Intreab-o pe Andreea

Ai intrebari despre viata, cuplu, familie, copii sau serviciu? Cere-i sprijinul Andreei Gazdaru, la redactia@rd.com
 

Fara solutii

De un an de zile am o relatie cu un barbat insurat. Inainte am fost buni prieteni, dar am ajuns in aceasta situatie, probabil ca si din cauza ca eu sunt divortata.  La inceput m-am retras, au fost momente in care imi dadeam seama ca “nu ar trebui”, dar apoi m-am obisnuit cu ideea. Cu timpul m-am indragostit de el. Nu stiu daca imi doresc mai mult. Uneori da, uneori nu. Oricum, nu i-as putea cere nimic, daca el nu simte ca ar vrea sa fie doar cu mine. Totusi, situatia ma deranjeaza si nu stiu ce sa fac.
Roxana, Targu-Mures

Draga Roxana,
Te afli, intr-adevar, intr-o situatie complicata. Prima intrebare pe care ar fi bine sa ti-o adresezi este ce nevoie iti implineste acest barbat? Care crezi ca este motivul pentru care stai intr-o relatie cu el? In general, jucam roluri diferite in relatie cu ceilalti oameni. Gandeste-te care este rolul pe care tu il joci in acest triunghi si ce anume iti aduce acesta. Nimeni nu va putea sa iti dea un sfat cu privire la ce este mai bine de facut in situatia de fata. Sunt implicate emotiile si sentimentele tale si nimeni altcineva nu isi va putea asuma responsabilitatea pentru ele. In schimb, tu ai putea.

Nu le pasa de mine

Ii stiti pe acei copii care se plang ca parintii stau tot timpul cu gura pe ei? Ei bine, la mine (am 16 ani) situatia este exact invers. Pur si simplu nu le pasa de mine. De cate ori incerc sa vorbesc cu ei despre diverse lucruri imi spun ca au treaba si ca acum sunt mare si ma descurc. Doar daca stau prea mult pe undeva si realizeaza ca nu sunt pe acasa ma suna. In rest, nimic. Nu-i intereseaza ce note am sau ce prieteni. Imi vine sa plec de tot. Poate asa observa ceva…
Razvan, Bucuresti

Draga Razvan,
Este minunat ca la varsta ta, poti admite si constientiza lucrurile acestea. Intr-adevar, se pare ca parintii care impun mai multe reguli si sunt putin mai autoritari (nu vorbim despre certuri sau batai) sunt cei pe care copiii ii prefera celor care nu se impun. Asta deoarece, acest comportament este tradus de cei mici in grija si afectiune. Ai putea incerca sa vorbesti cu ei si sa le spui ceea ce simti. Probabil simti puternic si nevoia de a comunica cu cineva mai mare, asa ca poate vei gasi un profesor sau un alt parinte cu care sa vorbesti. Oamenii de care avem nevoie in diferite momente ale vietii ne apar sub tot felul de forme. Trebuie doar sa ii vedem :)

Nu-mi place sa fiu sef

Am fost promovat. Ar trebui sa ma bucur, nu? Numai ca lucrurile nu stau asa. Niciodata nu mi-a placut sa fiu sef. Da, castig mai bine, dar stiind ca poate in acest fel imi voi pierde prietenii care mi-au devenit subalterni, ma supara. Nu stiu cum sa “administrez” noua situatie.
Robert, Ploiesti

Draga Robert,
Poti imparti situatia aceasta in doua. Faptul ca acum castigi mai multi bani si frica ca iti vei putea pierde prietenii din aceasta pozitie. In viziunea ta, care cantareste mai mult? In general, nu putem schimba situatiile in care ne aflam, ci doar gandurile referitoare la acesta. Astfel, ne putem schimba si emotiile si comportamentele. Poate daca iti vei schimba gandurile in legatura cu noul job, atunci nu te vei mai simti asa. Daca totusi nu te simti omul potrivit in pozitia de sef, atunci fii propriul tau sef si ia o decizie ferma.

Sfaturi de la cititori

In numerele noastre anterioare v-am cerut sfaturi in legatura cu probleme de bune maniere trimise pe adresa redactiei. Si pentru acest numar lansam o noua provocare. Iata care e dilema: “Niciodata nu stiu exact cum ar trebui sa folosesc corect tacamurile cand sunt la restaurant. Si care este exact modalitatea in care anunti chelnerul, prin modul in care le asezi, ca ai terminat de servit, chiar daca nu ai mancat tot din farfurie?” – Bogdan, Ploiesti

Vote it up
230
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza