini de jocuri mecanice atractive. Totul gandit din proiectare. Odata ajunsi in camere, vizitatorii observa ca nu exista cafetiere. Asta pentru a-i ademeni sa coboare in restaurant. Si, pentru a ajunge acolo, trebuie sa treca din nou prin cazinou. Nu exista nici ceasuri, nici ferestre. Atentia jucatorilor nu trebuie distrasa de la afacerea in sine. Intr-un cazinou nu e nici zi, nici noapte, este doar „timpul jocului“. Altii sustin ca de aceea sunt si putine oglinzi: conducerea doreste ca jucatorul sa se creada James Bond, nu un tip oarecare, mic si indesat, din Iowa City, care-si pierde banii la masinile automate.
Schwartz si cu mine ne oprim in fata unui automat care fluiera tare: „Ching-ching-ching“. Privim o femeie care loveste agitata butoanele masinii. Dupa cateva „trageri“, Schwartz ma intreaba: „Ai observat cat de des a fost aproape de jackpot? E din proiectare“. Jocurile mecanice sunt facute pentru a arata cat de mult se poate apropia un jucator de castig. E 101% psihologie.
Chiar si zgomotul este reglat. „Cazinoul modereaza zgomotul jocurilor mecanice ca sa mentina un anumit nivel al emotiei“, spune Schwartz. Cazinourile au experimentat si impactul mirosului. Dupa ce au dat cu un spray floral pe niste jocuri mecanice, cercetatorii au observat o crestere cu 45% a sumelor puse in joc. Se crede ca jocurile mecanice mai „darnice“, care dau mai multe castiguri decat altele, sunt puse in locuri cu trafic intens.
Jocurile mecanice de pe Las Vegas Strip produc, in medie, peste jumatate din veniturile cazinoului si sunt atent monitorizate. Fiecare masina e controlata de un computer care da bani la intervale prestabilite. Cilindrii care se invart sunt doar de forma. Suma medie data jucatorilor drept castig in tot statul este 93,9%. Adica, pentru fiecare dolar pariat, cazinoul opreste aproape 6 centi. „Media de retinere pe Strip este de peste 7%“, spune Schwartz. Asta inseamna ca se opreste putin peste 7 centi la fiecare dolar pariat. La fiecare tragere. 24 de ore pe zi. Schwartz urmareste „the Big Six“, roata cunoscuta si sub numele de „Roata Norocului“. Subliniaza ca ea se afla intr-o zona cu circulatie intensa si nu e bagata in seama de cunoscatori. „Fiindca ofera aproape cel mai mic castig dintre toate jocurile de la acest etaj. E mai degraba pentru novici“.
Unele masinarii dau bani putini, dar frecvent, astfel incat se creeaza sentimentul ca jucatorul castiga cand, de fapt, el pierde incontinuu. Tot psihologie.
Continuam turul prin cazinoul Caesar’s Palace si observam un dealer de zaruri care, terminandu-si serviciul, priveste in sus, bate din palme, isi intinde bratele si-si arata palmele. „Aplauda ca sa arate echipei de supraveghere, care-l priveste pe camera digitala de luat vederi, ca nu are nimic in maini“, explica Schwartz. Dealerii au toti un sort infasurat strans pe trup pentru a nu putea sa strecoare ceva in buzunare: „E exact ca-n filme. Cel de la zaruri urmareste zarurile, crupierul urmareste masa, box man-ul urmareste jucatorii, responsabilul de sala urmareste mai multe jocuri si pit boss-ul urmareste pe toata lumea. Intre timp, «Ochiul din cer» urmareste totul. Pariez ca ne urmareste si acum.“
Cand ii spun lui Schwartz, care a lucrat in echipa de supraveghere a cazinoului, ca sper sa vad dispeceratul de supraveghere, el zambeste si imi raspunde: „E cam greu. Nimeni nu intra acolo. E ca Fort Knox“.

Intru totusi. A durat mult sa conving, sa aduc argumente si sa lingusesc pe cineva, dar Caesar’s Palace mi-a permis vizita in sanctuar, camera principala de supraveghere a hotelului de faima mondiala, interzisa pentru 99,9% din oameni. A meritat asteptarea.
La capatul unui coridor lung, ascuns chiar in centrul departamentului de marketing si vanzari, sunt introdus printr-o usa cu incuietoare dubla si nemarcata. „Bun venit in ceea ce numim Ochiul, imi spune Tom Flynn, vicepresedintele departamentului de supraveghere. „Aici ii protejam pe cei buni si incercam sa-i prindem pe cei rai.“ Ca sa obtin acceptul de a intra, am promis sa nu dezvalui tot ce voi vedea.
Cativa agenti de supraveghere stau in fata unui panou cu peste o duzina de ecrane enorme, conectate video in timp real cu cele cateva mii de camere de filmare ale hotelului. Acesti agenti sunt experti in arta de a trisa. Pot descoperi orice, de la numararea cartilor de joc si pana la hotii de jetoane si cei care schimba cartile. Fiecare masa de joc este in atentia unor camere de luat vederi care urmaresc jocul, pe jucatori si pe dealeri. Daca un pit boss observa ceva neobisnuit, suna agentul de supraveghere si-i cere sa indrepte camera asupra jucatorului suspect. In principal, se cauta „semne“, actiuni care nu par in ordine. Sa spunem ca un jucator necinstit castiga un pariu si incearca sa strecoare un jeton de 100 de dolari in loc de cel de 25 de dolari cu care a pariat in realitate, o miscare ce se numeste „schimbarea pariului“. „Oamenii nostri stiu exact ce cauta si ne ajuta si camerele“, ne impartaseste Flynn, in timp ce-l roaga pe un agent sa foloseasca joystickul pentru a demonstra cat sunt de puternice si de precise camerele digitale ale cazinoului, numite „Ochii din cer“.
Mai intai, face prim-plan pe o masa la care se joaca zaruri (aproape) si apoi pe un jucator mustacios (mai aproape) tinand in mana dreapta o hartie de 50 de dolari (si mai aproape). Camera e asa de puternica, incat se poate citi si numarul de serie al bancnotei. O alta camera, dintr-un alt unghi, permite operatorului sa vada numarul si valoarea jetoanelor dintr-un fisic. Toata aceasta actiune e apoi preluata digital si salvata in serverul computerului. Flynn si echipa sa pot relua o scena care s-a petrecut cu cateva clipe sau zile in urma doar apasand cateva taste. „Trisorii urasc inalta tehnologie“, spune el.

Pana la sfarsitul sederii mele de o saptamana in Vegas, am invatat diferenta dintre o balena, un stick man si un box man si de ce e aproape imposibil sa treci neobservat de „Ochiul din cer“. Dar inca nu am pariat.
Vorbind cu presedintele Caesar’s Palace, Gary Selesner, aflu ca acest cazinou este vestit pentru cele mai mari sume pariate pe Strip: „Ii permitem unui mare jucator de Baccara sa parieze 200.000 dolari la o mana, unui jucator de blackjack 50.000 dolari si unui jucator la ruleta 3.000“.
Ma indrept spre masinile la care se joaca cu un penny. Dupa o jumatate de ora am cu 17,70 de dolari mai putin. Frank Sinatra avea dreptate: Las Vegas e singurul loc unde banii vorbesc. Si chiar spun: „Adio!“ Sa ascultam sfatul lui, caci si el a fost un mare jucator!</p>

Vote it up
333
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza