Interviu cu Margareta Paslaru

La scurt timp dupa lansarea volumului sau autobiografic, artista ne-a acordat un interviu in exclusivitate
 
Generatii la rand au crescut cu muzica, rolurile si ochii ei mari si albastri. De la “Chemarea marii”, la debutul discografic, piesa care a batut toare recordurile de vanzare ale anilor ’60, pana la melodii ca “Trandafirii tai”, “Cum e oare?”, “Nu mai plange, baby”, “Ale tale”, “Veronica” sau “Eu si timpul”, Margareta Paslaru a fost considerata copilul-minune al muzicii usoare romanesti. Cariera de mai bine de jumatate de secol a adevaratei doamne de azi nu mai are nevoie de nicio prezentare.
La sfarsitul lunii aprilie, artista, care va implini, in iulie, venerabila varsta de 69 de ani, s-a lansat si in ipostaza de scriitoare, cu volumul biografic
“Eu si timpul. Viata, vocatie, viziune.”
Cartea reprezinta un documentar al experientelor traite de artista, drepturile de autor fiind cedate fondului destinat Premiului Anual pentru originalitate interpretativa, acordat tinerilor inzestrati. Volumul s-a situat pe locul doi al vanzarilor, la ultima editie a targului Bookfest, in topul editurii Curtea Veche.
Reader’s Digest: Cum ati ales titlul cartii?
Margareta Paslaru: Titlul cartii mi-a fost inspirat de regasirea bustului „Margareta...“, la aproape 69 de ani. Lucrarea apartine sculptorului Corneliu Medrea, care m-a rugat sa-i pozez, la varsta de 19 ani.  Dupa ani si ani de cautari, bustul a fost localizat la Muzeul Municipiului Bucuresti – Palatul Sutu. Bunicul meu, sculptorul Ion Dimitriu Barlad, in atelierul caruia Medrea si alti artisti aveau intalniri de lucru, mi-a facut un alt bust – cap de expresie – la varsta de cinci ani.
R.D.: Dintre experientele de viata cuprinse in volum, care v-a marcat cel mai mult?
M. P.: Muzica, teatrul, filmul, dansul, compozitiile, folclorul, toate s-au
impletit armonios, fiind incluse in recitalurile mele. Fiecare traire a avut farmecul si valoarea ei, atragand alte reusite. Dintr-un repertoriu vast, de 689 de inregistrari, multe melodii au rezistat testul timpului, de pilda “Iubire absurda”, “Diamant fermecat”, “Unde esti?” (din filmul “Tunelul”), “Vei pleca”, “Harap Alb” sau “Romanta soarelui”. Toate au condus spre trepte ascendente, cum s-a intamplat la Sopot, Tokyo sau Cannes, acolo unde am reprezentat Romania si am facut parte dintr-o aliniere unica, alaturi de Dalida, Mireille, Celentano, Amalia. 
R.D.: V-ati nascut intr-o familie de artisti, bunicul – sculptor, bunica – pianista si pictorita, matusa – balerina, iar mama – cantareata de opera. Ce ati imprumutat de la ei?
M.P.: Aptitudinile nu se „imprumuta“. Iar talentul mostenit nu se poate explica, el devine vizibil in activitatea urmasilor. Cei mici se exprima pur si simplu asa cum simt, cu toata sinceritatea, fara motiv. Imbinarea unor activitati, derivate ale vocii, dansului, creatiilor vestimentare, stimulau tendinta anilor ‘60 a ceea ce se numea „actor total“, acela care joaca, se acompaniaza la un instrument, compune, se reinventeaza prin originalitate. Conceptul functiona, diversificarea paletei interpretative fiind ceea ce experimentam fara oprire. Si ceea ce risc si in continuare. 
R.D.: De-a lungul timpului, ati avut sansa de a juca alaturi de nume mari, precum Toma Caragiu, Maria Tanase si multi altii. Care v-a ramas cel mai bine intiparit in minte?
M.P.: Impresiile maestrului Liviu Ciulei, exprimate in paginile cartii, ma tulbura de cate ori le recitesc purtandu-ma  prin tunelul timpului in anul 1962. Atunci m-a ales ca actrita, pentru rolul Polly din piesa “Opera de trei parale”, de Bertold Brecht, in care l-am avut partener pe Toma Caragiu. Repetitiile pregatitoare si cele aproape 400 de reprezentatii cot la cot cu mari actori ai scenei romanesti, au ramas lectii nepretuite, invataminte pe care le impartasesc tinerilor si in prezent.
R.D.: Ati plecat din Romania, in 1983. La 40 de ani, ati lasati totul in spate si ati luat-o de la capat in Statele Unite. Ati avut vreun regret?
M.P.: Am invatat enorm, fara regrete. Totul este greu cand indraznesti si altceva, cand perfectezi o idee indrazneata, cand cizelezi o compozitie. Volumul doi al cartii, care se afla inca in lucru si va fi definitivat in anul ce vine, va cuprinde si experientele interesante de peste Ocean: viata, ca o cursa cu obstacole, la care am castigat promovandu-i pe altii. Acest lucru a fost posibil prin emisiunile de televiziune pe care le-am realizat. Faptul ca am invatat aspectele tehnice, de partea cealalta a camerei de luat vederi, montajul digital, productia, a descatusat valente pe care nici nu banuiam ca le posed.
R.D.: Sunteti implicata in nenumarate cauze caritabile...
M.P.: Reusita proiectelor cu caracter caritabil-umanitar se datoreaza faptului ca ma implic 100% alaturi de voluntari. De pilda, Banca de alimente, deschisa in 2009, cu sprijinul Crucii Rosii si al doamnei Mihaela Geoana, continua sa evolueze constant, prin generozitatea partenerilor, a cumparatorilor care zilnic adauga in cosul magazinelor fie o conserva, fie un kilogram de malai. O alta reusita de durata la care am participat este si campania „Scoala te face mare“, lansata de Leslie Hawke si sustinuta vizual de Cristian Mungiu.
R.D.: V-ati intors in tara dupa 1990 si, de atunci, reveniti periodic in Romania. De ce nu va intoarceti, totusi, definitiv?
M.P.: Definitiv este doar locul de veci. Important este tabloul de ansamblu. Faptul ca pot sustine tineri muzicieni de viitor, in emisiunea domnului Pompilius Onofrei, la „Radioul de sambata seara“, si faptul ca am sansa de a contribui la mai binele semenilor in calitate de voluntar al Crucii Rosii, imi alimenteaza energia in cadrul programului meu de suflet „Banca de alimente“. Iar Premiul Anual pentru Originalitate Interpretativa, pe care
il ofer fie la Festivalul Mamaia, fie in cadrul unui eveniment, declanseaza bucurie de ambele parti.
R.D.: E celebra imaginea dumneavoastra cu Mariuca, in timp ce o tineti in brate. Multa lume ar vrea sa afle: ce face azi Ana-Maria?
M.P.: Este mamica unui baietel dragalas, ceea ce ma face o bunica fericita. Sunt incantata sa-l vad plin de energie la aproape doi ani, incercand sa pronunte cuvintele, reusind sa manance singur cu lingurita, punand cartile si masinutele la loc, dupa joaca. A tinut mult sa-mi fie alaturi, la lansarea cartii.
R.D.: V-ati dorit mereu copacii verzi...
M.P.: Ma inspira in egala masura si ploile, si seceta, si coloritul toamnei, si vijeliosul viscol, dar si mugurii primaverii. Versurile Anei Blandiana m-au inspirat sa compun muzica in 1980, iar tinerii au preluat-o remixand an de an diferite versiuni. Longevivul slagar “Lasa-mi, toamna, pomii” verzi da si titlul CD-ului de autor 50 de ani de la primul disc.
Foto 2
Nota: “Eu si timpul. Viata, vocatie, viziune” reprezinta un documentar al experientelor traite de Margareta Paslaru, de-a lungul vietii sale. Cartea, aparuta la editura Curtea Veche Publishing, continesi partituri muzicale.
 
Vote it up
189
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza