Incendiu în tunel

Bărbatul ştia că fumul ar fi putut fi letal pentru turişti.
 

Olav Hylland trebuia să fi plecat deja la o întâlnire. Dar soţia lui luase maşina familiei şi, deşi un angajat i-o oferise pe a sa, Olav nu o putea găsi. „Chiar n-am timp de asta“, s-a gândit norvegianul jovial în vârstă de 54 de ani.

Era în 11 august 2015, vârf de sezon pentru hotelul restaurant în stil viking al familiei sale, aflat în Gudvangen, pe malul unui fiord din vestul Norvegiei. Olav aştepta aproape 500 de oaspeţi, majoritatea turişti asiatici, să ia masa acolo înainte de a se îmbarca pe feribot. Era gata să-şi anuleze întâlnirea, când şi-a amintit de duba pe care tocmai o cumpăraseră, un Mercedes Sprinter, aşa că a sărit în ea.

Plecând de la hotel, a cotit pe un drum principal, având tunelul Gudvanga la 300 de metri în faţă. Tunelul lung de 11,4 km este unul dintre multele care străpung munţii Norvegiei. Cu doi ani în urmă, un camion a fost cuprins de flăcări în interiorul lui şi 67 de persoane au fost evacuate, multe cu răni grave cauzate de inhalarea fumului. Închiderea tunelului pentru reparaţii a fost o lovitură grea pentru afacerile lui Olav. Drumul spre hotelul lui era închis, iar valul de turişti era blocat. Deşi a fost dificil, au reuşit să-şi păstreze tot personalul angajat.

Alţi şoferi veneau spre el. Le-a strigat: „Incendiu în faţă!“

Gudvangen Fjordtell reprezenta munca lui de-o viaţă. Familia sa administrase hotelul înaintea sa, iar actuala construcţie, „Old Norse“, cu un design unic, a fost proiectată de soţia lui, Torill.

În această zi, în interiorul tunelului totul părea normal. Dar, când se apropia de ieşire, Olav a observat o lumină neobişnuită la vreo 50 de metri în faţă. Apoi a văzut că arde ceva.

Înspăimântat, a frânat brusc. Un autocar era cuprins de flăcări în partea din spate, unde se afla motorul, şi zeci de turişti asiatici veneau spre el împleticindu-se, încercând să se îndepărteze de foc. Merg în direcţia greşită, s-a gândit Olav, ştiind că ieşirea din tunel era la doar 500 de metri în faţa lui, după o curbă. Apoi şi-a dat seama că autocarul ardea acum atât de puternic, încât nu-l puteau ocoli.

Fost pompier voluntar, primul lucru pe care l-a făcut Olav a fost să dea alarma. A luat telefonul mobil şi a format numărul. „Arde un autocar! Închideţi porţile!“ Ştia că s-ar putea afla deja multe maşini în interiorul tunelului. Mai ştia, de asemenea, că sistemul automat de ventilaţie va dirija fumul înapoi spre Gudvangen, pentru a uşura accesul echipajului de pompieri care staţiona în apropiere de ieşirea din faţa sa.

Un fum gros s-a răspândit în tunel. Fiecare secundă conta. Turiştii nu puteau alerga mai repede decât se răspândea fumul sufocant.

Rapid, Olav a întors duba. Apoi a sărit din cabină şi a des­chis uşile culisante ale dubei goale.

„Intraţi aici!“, le-a strigat el, făcând semne cu mâna. Turiştii erau chinezi şi el ştia că aceştia, de obicei, ştiau foarte puţină engleză. În sfârşit au început să urce în dubă. Olav a alergat în jurul maşinii, pentru a se asigura că nu a lăsat pe nimeni în urmă. Şoferul autocarului încă mai încerca să stin­gă focul cu un extinctor. Era inutil.

„Lasă-l!“, i-a strigat Olav şi i-a făcut semn cu mâinile.

Nu era timp de discuţii. Fumul putea obtura complet vizibilitatea în tunel în orice clipă.

Grăbindu-se să scape de fum, Olav a întâlnit noi obstacole. Şoferi care nu ştiau ce se întâmplă veneau spre el. Le-a făcut semn cu farurile, a scos capul pe geam şi le-a strigat: „Incendiu în faţă! Întoarceţi!“

Cei mai mulţi dintre cei 10-12 şoferi l-au ascultat şi au făcut cale întoarsă, inclusiv un autocar cu 50 de pasageri ai unui vas de croazieră. Dar câţiva i-au ignorat avertismentele şi şi-au continuat drumul.

Înghesuiţi ca sardelele, turiştii au fost zguduiţi timp de 20 de minute, cu opriri şi demaraje bruşte, înainte ca duba să iasă în sfârşit din tunel. Olav a oprit la o benzinărie din apropiere. Înăuntrul dubei, pasagerii erau tăcuţi, dar, când a deschis uşile, dezvăluind peisajul de poveste din Gudvangen, aceştia au ieşit, iniţial ameţiţi, dar apoi, încetul cu încetul, începând să zâmbească.

Olav a identificat ghidul şi i-a cerut să numere turiştii. Nu lipsea niciunul. Olav le-a spus să meargă pe jos până la hotelul lui şi să aştepte în hol, din moment ce pierduseră feribotul spre următoarea lor destinaţie, satul Flåm. După ce a făcut un sumar al evenimentelor pentru personalul de la urgenţe, Olav a aranjat ca un vapor charter să-i ducă pe turişti la Flåm. O echipă de medici a fost chemată să-i consulte acolo.

Asta a fost, s-a gândit Olav, ajuns înapoi la hotelul lui, trăgându-şi răsuflarea. Dar nu acesta avea să fie finalul. Câteva ore mai târziu, a fost chemat la Flåm. Cu tunelul închis, un elicopter închiriat de un post TV l-a dus peste munţi. Înconjurat de toţi cei 32 de turişti chinezi, norvegianul jenat a fost îmbrăţişat pe rând de fiecare şi aclamat ca eroul lor. Toate bagajele lor fuseseră pierdute în autocarul ars, inclusiv câteva dintre paşapoarte, dar turiştii erau teferi şi nevătămaţi. După cum a concluzionat ghidul James He pentru presa locală: „Olav ne-a dăruit o a doua viaţă“.

„Am făcut ceea ce ar fi făcut oricine în locul meu“, spune Olav modest. Torill crede că întâmplarea arată esenţa caracterului soţului ei: întotdeauna hotărât să ajute oamenii. „Localnicii glumesc că e bine că a luat duba în ziua respectivă, pentru că, dacă ar fi luat maşina, i-ar fi înghesuit pe toţi cei 32 de turişti înăuntru!“

Alte cinci persoane au fost salvate ulterior din tunel. Patru dintre acestea, inclusiv şoferul autocarului, au avut de suferit din cauza fumului inhalat. Lui Olav Hylland i s-a decernat Diploma Carnegie pentru eroism. Din fericire, acest incendiu în tunel nu i-a afectat afacerile la fel de mult ca precedentul.

Vote it up
189
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza