Intreab-o pe Andreea

Ai intrebari despre viata, cuplu, familie, copii sau serviciu ? Poti sa ceri sprijinul psihoterapeutului nostru, Andreea Gazdaru
 

Am fost victima unui viol

Am 17 ani si, in urma cu 10 ani, am fost violat de mai multi baieti. De atunci au inceput sa ma atraga barbatii si imi doresc sa intretin relatii sexuale cu ei. Nu stiu cum sa fac sa scap de aceasta homosexualitate, ma atrag foarte tare chiar si imaginile cu barbati. Anonim


Draga Anonim,

In primul rand vreau sa te felicit pentru curajul de care ai dat dovada cerand ajutor. Avand in vedere prin ce ai trecut la varsta de numai sapte ani, nu este surprinzator ca urmarile sunt atat de insemnate. Insa eu cred ca ai suferit indeajuns pentru a continua, pretinzand ca esti ceva ce nu poti fi. Nu-ti poti schimba identitatea sexuala ca pe o haina. Vestea buna este ca, in Romania, lucrurile evolueaza, incet, intr-adevar, in ceea ce priveste homosexualitatea. Fiind o problema atat de delicata, ar fi indicat sa gasesti o persoana apropiata, cu care poti vorbi despre acest lucru si care te poate sustine. In plus, poti gasi pe internet site-uri si forumuri de discutie pe aceasta tema. Vei descoperi, cu siguranta, persoane cu aceeasi orientare, alaturi de care te vei simti acceptat asa cum esti. Homosexualitatea nu mai este considerata demult boala psihica, iar cei cu inclinatii sexuale de acest gen sunt oameni cat se poate de normali. Uneori chiar mai normali decat unele persoane heterosexuale.


Sinele adevarat

Ce se intampla cu un psiholog la care predomina sinele fals? Afecteaza grav terapia cu copiii? Formarea ca psiholog, incepand din facultate, stiu ca permite pastrarea sinelui adevarat. Victoria


Draga Victoria,

Intr-adevar, un psiholog se va comporta putin diferit in cabinet fata de felul in care o face in mod normal, in viata sa personala. Acesta lasa problemele personale la usa, pentru a-l ajuta mai bine pe cel din fata lui. Acest lucru se intampla indiferent daca lucreaza cu copii sau cu adulti. Cu totii jucam diverse roluri in viata de zi cu zi, fara a ne departa de adevaratul sine – rolul de parinte, de sot, de sef, de angajat etc., unde scenariul este dictat de circumstante. Daca am incurca prea mult rolurile, am vedea si mai multe nereguli in societate.

Cat despre schimbarea pe care o presupune Facultatea de Psihologie si, mai departe, studiile in aceasta directie, ele implica o dezvoltare personala fara de care un psiholog sau psihoterapeut nu i-ar putea ajuta cu adevarat pe cei ce au nevoie. Nici aici nu vorbim despre pierderea sinelui adevarat, ci doar de o schimbare in mai bine. Cel putin, asa sper.


Sa evadez din relatie?

Am fost casatorit sapte ani si am divortat acum doi ani. Dupa cateva luni, am inceput o relatie cu o colega de birou, care imi cunostea familia. M-am recasatorit, dar au inceput sa apara problemele: consumul de alcool mare al actualei sotii, scandalurile ca merg prea des sa-mi vad copilul. ±i au devenit tot mai dese. Spuneti-mi daca eu sunt nebun sau nu mai e cazul sa insist si ar trebui sa fug din relatia asta bolnava de suspiciune si ura?



Paul


Draga Paul,

Situatia in care te afli acum nu este deloc una usoara. Dependenta cuiva (fie ca este vorba de cea de alcool sau fata de o persoana) este un obstacol greu, uneori chiar imposibil de depasit. Probabil astepti ca actuala ta sotie sa se schimbe, iar atunci, implicit, viata ta alaturi de ea sa se imbunatateasca. Dar te intreb: „Cat timp esti dispus sa astepti?“ si „Cine iti garanteaza ca ea/situatia se vor schimba?“. Asadar, cea mai buna solutie ar fi aceea de a incepe schimbarea chiar cu tine. Cand noi facem pasi inspre mai bine, lucrurile se schimba inevitabil in jurul nostru. Iti propun un mic exercitiu de imaginatie, in care regula principala este sinceritatea: incearca sa te vezi peste doi ani in relatie cu actuala ta sotie, cea pentru care esti dispus sa induri atatea lucruri acum. Daca tabloul rezultat nu e unul tocmai reusit, nu ai vrea sa „cumperi“ unul mai frumos?


Apelam la cititorii nostri!

E randul vostru sa oferiti sfaturi. Cititi cu atentie dilema de mai jos si oferiti un raspuns la redactia@rd.com. Cel mai interesant va fi publicat in numarul urmator.

„Sunt cel mai tanar angajat de la locul meu de munca. ±i, in mod natural, ma adresez superiorilor cu «doamna» si «domnule» . Cu toate acestea, am fost admonestat ca folosesc astfel de apelative. Dar nu inteleg care-i treaba. Au devenit oamenii atat de sensibili? Eu nu vad nimic gresit in a folosi formule elegante de adresare.“ Un tanar perplex

Vote it up
189
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza