Inrolata in lupta pentru viata

Peste 300 de copii bolnavi de cancer sunt ajutati in fiecare an de asociatia condusa de Olga Cridland
 

<p>

Doamna Olga, nu ma luati si pe mine la dumneavoastra?“, intreba Ionut, intinzandu-si mainile spre femeia inalta si cu zambet cald, care ii vizita in fiecare dimineata.

Baietelul stia ca nu e doctorita, dar ca avea grija de ei, copiii bolnavi. Desi implinise doar sapte ani, vazuse si invatase multe, chiar daca crescuse intr-un orfelinat din Buzau. Olga Cridland se aseza langa baietelul care era internat la sectia de hematologie a Institutului Clinic Fundeni, diagnosticat cu o forma de cancer. Stia prea bine prin ce trece.

Fiul ei mijlociu fusese si el, in anul 1995, pacient al aceleiasi sectii, cand fusese depistat cu limfom non-Hodgkin, un cancer al sistemului limfatic. Atunci incepuse totul.

In disperarea de a gasi sprijin, de a nu se simti singura cu necazul ei, Olga, in varsta de 44 de ani, a incercat sa afle daca exista o asociatie a parintilor cu copii bolnavi de cancer. Atat ea, cat si sotul ei, voiau sa ia legatura cu cei care se aflau in aceeasi situatie si sa stie ce ar trebui sa faca pentru a-si ajuta fiul bolnav si care avea de 15 ani.

Nu au dat peste o asociatie, ci peste o grupare a unor parinti, indrumati de un calugar francez, Fr. Jean Dominique, care incerca sa-i ajute sa se organizeze. Olga, care era profesoara de matematica, s-a implicat imediat. Asa ca, dupa numai cateva luni si dupa mai multe drumuri la judecatorie pentru depunerea tuturor actelor necesare, in mai 1996 s-a inregistrat asociatia PAVEL. Iar ea a fost aleasa presedinte.

„Eram putini pe atunci, iar eu am acceptat fara sa-mi dau seama de consecinte, urmari si efortul pe care trebuia sa-l investesc. Calugarul plecase, iar noi trebuia sa gasim resurse. Scopul nostru este sa ajutam copiii diagnosticati cu aceasta boala groaznica, cancerul, si parintii disperati si neajutorati in fata unei asemenea lovituri“.

Cat a stat in spital cu propriul copil bolnav, Olga a invatat care sunt obstacolele. Stia de ce anume au nevoie parintii. Cu ce ii poate sprijini. „Noi nu am avut pe nimeni sa ne indrume. Cât despre ajutor financiar pentru investigatii medicale sau medicamente, nici vorba! Numai din banii familiei.“ Astazi, asociatia condusa de Olga Cridland e printre putinele care acorda si ajutor financiar familiilor cu copii bolnavi, chiar daca nu neaparat dand bani direct.

Acopera costul unor medicamente care lipsesc din tara si al unor investigatii medicale facute in clinici particulare, sau ofera ajutor pentru alimente, transport si alte lucruri de care parintii au nevoie.

Unul dintre primele si cele mai importante proiecte ale asociatiei este Casa Parintilor. „Este vorba de un apartament de cinci camere in Bucuresti pe care ni l-a inchiriat o asociatie olandeza si unde noi gazduim familiile care au copii bolnavi. Acestia vin temporar in capitala, pentru tratamente si analize, si nu au unde locui.

Anul acesta am avea posibilitatea sa cumparam acest apartament si sa devina proprietatea Asociatiei, dar este vorba de o suma destul de mare, 30.000 euro“, spune Olga, care incearca de mai bine de zece ani sa stranga fonduri pentru o serie de proiecte pe care le are in plan. In timp, a reusit sa adune o echipa de 16 oameni, dintre care majoritatea lucreaza cu jumatate de norma, si alti cativa voluntari dedicati.

A reusit sa doteze cateva camere de joaca pentru copii in spitale, sa organizeze un centru de consiliere psihologica, sa duca in fiecare an copii in tabere, sa puna la punct un parculet la Institutul Oncologic, sa obtina un microbuz, sa asigure ajutoare financiare pentru diverse lucruri necesare familiilor, in valoare de aproape 2.500 euro lunar. In fiecare an, aproape 300-350 de copiii beneficiaza de ajutorul asociatiei PAVEL.

Acum, la 62 de ani, Olga pare la fel de insufletita de ceea ce face ca si atunci cand a inceput. Iubeste copiii. Fiul ei s-a insanatosit si vrea asta pentru toti. De aceea se intoarce in fiecare zi in biroul amenajat la sectia de oncopediatrie a Institutului Oncologic, unde sunt inghesuite, pe langa o multime de bibliorafturi cu documente medicale, multe jucarii si carticele, din care le citeste copiilor. Ea si toti cei care o ajuta zilnic intr-o munca grea – lupta pentru viata.

Uneori, Ionut, baietelul de demult, isi face aparitia in gandurile ei: „Doamna Olga, nu ma luati si pe mine la dumneavoastra?“ Si amintirea acelui Paste din 1999 revine. Atunci, la rugamintea pustiului de sapte ani, si-a petrecut sarbatorile impreuna cu sotul ei si cu trei copii, care nu erau ai ei, si totusi, au fost si ai ei.

„Dupa ce Ionut a vazut ca m-a convins sa-l duc de Paste la Casa Parintilor, m-a rugat sa le iau si pe Alina, care avea sase ani, si pe Stefania, de zece ani. Se cunoscusera acolo, in spital. Rugamintea lui m-a dat gata. Nu-i pasa de boala lui, dar ii pasa de a altora. Iar mie imi era teama, pentru ca nu stiam daca am sa ma descurc. Erau toti bolnavi si erau de la orfelinat, asa ca trebuia sa obtin aprobare ca sa-i scot din spital. Pana la urma am reusit.

Asa ca de acel Paste am petrecut trei zile cu niste copii care s-au dovedit a fi mai maturi si mai demni decat multi adulti“, isi aminteste Olga. Impreuna cu sotul ei a incercat sa le ofere o vacanta de neuitat. „Am colindat in acele zile prin parcuri, la Zoo si la muzee, si am pregatit impreuna toate bucatele pentru masa de Paste. Pentru mine, Ionut a ramas un «copil simbol» al Asociatiei“.

La el se gandeste Olga in zilele in care ii este greu. „Mi-as dori sa avem mai multi voluntari, care sa ne ajute sa curatam parculetul si care sa le citeasca povesti micutilor internati, mi-ar placea sa avem o casa la tara cu gradina si livada unde sa duc copiii bolnavi in tabere si excursii si mi-as dori sa avem mai multi bani pentru medicamente“.  

De multe ori o prinde noaptea in fata computerului, incercand sa transmita prin retelele de socializare rugamintea lui Ionut – „Nu ma luati si pe mine la dumneavoastra?“ – catre toti cei care pot da o mana de ajutor copiilor asemenea lui, in cea mai importanta batalie – aceea pentru viata.

Poti afla mai multe despre proiectele Asociatiei PAVEL si despre cum poti ajuta copiii bolnavi accesand site-ul www.asociatiapavel.ro si blogul apeluriumanitare.wordpress.com

</p>

Vote it up
354
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza