Inamicul din umbră

Redu riscul de a dezvolta boala cronică de rinichi, afecțiune fără simptome
 

ÎN 2008, PROFESORUL Gheorghe Popa, din București, începuse să se simtă foarte obosit. „Îmi era tot mai greu să-mi țin orele de curs. Mă lovea brusc oboseala, care persista întreaga zi. În plus, mi se umflaseră foarte tare și picioarele“, povestește, bărbatul, care pe atunci avea 71 de ani. S-a prezentat la medic pentru analize de rutină și a fost diagnosticat cu insuficiență renală cronică. Practic, rinichii lui funcționau la doar jumătate din capacitatea normală.

Totuși, asta nu trebuia să fie o veste neașteptată pentru Gheorghe Popa. Încă din 1996 el era în evidența medicilor ca având diabet de tip II, dar și hipertensiune arterială. Cu toate acestea, la acea vreme, nimeni nu-i făcuse analize mai detaliate pentru a vedea care este și starea rinichilor lui. În ziua de azi, astfel de investigații sunt aproape obligatorii în cazul unei persoane diabetice și hipertensive.

Astfel că, în timp, starea rinichilor bărbatului s-a degradat până a ajuns la insuficiență renală cronică. Din acel moment pentru el a urmat o serie de tratamente și internări. „La început, nu am vrut să rămân în spital și am făcut investigații și am luat tratament. Dar, în 2011 n-am mai reușit să evit internarea și am ajuns la Spitalul «Carol Davila», unde mi s-a confirmat diagnosticul: nefropatie hipertensivă cu insuficianță renală“, spune el. Au mai urmat alte două spitalizări, în 2013 și în 2014.

Acum, însă, pensionarul Gheorghe Popa se simte mult mai bine. Ia medicamente pentru tensiune și pentru a-și ajuta rinichii să funcționeze. De asemenea, face zilnic mișcare, ieșind cel puțin o oră la plimbare și respectă cu sfințenie dieta lipsită de sare și grăsimi. „Acum, merg periodic la medic și fac investigații. Sănătatea e cea mai importantă și nu mă mai abat de la tratament“, spune Gheorghe Popa.

O BOALĂ CU ȘANSE EGALE

Afecțiunile renale nu discriminează pe nimeni, afectează bărbați și femei de toate vârstele și etniile. Bolile de rinichi lovesc pe nesimțite fără tragă niciun semnal de alarmă. În timp ce victimele acestora își trăiesc viața fiind convinse că starea lor de sănătate este bună, rinichii lor se deteriorează iremediabil. La fel ca și în cazul lui Gheorghe Popa, cei mai mulți bolnavi află că rinichii lor sunt afectați abia când aceștia și-au pierdut mare parte din capacitatea lor de funcționare.

Persoanele mai norocoase pot să fie diagnosticate dintr-o întâmplare. Când Andrew Gallagher, un irlandez în vârstă de 29 de ani din Dundalk, a vrut, acum cinci ani, să se înscrie la o sală de sport, a avut nevoie de un examen medical. Testele de rutină au arătat că este hipertensiv, iar rezultatele câtorva analize medicale uzuale au descoperit că suferă de boală cronică de rinichi.

„Nu știam că poți să ai probleme cu rinichii de la o tensiune arterială ridicată“, mărturisește Andrew. „Eram în formă, aveam o condiție fizică bună de la alergat și alte sporturi“.

Din fericire, există măsuri pe care poți să le iei pentru a-ți proteja rinichii și a reduce riscurile de îmbolnăvire. Câteva teste simple descoperă această afecțiune indiferent de stadiul în care se află.

„Nu e niciodată prea devreme pentru a începe să tratezi boala cronică de rinichi“, explică dr. David Wheeler, de la KDIGO, o organizație non-profit cu sediul la Bruxelles, care se ocupă de informarea opiniei publice și a specialiștilor asupra pericolului acestui inamic asimptomatic.

„Nu există o vârstă de la care oamenii ar trebui să se testeze pentru bolile de rinichi. Încă din copilărie rinichii pot fi afectați de unele boli. Dar, dacă nu există o patologie, eu îmi sfătuiesc pacienții să facă investigații după vârsta de 40 de ani. Și, neapărat dacă sunt diabetici și hipertensivi“, spune dr. Mircea Ciobanu, medic primar, medicină de familie.

 

AGRESORUL DIN UMBRĂ

Patruzeci de milioane de europeni suferă de boala rinichilor. Multe persoane nu sunt însă conștiente de afecțiunea lor, pentru că medicii nu au obiceiul să verifice și starea rinichilor la un examen de rutină.

„Cam 8% din populație e atinsă de o formă mai ușoară sau mai gravă de afecțiune renală“, declară dr. Norbert Lameire, președintele Alianței Europene pentru Sănătatea Aparatului Renal (EKHA), cu sediul la Bruxelles.

„În ultimii ani, în România s-a observat o ușoară creștere a numărului de pacienți cu boli de rinichi. Cauzele ar fi dieta bogată în sare și proteine de origine animală, hidratarea insuficientă și unele substanțe toxice din alimente, medicamente și mediu“, spune dr. Ciobanu.

Două dintre cele mai întâlnite cauze ale bolii de rinichi – hipertensiunea și diabetul, condiții asociate cu obezitatea – sunt tot mai des întâlnite la nivel internațional. Unii cercetători estimează că, peste zece ani, de două ori mai mulți europeni ar putea fi loviți de această maladie.

Pe parcursul ultimilor 15 ani s-a dublat numărul pacienților din Europa care au avut nevoie de dializă sau transplant. Chiar și în aceste condiții, procentajul formelor grave de afecțiuni renale rămâne scăzut. Doar unul la 1.000 de bolnavi are nevoie de dializă sau de transplant, dar asta se întâmplă în principal pentru că aceștia mor prematur din cauza complicațiilor unor afecțiuni asociate cu boala cronică de rinichi.

„Cercetările arată că 90% din decesele pacienților cu boli renale nu sunt cauzate direct de colapsul unui rinichi, ci de complicații cardiovasculare, ca infarctul sau atacul vascular“, spune dr. Norbert Lameire, de la Spitalul Universitar din orașul belgian Ghent.

Specialiștii încearcă să educe publicul despre pericolele bolii de rinichi, în contextul în care majoritatea nu acordă atenție acestei părți din corp.

„Mare parte a populației nu este educată în ceea ce privește bolile de rinichi. Și deosebit de periculoasă este și reticiența la sfaturile medicale,  mulți pacienți nedorind să renunțe la unele obiceiuri alimentare nesănătoase“, spune dr. Mircea Ciobanu.

Rinichii filtrează sângele de toxinele și excesul de apă din organism, pe care le transformă în urină. Mai multe afecțiuni medicale, printre care infecțiile și maladiile genetice, pot declanșa boala de rinichi, care distruge în timp ambii rinichi ai bolnavului. E bine de știut că pietrele la rinichi, deși sunt dureroase, nu cauzează boala de rinichi. Când rinichii nu funcționează corect, sistemul circulator este invadat de toxine și proteine care favori­zează hipertensiunea și alte dereglări.

 

DEPISTAREA PROBLEMEI

Poți să te consideri norocos dacă îți faci analizele și afli că ai o problemă la rinichi. Spre deosebire de majoritatea pacienților, ai depistat din timp un agresor silențios.

„Există date clinice care sugerează că, dacă se intervine din timp, se reduce nevoia de dializă“, spune dr. David Wheeler, profesor de medicină la Centrul de Nefrologie din cadrul Universității College London (UCL).

Experții în domeniu se pronunță împotriva testării întregii populații pentru boala de rinichi. În schimb, recomandă testarea anuală a vârstnicilor și, o dată la trei ani, a celor cu risc crescut de afecțiuni renale: a persoanelor cu diabet, în cazul hipertensivilor, sau când există un istoric al bolii cronice de rinichi în familie.

Boala de rinichi nu e greu de identificat. Sunt de ajuns câteva teste, la recomandarea medicului de familie.

Medicii urologi iau în calcul și vârsta atunci când interpretează rezultatele analizelor. După 50 de ani, e de așteptat ca rinichii să nu mai fie atât de eficienți, iar după 60 de ani, se știe că rinichii își reduc din funcționalitate. E un lucru absolut normal atâta vreme cât nu sunt prezente și alte semne ale bolii. Doctorii ar trebui să verfice excesul de proteine din urină, să excludă orice legătură cu hipertensiunea arterială apoi să repete aceleași teste un an mai târziu.

„O diminuare a funcției renale după o anumită vârstă nu este întotdeauna un semn de boală“, explică dr. Antonio Dal Canton, profesor în nefrologie la Universitatea Pavia, din Italia. „Înaintarea în vârstă cauzează într-o anumită măsură o slăbire a func­țiilor renale, dar asta nu este considerată o boală decât atunci când e asociată cu semne evidente de tulburări renale, cum ar fi proteinuria sau o scădere rapidă a funcției rena­le“.

Pentru că boala de rinichi avansează fără dureri sau alte simptome până ce ajunge în ultimul stadiu, unele persoane sunt trecute pe dializă imediat ce au fost diagnosticate.

Pacienții care au funcția renală redusă la 15% din valorile normale, probabil au nevoie de tratamentul cu dializă. Mulți bolnavi sunt puși pe lista de așteptare pentru un transplant renal în momentul în care încep dializa. Dar, pentru candidații cu o stare generală bună de sănătate, dializa e doar o măsură temporară de tratament până ce un organ devine disponibil pentru transplant. În schimb, cei care nu se califică pentru o grefă renală din cauza vârstei înaintate sau a altor probleme de sănătate, beneficiază de dializă pe termen nelimitat.

 

ÎN 1996, ROBERT DHUYVETTERS, din orașul Ghent, s-a dus la doctor pentru o inexplicabilă balonare abdominală. Care a fost explicația? Retenția de fluide cauzată de boala de rinichi în stadiu avansat. Robert a început imediat tratamentul cu dializă, iar, un an mai târziu, a primit un rinichi nou. Timp de 16, ani nu a mai avut probleme de sănătate.

În 2013, Robert Dhuyvetters a avut nevoie de o operație pe cord, de reconstrucție valvulară. La scurt timp după intervenția chirurgicală, rinichiul lui a început să intre în declin și în curând a ajuns la dializă. Diferența acum este că nu mai trebuie să meargă la spital pentru tratament, ci face dializa la domiciliu.

 

 TRATAMENTE

Schimbarea stilului de viață și medicația pot să încetinească degradarea rinichilor la pacienții aflați în primele stadii ale bolii, pe când bolnavii cu insuficiență renală avansată au nevoie de dializă sau de transplant.

Gheorghe Popa, din București, își menține rinichii în formă cu ajutorul unui tratament care scade tensiunea arterială și astfel întârzie sau previne deteriorarea funcției renale.

Belgianul Robert Dhuyvetters a încercat ambele tipuri de dializă – la spital și acasă. Tipul de dializă de care beneficiază un pacient depinde de preferințele personale și de resursele sistemului local de sănătate.

Specialiștii lucrează la diverse cercetări și în curând pot fi definitivate tratamente de ultimă generație. Medicamente care inhibă absorția de sodiu în organism pot stopa degradarea rinichiului la pacienții cu insuficiență renală.

„Vor beneficia de aceste medicamente pacienții care fac tot ce ține de ei pentru a respecta recomandările doc­torului și a urma un regim de viață adecvat, dar care consumă mai multă sare decât necesar“, detaliază dr. Raymond Townsend, autorul cărții 100 de întrebări și răspunsuri despre boala de rinichi și hipertensiune. „Lucrurile au pornit de la următoarea dilemă: dacă nu convingem bolnavii să își controleze aportul de sare din alimentație, poate că putem bloca excesul de sodiu din sare care le distruge rinichii“.

Cercetătorii europeni sunt în curs de dezvoltare a unui rinichi artificial portabil, dispozitiv care ar putea înlocui cu succes nevoia de a se conecta la mașinile de dializă disponibile doar în spitale sau acasă. Deocamdată, rinichiul artificial este testat pe animale și se estimează că studiile clinice pe oameni vor începe în anul 2017.

 

CEA MAI BUNĂ ARMĂ

Boala de rinichi poate fi evitată dacă îți monitorizezi hipertensiunea și diabetul, dacă mănânci sănătos, faci sport și mergi regulat la doctor. Și mai mult de atât, iată câteva schimbări în stilul tău de viață care te vor ajuta:

Stai departe de sare. Un sfat valabil și pentru cei sănătoși, nu doar pentru pacienții bolnavi de rinichi. Sarea în exces crește tensiunea arterială, ceea ce supune rinichii la un efort supli­men­tar. Cea mai mare cantitate de sare se găsește în alimentele preambalate.

Renunțarea la fumat. „Fumatul accelerează progresul bolii de rinichi și dăunează arterelor. Funcția renală cel mai probabil se va deteriora mult mai greu dacă nu fumezi“, explică dr. David Wheeler.

Pierderea în greutate. Cu cât avem mai multe kilograme în plus, cu atât rinichii noștri au mai mult de lucru. „E ca atunci când trebuie să muncești 12 ore pe zi când tu, de fapt, ești obișnuit să lucrezi opt ore. După doi ani, tot acest efort suplimentar poate dăuna iremediabil unui sistem renal obosit“, spune dr. Raymond Townsend.

Limitarea adiministrării antiinflamatoarelor. Întreabă-ți doctorul dacă este nevoie să eviți antiinflamatoarele nesteroidiene folosite în tratarea durerii. Un studiu recent a descoperit că 41% dintre bolnavii cu insuficiență renală foloseau constant acest tip de analgezice, fără să fie la curent cu efectele lor adverse. Aceste medicamente favorizează retenția de sodiu, ceea ce dăunează sistemului renal.

 

VIAȚA CU BOALA

Pacienții aflați în faza terminală a bolii își pot reveni spectaculos după un transplant.

Andrew Gallagher a aflat că suferă de boală cronică de rinichi pe când avea 24 de ani, iar la 27 avea deja nevoie de dializă. Norocul lui a venit din partea soacrei sale, care i-a donat un rinichi. Operația i-a schimbat viața.

„Cea mai mare diferență este energia, pofta de viață. Fiica mea avea un an pe vremea când făceam dializă și țin minte că nu eram în stare să țin pasul cu ea după ce a învățat să meargă. Acum, joaca cu ea mi se pare floare la ureche. Mă gândesc să merg și la o sală de sport în curând“, spune Andrew.

Cei care primesc un rinichi trebuie să urmeze un tratament cu imunosupresoare, pentru a preveni respingerea lui. Sistemul lor renal funcționează la o capacitate redusă comparativ cu rinichii unei persoane sănătoase, dar pot să se bucure din nou de o viață activă.  

„Calitatea vieții unui pacient care a  suferit un transplant de rinichi este incomparabil mai bună decât atunci când avea nevoie de dializă. Dar asta nu înseamnă că a scăpat de statutul de pacient. Trebuie să respecte cu strictețe medicația prescrisă și este nevoit să își monitorizeze tensiunea. E de preferat să nu ajungi să ai nevoie de transplant, chiar dacă este unul reușit“, spune dr. Norbert Lameire.

 

DARUL VIEȚII

ȚĂRILE DIN EUROPA au fiecare propriile legi pentru donarea de organe. În România, din 2012, există un Registru Național al Donatorilor de organe, țesuturi și celule, iar înscrierea în acest registru și consimtământul donatorului se dă prin act autentic notarial. Altele au programe bazate pe consimțământul prezumat: persoanele care nu au bifat excluderea din program devin, în urma decesului, posibile donatoare de organe. Începând din 2010, 24 de țări din Europa au pus la cale un sistem bazat pe consimțământ prezumat.

Rinichii sunt transplantați de asemenea de la donatori vii. În 2012, aproximativ 6.500 de rinichi au fost dăruiți de persoane aflate în viață și în jur de 16.000 de rinichi au fost prelevați de la donatori decedați. În total, peste 22.500 de europeni au beneficiat de transplanturi renale în acel an. În România, în anul 2013 a crescut numărul de transplanturi renale față de 2012, ajungând la 300 față de 172.

Pentru a deveni donator de organe într-o țară care funcționează pe sistemul consimțământului în prealabil, trebuie să te înregistrezi în Registrul Donatorilor.

Vote it up
96
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza