Intelepciunea fericirii

Intalnire cu omul care i-a schimbat viata autoarei romanului de succes "Mananca, roaga-te, iubeste", de curand ecranizat
 
<p>Este ora 3 dupa-amiaza si stau langa "un tip mai in varsta, pirpiriu, roscat si cu ochi veseli, si o gura aproape fara dinti". Asa l-a descris scriitoarea Elizabeth Gilbert pe Ketut Liyer, un vraci indonezian dintr-o familie care, timp de noua generatii, a practicat acest mestesug. Este prima mea vizita la Ketut si imi citeste in palma. Imi spune ca voi gasi o munca creativa, care ma va pasiona. Imi mai zice ca, fara doar si poate, imi voi gasi sufletul-pereche. Foarte curand.
Gilbert are dreptate cand sustine ca Ketut arata exact ca Yoda, personajul din Razboiul Stelelor. Samanul plin de riduri rareori a iesit din salasul sau din Ubud, Bali. Peste noapte, a devenit o celebritate. Si asta dupa ce, in toamna, a fost lansata versiunea cinematografica a bestseller-ului scris de Gilbert, Mananca, roaga-te, iubeste, cu Julia Roberts in distributie.
Scriitoarea afirma ca Ketut e raspunzator pentru prezicerile care i-au schimbat viata. Profetia lui a fost cea care i-a permis acesteia sa formuleze conceptul de "Mananca, roaga-te, iubeste" - un an din viata ei petrecut in Italia, India si Indonezia - si sa-i asigure sursa pentru celebra carte. Si, ca urmare a incanatoarei descrieri pe care i-a facut-o lui Ketut, acesta s-a pomenit cu hoarde de turisti in pragul casei. Viata lui de pana atunci, calma si banala, compusa din prescrierea unor leacuri de plante si ritualuri pentru vecinii sai din Bali, e o amintire indepartata. La ultima mea  vizita, am gasit 20 de persoane care asteptau rabdatoare sa li se citeasca in palma, multe cu cartea in mana.

Realitate sau fictiune? 

Primii pasi in lumea lui Ketut i-am facut plimbandu-ma printr-o librarie de pe aeroportul din Hong Kong. Era la inceputul anului 2008 si eu ma duceam la Bali pentru prima data. Cartea era expusa pe stative speciale si m-am gandit ca ar fi o lectura binevenita pe durata zborului de patru ore catre "Insula Zeilor". Spuneti-i cum vreti: soarta, providenta, destin sau pur si simplu noroc chior, dar, de indata ce mi-am gasit locul in avion si am scos cartea
s-o citesc, doamna care statea langa mine si-a scos aparatul de fotografiat digital si a inceput sa-mi arate plina de entuziasm fotografii ale unui batran din Bali, cu un aer foarte fericit. Mi-a explicat entuziasmata ca acesta era Ketut, vraciul care o ajutase pe Elizabeth Gilbert sa scape de spaime si sa isi gaseasca succesul.
Incitat, m-am cufundat in paginile cartii si m-am hotarat sa-i fac o vizita ghicitorului. M-am intrebat daca putea sa se ridice la nivelul asteptarilor de ordin spiritual pe care le crease Gilbert. Speram ca da. Daca intr-adevar reusise sa o ajute in aspiratiile ei scriitoricesti, poate ca putea sa insufle ceva benefic si in ale mele.

Vraciul

Am apelat la ajutorul catorva tovarasi de drum pentru a da de adresa lui Ketut si, nu peste multa vreme, ne indreptam spre Ubud. Patrunzand prin poarta din fata a casei, am remarcat un barbat vesel, care corespundea descrierii, stand pe prispa, exact asa cum scrisese Gilbert. Tocmai le citea in palma unor australience. Ketut ne arunca o privire insotita de un zambet plin de viata si ne face un semn scurt, prietenos, cu mana. Cand ne vine randul, sentimentul lui de fericire se dovedeste molipsitor. Desi engleza lui se este minimala, cuvintele lui simple se dovedesc de inteles pentru oricine si extrem de incurajatoare. Detaliile
exacte ale vietii lui Ketut sunt greu de aflat. In plus, par sa varieze cumva de la o vizita la alta. Influentati de reflectiile lui Gilbert, multi oameni il intreaba ce varsta are, dar aceasta ramane un mister. Se pare ca, intr-adevar, nu stie in ce an s-a nascut. E un lucru des intalnit la locuitorii din Bali, care cred ca ziua din saptamana este lucrul cel mai important cand vine vorba despre data nasterii.
La inceput, Ketut a lucrat ca artist si cioplitor in lemn, dar mai tarziu bunicul lui i-a impartasit din stiinta si arta de a fi vraci, incredintandu-i o serie de pergamente sacre, vechi de secole. Aceste texte balineze antice cuprind diverse invataturi, precum si leacuri pentru tot soiul de suferinte comune si ritualuri sacre.
Dupa acea vizita, am revenit in Bali de mai multe ori. De fiecare data m-am dus sa-l vad pe Ketut. Atractia pe care o exercita rezida tocmai in aura si misterul suscitate de influenta pe care a avut-o asupra de-acum celebrei Elizabeth Gilbert. Oamenii vor sa retraiasca experienta calatoriei lui Gilbert din carte, in acelasi mod in care excursionistii din Thailanda continua sa caute plaja din filmul cu acelasi nume, cu Leonardo DiCaprio in rolul principal.
Ketut nu e un guru sau un yoghin in sensul indian, traditional al cuvantului. Nu incearca sa patrunda in adancurile sufletului tau cu ochi arzatori si sa te insoteasca in drumul spre iluminare, si nici nu vrea sa isi faca discipoli, asa cum a facut cu Gilbert in carte. Cu toate acestea, fiecare vizita iti ofera sansa sa te scalzi in aura de fericire simpla pe care o emana.
De curand, pe cand venisem sa insotesc un prieten, i-am pomenit lui Ketut ca vazusem pe internet trailer-ul filmului si imediat m-a rugat sa i-l arat si lui. Fiul sau, Nyoman, s-a dus sa ne faca o ceasca de cafea balineza tare (totdeauna servita nefiltrata, cu zat gros pe fundul canii), in timp ce eu m-am dus cu masina pana la un internet-cafe si am descarcat trailerul pe laptopul meu.

"Mananca, roaga-te, iubeste"

Ketut a urmarit curios si plin de interes scenele de inceput ale trailerului, in care actorul care il interpreta in film ii prezice Juliei Roberts: "Vei avea o viata lunga... Iti vei pierde toti banii... Nu-ti face griji, ii vei recupera… Si te vei intoarce in Bali si atunci te voi invata tot ce stiu". Si actorul zambeste larg, cu un suras stirb, destul de asemanator cu al lui Ketut.
Ketut imi cere sa ii mai pun trailerul de cateva ori. Apoi, constata: "Da, astea sunt chiar cuvintele pe care i le-am spus femeii de la New York". Se refera la Elizabeth Gilbert, al carei nume nu reuseste sa il tina minte, chiar daca a petrecut luni de zile cu ea, iar vizitatorii i-au daruit exemplare ale cartii ei in toate traducerile posibile. Apoi, privirea i se desprinde de pe ecranul laptopului si, cu o sclipire in ochi, intreaba: "De ce nu m-au folosit pe mine in film? Eu arat mult mai bine".
Intrebarea este serioasa. Ketut, care  se afla cat se poate de departe de tot ce inseamna Hollywood, nu pricepe, de fapt, de ce nu e el cel care interpreteaza rolul in film. I-am explicat ca a fi actor poate fi o indeletnicire extrem de plicticoasa, trebuind sa repeti mereu aceleasi replici la nesfarsit, pe durata unei zile intregi, si ca este o slujba cu totul diferita de cea de "saman".
Ketut tot nu este convins pe deplin. Are convingerea ca este chiar rolul pentru care s-a nascut.
 
Intelepciunea fericirii

Soarele apune si acest om firav, cu puteri magice, incepe sa le citeasca in palma unor americance.
Ascult cum le descrie un viitor asemanator cu cel prezis lui Gilbert. "Vei intalni pe cineva care va ramane langa tine toata viata si care va fi foarte fericit sa fie cu tine si nu vei mai fi divortata." Ochii femeilor sclipesc asa cum probabil mi s-a intamplat si mie la prima vizita. Succesul nu aduce neaparat si fericire, dar fericirea aduce succes. Cred ca aceasta zicala este valabila pentru Ketut.
Cu fiecare intalnire, realizez ca mare parte din asteptarile mele de la inceput, inspirate de carte, erau, in cel mai bun caz, neintemeiate.
Bucuria si multumirea lui atat de autentice le insufla energie vizitatorilor, ca un far ce raspandeste o lumina incurajatoare ce ne indeamna sa ne urmam aspiratiile, asa cum a facut-o Gilbert.
Adevarata magie a lui Ketut rezida intr-un atribut uman mult mai subtil: intelepciunea fericirii.</p>

Vote it up
214
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza