La hotarul dintre lumi

O vacanta la mare se transforma in cosmar cand o turista ajunge de doua ori in pragul mortii
 
<p>Cand a mijit ochii, luminile lampilor au orbit-o. Atunci, Christiane Huck si-a lasat pleoapele sa cada la loc si a incercat sa inteleaga ce se intampla: de ce era intr-un pat strain? De ce avea un tub in gat? Ce patise? A mai deschis o data ochii si a vazut, in zare, o priveliste intrerupta de rama unei ferestre mari. Se afla pe un munte. In varf stralucea o cruce gigantica. Era cumva raiul?

Duminica, 24 ianuarie 2010, ora 16.15.

Era o zi splendida in oraselul Mossel Bay, de pe coasta sudica a Africii de Sud. Vantul biciuia valurile, dar nu cat sa nu poti inota. Christiane si Dieter Huck, din comuna svaba Schwaikheim, se bucurau de a zecea zi de concediu. In sfarsit vacanta, in fine ocazia de a scapa de toate problemele! Cuplul condusese pana la plaja Dias, insotit de Dagmar Gleiss-Forcioli, o prietena care locuia de multi ani in Africa de Sud. Plaja era aproape goala in acea dupa-amiaza tarzie. Christiane, in varsta de 58 de ani, se plimba de-a lungul tarmului, prin apa pana la brau, iar sotul ei, Dieter, inota in larg. Viata e frumoasa uneori.
Dewaldt Wepener si sotia lui, Natalie, amandoi din Mossel Bay, se indreptau spre plaja Hartenbos, la cativa kilometri distanta, cand s-au gandit ca ar fi bine sa nu mearga totusi atat de departe. Asa ca Dewaldt a parcat langa barul de pe plaja Dias si cei doi tineri sud-africani au inceput sa se plimbe de mana pe malul marii. Nu mersesera nici doua minute, cand Dewaldt a observat trei oameni care inotau in ocean.
- Sunt nebuni ca inoata aici!, spuse el.
Surferul de 37 de ani cunostea bine plaja, care era faimoasa pentru curentii puternici si valurile imprevizibile.
In acea duminica, pe plaja Mossel se mai afla un cuplu. Alven Driver, proprietarul unei pescarii locale, si sotia lui, Florence, venisera cu un prieten, un jucator de rugby care vroia sa-si relaxeze in apa marii piciorul accidentat. Stateau pe nisip, amuzandu-se.
Dagmar a ramas surprinsa sa vada ca prietena ei, Christiane, care voia doar sa se plimbe la apa mica, ajunsese departe de tarm.
- Christiane, Christiane!, striga ea.
Ceva nu era in regula. Dagmar il vazu pe Dieter inotand repede spre sotia lui. Se arunca si ea in valuri.

Dieter isi apuca sotia cu ambele maini si isi folosi toate puterile ca sa tina capul Christianei deasupra apei. Valurile se loveau de corpul ei si el se straduia sa gaseasca un petic de sol stabil sub picioare. O auzise cand il striga speriata si vazuse ca apa ii ajungea pana la gat, desi ea nu vrusese sa mearga atat de departe in larg. Sigur a nimerit intr-un vartej creat de curent!, se gandi el. Dar de ce nu raspundea? Se comporta ca si cum cazuse in transa.
- Christiane, ce ai patit?, o intreba el. Ce e cu tine? Spune ceva! Poti inota?
Niciun raspuns. Deodata a simtit ca ea a ramas fara vlaga. Corpul i-a alunecat in apa. Christiane nu reactiona deloc, nici macar cand apa i-a patruns in gura si nas. Dagmar a ajuns si ea la ei si l-a ajutat pe Dieter sa o tina deasupra apei. S-au chinuit amandoi sa o traga spre mal. Dagmar le-a facut cu mana putinilor oameni care se mai aflau pe plaja, cerand ajutor.
- Trezeste-te, Christiane!, ii repeta Dieter intruna. Nu ma lasa singur!
Florence Driver a observat-o prima pe femeia care facea semne disperate din maini. Il chema repede pe sotul ei. Alven se arunca in apa si inota in salturi mari. Barbatul musculos de 46 de ani o apuca pe Christiane de sub brate.

Dewaldt si Natalie Wepener si-au dat seama ce se intampla in apa.
- Sigur au nevoie de ajutor!, striga Natalie alarmata catre sotul ei.
Fara sa ezite, Dewaldt zvarli cheile masinii in nisip si se arunca in ocean. In cateva secunde, el si Alven Driver au tras-o pe Christiane pe plaja. Era inconstienta si fata i se invinetise.
- Nu respira!, spuse Dewaldt, si apasa cu degetele pe artera dreapta.
Nu avea nici puls.
- Resuscitare!, tipa Alven.
Participase la un curs de prim-ajutor si stia exact ce trebuie facut. Isi impreuna mainile si le puse pe partea inferioara a pieptului Christianei. Isi incorda corpul si incepu sa ii aplice o serie de apasari rapide si puternice. Apoi, Dewaldt inclina capul femeii pe spate si-i sufla aer in plamani de doua ori. Veni din nou randul lui Alven, care numara fiecare pompare a pieptului:
- Unu, doi, trei, patru…
Cand au ajuns la 30, Dewaldt i-a mai suflat de doua ori in gura. Au urmat 32 de repetari. Si iar 32, minute in sir.
- Nu va opriti!, striga Natalie.

Pentru ca venise ora fluxului si oceanul crestea cu repeziciune, au tras-o pe Christiane mai departe de tarm. Era tot inconstienta, cu capul cazut intr-o parte. 32 si iar 32 de repetari.
Desi plaja paruse abandonata, inca un barbat le mai sari in ajutor. Era dr. Jaco Botha, cardiolog la Spitalul Bay View din Mossel Bay. A verificat respiratia Christianei. Nu respira. I-a luat si pulsul. A intors-o pe o parte si din gura i-au iesit apa si spuma. Botha a intins apoi femeia lipsita de viata pe spate si cei doi au continuat resuscitarea. 32 si iar 32. Dieter Huck statea deoparte, la mica distanta, alaturi de Dagmar. Erau extenuati. Se rugau. Dieter continua sa-si implore sotia:
- Te rog, nu ma lasa singur!

Un client de la bar i-a anuntat ca ambulanta era pe drum. 32 si iar 32. Brusc, Christiane a inceput sa scuipe apa. Botha a intors-o pe o parte, i-a varat un deget in gura ca sa-i curete caile respiratorii si i-a intins gatul. A simtit puls slab la gat. Alven si Dewaldt s-au prabusit pe nisip, tragandu-si sufletul, epuizati. Fluxul crestea mereu, asa ca au fost nevoiti sa se retraga din nou spre un loc inca uscat. Chiar atunci a sosit si ambulanta. Paramedicii au conec-tat-o la un electrocardiograf, al carui ecran a inceput sa palpaie usor si a afisat o linie verde cu zigzaguri pe verticala. Toti au rasuflat usurati: era tot inconstienta, dar revenise la viata!
"Nu stiu cat a fost fara suflare", spune Dewaldt Wepener acum. "Cel putin 15 minute. Noua ni s-au parut ore".
Ambulanta i-a dus pe Christiane si dr. Jaco Botha la spital, iar Dieter si Dagmar i-au urmat in masina lor. Alven, Florence, Dewaldt si Natalie s-au dus acasa extenuati, dar fericiti: salvasera o viata. La 5.30, plaja Dias era iar goala.

Christiane a fost dusa la salonul de terapie intensiva de la ultimul etaj al spitalului. Pe fereastra se vedea de sus privelistea golfului. Noaptea tarziu, Dieter statea la capataiul sotiei. Doctorii i-au spus ca plamanii functionau doar la 25% din capacitate. Era intr-o stare critica. Nu-si putusera da seama daca suferise leziuni cerebrale si cat de grave puteau fi. Acum, ea deschisese ochii, dar nu putea vorbi cu tubul de ventilatie in gat. Dieter a rugat-o sa clipeasca daca intelegea ce ii spunea. Pleoapele i s-au inchis.

Luni, 25 ianuarie 2010, 10.35 dimineata. Cand Dieter a ajuns la spital a doua zi, sotia lui statea rezemata in pat, respirand aproape fara ajutor. Functiile plamanilor se recuperasera pana la 72%. Christiane, slabita, i-a scris pe un biletel ca se simtea mai bine si vroia sa plece imediat. Doctorii i-au recomandat sa mai stea doua zile in spital: puteau aparea complicatii. Si au avut dreptate.
Tarziu dupa-amiaza, furtunul de ventilatie i-a fost indepartat si Christiane a putut sa se ridice. A mers insotita de o asistenta pana la usa salonului, dar au lasat-o genunchii si s-a prabusit. Fata i s-a invinetit, a incetat sa respire si pulsul i-a disparut. Pentru a doua oara in 24 de ore, femeia de 58 de ani era in moarte clinica. Fara apa, fara curenti periculosi, fara valuri. Din senin. Doctorii si asistentele s-au napustit spre ea. A fost resuscitata din nou. Cand inima a reinceput sa-i bata, doctorii i-au indus o coma artificiala.

Peste cateva ore, Christiane s-a trezit. Era inconjurata de liniste. Prea multa liniste. Era constienta, dar nu se putea misca. Niciun muschi nu raspundea la comenzile ei, nici macar pleoapele! In Germania lucrase ca asistent social pentru persoane care erau in coma. Oare asa se simteau si aceia? Sa fii constient, dar sa nu poti interactiona cu exteriorul? "Au fost cele mai cumplite ore din viata mea", explica ea astazi. "Imi era teama ca nu voi mai putea spune nimic nimanui! Nu-mi puteam imagina viata asa. Nu-mi mai doream decat sa mor."
Dupa o vreme, un deget de la picior i s-a miscat. Apoi, a putut sa miste un picior si, incet-incet, si restul corpului. Ce usurare! Ce noroc, din nou!
In urmatoarele zile, doctorii i-au facut Christianei o serie de teste, pentru a afla ce s-a intamplat. Nu se inecase in ocean in acea zi de duminica fatidica, ci suferise o embolie pulmonara. Un cheag de sange care se formase, probabil, in timpul zborului spre Africa de Sud, se cuibarise intr-unul din vasele de sange vitale. A doua zi, un alt cheag aproape ii luase viata din nou.
Doctorii au externat-o dupa 12 zile. Christiane si-a petrecut alte cateva zile alaturi de doi dintre salvatorii ei, Florence si Alven Driver. Dieter fugise acasa, in Germania, ca sa aranjeze totul pentru intoarcerea ei.

Azi, Christiane se simte bine. Cuplul vrea sa se intoarca in Africa de Sud, ca sa-si continue vacanta intrerupta atat de brutal si sa le multumeasca inca o data celor care au salvat viata Christianei. </p>

Vote it up
204
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza